Recipientele din plastic de mari și mici dimensiuni: reglementări europene și naționale
Autor: Ruxandra Micle
Odată cu creșterea consumului, s-a intensificat și preocuparea pentru efectele negative ale ambalajelor și recipientelor din plastic asupra mediului. În acest context, Uniunea Europeană a adoptat Directiva (UE) 2019/904 privind reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului, transpusă în România prin Ordonanța de Guvern nr. 6/2021.
Directiva (UE) 2019/904 a Parlamentului European și a Consiliului se aplică produselor din plastic de unică folosință (prezentate în anexa actului), denumite SUP (Single Use Plastics), și tuturor produselor fabricate din materiale plastice oxodegradabile și echipamentelor de pescuit care conțin plastic.
Ierarhic, Ordonanța Guvernului nr. 6/2021 are întâietate spre deosebire de Legea 249/2015 privind modalitatea de gestionare a deșeurilor și a ambalajelor și față de O.G. nr. 92/2021 privind regimul deșeurilor.
Obiectivele Directivei (UE) 2019/904
Obiectivele specifice Directivei (UE) 2019/904 sunt referitoare la reducerea cantității de deșeuri din plastic de unică folosință, vizând produsele care se găsesc frecvent printre deșeurile marine; combaterea poluării marine, deoarece aproximativ 80–85% dintre deșeurile marine sunt din plastic, iar 50% dintre acestea sunt produse de unică folosință; reducerea microplasticelor, deoarece produsele de unică folosință contribuie la formarea de microplastice prin degradare, afectând organismele marine și lanțul trofic; încurajarea reciclării și a economiei circulare.
Un produs din plastic de unică folosință (SUP) este acel obiect, realizat total sau parțial din plastic, conceput pentru o singură utilizare, după care devine deșeu. Este important să cunoaștem caracteristicile unui produs de unică folosință pentru a putea să îl încadrăm cât mai corect în regimul de măsuri restrictive (etichetare, colectare separată etc.).
Produse SUP tipice reglementate de Directiva 2019/904 și O.G. nr. 6/2021:
-
pahare de plastic și capacele lor
-
tacâmuri de unică folosință (furculițe, cuțite, bețișoare)
-
paie de băut (cu unele excepții medicale, care pentru prevenirea contaminării sunt reciclate special)
-
țigări cu filtre din plastic
-
recipiente mici pentru alimente (ex. iaurturi, smântână, salate, suc etc.)
-
ambalaje pentru fast-food și mâncare „la pachet“
-
pungi din plastic subțire
-
sticle de băuturi din plastic până la 3 l (cu dop/capac neatașat).
Cât privește ce ambalaje/recipientele vor fi incluse în categoria S.U.P., în Directiva (UE) 2019/904 acestea vor fi tratate cu titlu de exemple, în tabele, pe categorii.
De pildă: Directiva (UE) 2019/904 nu se aplică pentru tacâmuri, farfurii, paie sau agitatoare pentru utilizare multiplă care nu sunt fabricate din plastic, ci din materiale durabile, de exemplu ceramică, metal, lemn, căptușit cu hârtie etc.
Reguli privind designul și etichetarea ambalajelor
În ceea ce privește designul ambalajelor/recipientelor, Directiva (UE) 2019/904 oferă câteva modele de exemplu pentru capace și dopuri pentru sticlele de băutură: dopuri pentru sport, pentru pungi pentru băuturi, dopuri flip-flop, dop din plastic cu membrană de etanșare separată (închidere în două etape), capace din plastic utilizate la pahare pentru băuturi din plastic de unică folosință, sigiliul-dop din folie.
Dopurile sau capacele metalice cu sigiliu din plastic, dopurile cu inel pentru desfacere și sigiliu din plastic sunt parțial incluse, cu excepția produselor care intră sub incidența art. 6: „statele membre se asigură că recipientele pentru băuturi de până la 3 litri, fabricate din plastic, pot fi introduse pe piață numai dacă dopurile și capacele rămân atașate de recipient în timpul utilizării”, motivul fiind unul cât se poate de practic, tocmai pentru a nu ajunge în natură, să fie aruncate oriunde.
Produsele din plastic de unică folosință reglementate de art. 7 din O.G. 6/2021, cum sunt absorbantele, tampoanele igienice, șervețelele umede, produsele din tutun cu filtre, paharele pentru băuturi, introduse pe piață, vor trebui să poarte un marcaj clar, lizibil, plasat pe ambalaj sau direct pe produs, care să informeze consumatorii cu privire la: opțiunile adecvate pentru gestionarea deșeurilor pentru produs, prezența materialelor plastice din componența produsului și impactul negativ asupra mediului rezultat din aruncarea produsului.
Termenul de conformare pentru producătorii de recipiente pentru băuturi din plastic sub 3 litri a fost până la 3 iulie 2024. Producătorii aveau obligația să proiecteze dopurile și capacele astfel încât să rămână atașate de recipient în timpul utilizării.
Condiții de încadrare a recipientelor în categoria SUP
Este important de reținut care sunt condițiile de încadrare a unui recipient/ambalaj în SUP.
Condițiile pentru ca un recipient/ambalaj să fie SUP sunt:
-
să fie fabricat total sau parțial din plastic, ne referim aici la orice material polimeric sintetic (cu excepția celor naturali care nu sunt modificați chimic);
-
să fie destinat unei singure utilizări, produsul nefiind conceput, proiectat sau introdus pe piață pentru a fi reumplut, reutilizat, spălat, refolosit în mod repetat, ci să fie destinat consumului imediat: fie pe loc, fie take-away/to go;
-
să devină deșeu după prima utilizare, neavând un ciclu de viață extins, produsul fiind consumat direct din recipient.
