Viata fara risipa: Cum a infiintat o romanca Zero Waste Japan

Sursa: Think Outside The Box

Bianca Yamaguchi este originară din Constanta, dar acum locuieşte lângă Tokyo şi este iniţiatoarea proiectului Zero Waste Japan. Vorbeşte cu multă pasiune despre acest stil de viaţă şi despre cum a ajuns să-l adopte, despre cum se aplică în practică şi despre ce am putea face, fiecare dintre noi, pentru a genera mai puţin gunoi. Ţinta ei? Să dezvolte mişcarea “zero waste” în Japonia şi să ajute la promovarea şi dezvoltarea ei în întreaga lume.

Despre conceptul “zero waste” a aflat acum doi ani, prin povestea unei franţuzoaice, emigrată în SUA, Bea Johnson (care a adoptat stilul de viata “zero waste”), dar a realizat că, de fapt, acesta făcuse, oarecum, parte din ea dintotdeauna.

“Da, m-am născut la oraş, în Constanţa, dar îmi petreceam verile la bunici, la ţară. Acolo mi-am format, probabil, dorinţa de a fi aproape de natură, de a-mi asculta instinctele, de a folosi tot ce am la îndemână, într-un mod creativ şi, mai ales, de a nu risipi nimic. Când am ajuns în Japonia, o ţară puternic influenţată de consumerism, am început să simt durerea risipei.

Într-un singur an mi-am umplut casa cu tot felul de mărunţişuri, de la ambalaje drăguţe de ciocolată până la cutii de pantofi, pentru că mi-era foarte greu să le arunc. Soţul meu începuse să-mi arunce puţin câte puţin din lucruri, în secret. Realizând că nu fac decât să adun gunoi, m-am simţit foarte prost. M-am conformat şi am aruncat tot ce nu foloseam şi m-am hotărât să folosesc sau să cumpăr doar strictul necesar”, rememorează Bianca.

Acum doi ani a început să studieze cu atenţie fenomenul, să-l cerceteze online şi să încerce să-l aplice. “De atunci, sunt într-un continuu proces de descoperire, teoretizare şi cristalizare a acestui concept. Astfel a luat naştere şi website-ul www.zerowastejapan.com, la care, din păcate, muncesc singură, pentru că mi-e greu să găsesc persoane care să aplice conceptul în Japonia. Nu prea este cunoscut de publicul larg, lucru pe care încerc să-l schimb”, mărturiseşte Bianca.

Cum definesti “Zero Waste”?

“Eu definesc Zero Waste ca un stil de viaţă holistic, care influenţează toate aspectele din viaţa mea, eliminând risipa (= tot ce nu aduce valoare) de pe toate nivelele şi înlocuind-o cu activităţi ce aduc valoare şi respectă mediul, în acelaşi timp. Acest stil de viaţă se bazează pe o mentalitate care are la bază zece reguli”.

„Eu numesc aceste reguli „Decalogul Zero Waste”. Ele sunt: Refuză! Redu! Înlocuieşte! Refoloseşte! Socializează! („Schimbă atenţia de pe obiecte şi consumabile şi orientează-te spre oameni şi experienţe noi şi interesante”.) Împrumută! Repară! Fă îngrăşământ! Reciclează! Reproiectează! Dacă aceste reguli sunt aplicate tot timpul, se va elimina tot ceea ce este non-valoare (inclusiv gunoiul) şi viaţa de zi cu zi va fi mai eficientă şi mai satisfăcătoare, din punct de vedere material, dar în special va aduce mai multă satisfacţie emoţională, fără să aducă prejudicii mediului. Zero Waste este un stil de viaţă sustenabil, în fond”, explică Bianca.

„Există o serie de confuzii când vine vorba de înţelegerea conceptului “zero waste” şi asta este natural, spune Bianca, pentru că oamenii nu înţeleg că “zero waste” nu este numai despre gunoi. “Nu gunoiul sau deşeurile sunt subiecte centrale. A nu genera niciun fel de gunoi nu este un scop, ci o urmare a acestui stil de viaţă. O mentalitate Zero Waste pleacă de la dorinţa de a nu face niciun fel de risipă – şi asta include nu doar gunoi. Risipa implică tot ce nu aduce valoare (sau tot ce este non-valoare), adica risipa de: timp, spaţiu, bani, mişcare, risipa emoţională, risipa de cuvinte etc. Zero Waste înseamnă să aduci valoare oricărui obiect şi oricărei acţiuni, fără a genera risipă sau poluare“, explică tânăra.

Primele „victorii” Zero Waste

„Sunt în proces de traducere în limba japoneză a site-ului şi de a deschide primul magazin Zero Waste din Japonia. Deocamdată sunt singură în această luptă. În curând, sper să pot crea o comunitate Zero Waste chiar dacă societatea actuală îmi dă bătăi de cap”, râde Bianca. De renunţat, nu va renunţa: Zero Waste este misiunea vieţii ei. Şi, încet – încet, câştigă teren. “Am reuşit să conving patiseria din cartier să nu mai ofere fiecare prăjiturică în cutii de carton, ci să le împacheteze în stil românesc, în hârtie reciclată! A făcut deja atâta profit, de când a eliminat acest obicei, încât a reuşit să plătească studiile universitare pentru unul dintre fiii săi”.

„Valul Zero Waste este inevitabil. Deşi acum este străin românilor, va deveni standard (să sperăm că în timpul acestei generaţii!). Dar, deocamdată, generaţia noastră nu cred că va simţi diferenţa, pentru că încă avem resurse în abundenţă şi putere de cumpărare. Atâta timp cât ne permitem să consumăm, ne permitem să risipim. E mult mai uşor să ignorăm, decât să ne schimbăm obiceiurile şi să devenim mai responsabili”, constată cu tristeţe Bianca. Şi ne îndeamnă să reflectăm asupra următorului lucru: “Sunteţi de acord, cred, că dacă, dintr-o dată, ar dispărea toate insectele din lume, viaţa de pe planetă va dispărea complet în câţiva ani. În schimb, dacă oamenii ar dispărea, viaţa pe planetă ar înflori! Cum te simţi ştiind că eşti mai puţin indispensabil decât o râmă?”.

Puteti citi articolul integral despre povestea Biancai aici.

Mai multe informatii despre Zero Waste Japan gasiti aici.