Pe lângă cele trei criterii din Directivă, se mai adaugă un criteriu legat de tendința unui recipient pentru alimente de a deveni deșeu datorită volumului sau dimensiunii sale, în special în ceea ce privește porțiile pentru o singură persoană. Cu toate acestea, Directiva nu definește și nici nu interpretează ce înseamnă „porție pentru o singură persoană”. Articolul 12 prevede că recipientele care conțin alimente într-un număr de porții pentru mai mult de o persoană, vândute în mai mult de o unitate, nu sunt considerate produse din plastic de unică folosință în sensul Directivei (UE) 2019/904.
Potrivit art. 12 alin. (1) din O.G. 6/2021: „la stabilirea dacă un recipient alimentar este considerat a fi un produs din plastic de unică folosință în sensul prezentei ordonanțe, pe lângă criteriile menționate în anexă, în ceea ce privește recipientele pentru alimente joacă un rol decisiv tendința ca acesta să devină deșeu datorită volumului sau dimensiunii sale, în special în ceea ce privește porțiile pentru o singură persoană.”
Exemple și „zona gri” a recipientelor mari
De exemplu, ambalajele produselor lactate, cum ar fi kefirul de 900 g, smântâna la găletușă de 1 kg/2 kg, nu sunt destinate consumului imediat, ci păstrării și consumului pe o perioadă mai lungă. Rare sunt situațiile în care consumul ar fi imediat, tocmai din cauza fermentării acestor produse, care cel mai adesea se consumă acasă, nu pe stradă. Le considerăm recipiente de unică folosință sau nu?!
Dacă ar fi să facem o clasificare a ambalajului/recipientului pentru încadrarea în SUP, e nevoie să pornim de la caracteristici precum: durabilitatea materialului din plastic, proiectarea lui, compoziția, dimensiunea, volumul, precum și scopul utilizării.
Un alt exemplu. Unele produse lactate în cantitate mare, în recipiente din plastic, se află la limita incidenței O.G. nr. 6/2021 (vizată în Anexa A), deoarece sunt recipiente ce pot fi considerate că nu sunt produse de unică folosință dacă sunt concepute, proiectate și introduse pe piață ca fiind reutilizabile (plastic gros, durabil, capac ermetic, sistem de returnare). Le-aș numi recipiente „în zona gri”, deoarece:
-
nu sunt pentru consum imediat – fiind porții mari, se utilizează în gospodării pe o perioadă îndelungată;
-
nu sunt consumate direct din recipient – smântâna sau kefirul sunt turnate/servite în recipiente separate, în funcție de meniu;
-
necesită păstrare la rece și durabilitate, deci sunt ambalaje funcționale, nu de tip „unică folosință pentru mâncat pe fugă”.
Pe de altă parte, dacă privim din perspectiva că produsul este vândut consumatorului final fără sistem de returnare, ambalajul poate fi considerat SUP, chiar dacă este reutilizat acasă în alte scopuri. Această utilizare informală și necontrolată nu modifică statutul juridic și funcțional al produsului inițial.
Dacă ambalajul respectă condițiile: plastic subțire, capac neetanș – îl vom încadra în SUP; dacă este robust, gândit pentru reutilizare (plastic gros și capac etanș) – poate fi considerat ambalaj reutilizabil.
Totuși, și recipientele mari din plastic intră în reciclare, fiind vizate de Regulamentul privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (PPWR).
Obligațiile producătorilor și comercianților
Comisia Europeană a interpretat: „un articol este considerat de unică folosință dacă nu este conceput, proiectat și introdus pe piață astfel încât să poată fi refolosit de mai multe ori prin returnare către producător, reumplere sau curățare.”
Statutul SUP se bazează pe modul în care produsul este proiectat și introdus pe piață, nu pe modul în care consumatorul îl folosește după cumpărare.
Spre exemplu: paharul din plastic cu pudră de supă instant este exclus din prevederile SUP. Chiar dacă materialul este din plastic și chiar dacă este de unică folosință, scopul paharului este pregătirea supei, astfel încât nu este considerat băutură conform directivei.
Producătorii/distribuitorii au obligația de a reduce progresiv consumul acestor produse, cu obiective clare:
-
5% în 2023 (față de 2022),
-
10% în 2024,
-
15% în 2025,
-
20% în 2026,
raportate la anul 2022, fiind necesară declarația anuală la Administrația Fondului pentru Mediu privind cantitățile introduse pe piață.
Măsurile adoptate trebuie să conducă până în 2026, în comparație cu 2022, la:
-
o reducere cantitativă măsurabilă a consumului de produse din plastic de unică folosință;
-
tranziția către o economie circulară în UE;
-
încurajarea utilizării alternativelor sustenabile.
Operatorii economici care comercializează cu amănuntul produse din plastic de unică folosință vor fi nevoiți:
-
să ofere consumatorului posibilitatea de a alege alternative reutilizabile, adecvate și durabile sau care nu conțin plastic;
-
să afișeze separat prețul pentru recipientele de unică folosință la punctele de vânzare;
-
să asigure informarea și sensibilizarea publicului, inclusiv în școli și în domenii de impact precum HoReCa.
Rezumând, Directiva (UE) 2019/904 trasează clar direcția spre o economie circulară, încercând să diminueze semnificativ cantitatea de deșeuri din plastic până în anul 2026.
Datorită introducerii SGR, România a reciclat peste 30% din ambalajele din plastic (în general) în perioada 2020–2021, iar acest lucru este într-o continuă creștere, peste 300.000 tone în 2024.
Implementarea Directivei SUP presupune interzicerea produselor din plastic acolo unde există alternative și necesită reproiectarea ambalajelor, tocmai pentru ca ambalajul din plastic de azi să nu devină poluarea de mâine, ci materia primă pentru un nou produs.
Citește și:
