Upside Down – compania care da o noua viata deseurilor

26 februarie 2015

Sursa: Adevarul

Două tinere din Iaşi, Andreea Zaharescu şi Roxana Antochi, au reuşit să pună pe picioare o afacere inedita din prelucrarea deşeurilor si resturilor de materiale.

Inspiraţia lor a venit după o călătorie a Andreei în India, unde a descoperit potenţialul conceptului de “upcycling” (procesul de transformare a materialelor uzate sau a produselor nefolositoare în materiale noi, componente pentru produse noi şi chiar produse de calitate superioară) şi a înţeles că obiectele aruncate la gunoi, precum anvelopele auto vechi, conservele şi textilele pot avea o viaţă nouă, reducând astfel impactul deşeurilor asupra mediului înconjurător.

Reîntoarsă în România, Andreea a decis să aducă acest concept şi în ţara sa de origine, aşa că a pus pe picioare compania Upside Down. Şansa i-a surâs când, alături de Roxana şi de un alt prieten, Alexandru Pohonţ, a câştigat Social Impact Award în anul 2012.

Recompensa acestei competiţii a fost sprijinul de care aveau nevoie pentru a-şi pune în practică visul şi a începe afacerea pe care o plănuiseră.

Upside Down –ambasadorul campaniei “Generation Awake” in Romania

Această primă finanţare a acoperit şi primele investiţii: câteva maşini de cusut la mâna a doua, chiria unui spaţiu de lucru şi plata salariilor pentru producţia primelor creaţii. În 2014, Upside Down a fost desemnată afacerea ambasadoare pentru România a campaniei “Generation Awake”, o iniţiativă a Comisiei Europene de a încuraja reutilizarea optimă a resurselor şi economia circulara.

Conceptul este unul simplu: Upside Down colectează bannere stradale uzate, prelate vechi de camion, camere de cauciuc, resturi de materiale textile, şi alte deşeuri textile, pe care apoi le transformă în huse pentru laptopuri, coperte de carte, portofele şi alte accesorii atractive, viu colorate, cu un design modern.

Sursa: Adevarul

Compania produce de asemenea, obiecte personalizate pentru diferiţi clienţi. Câteva exemple în acest sens sunt trusele de prim ajutor pentru Crucea Roşie, mape pentru o firmă de training şi genţi speciale pentru festivalul de muzică Electric Castle, realizate din bannere vechi.

Activitatea organizatiei are o puternică componentă educaţională, încercând să determine publicul să acorde mai multă atenţie „vieţii de apoi” a produselor pe care le folosesc. „Dorim să le creăm oamenilor o nouă percepţie asupra resurselor. În mod normal, aceştia ar pune pe foc sau ar arunca obiectele atunci când nu le mai folosesc. Noi, însă, putem prelungi viaţa acestor materiale şi încercăm să transmitem mesajul că le putem folosi şi reintroduce în ciclul de producţie”, afirmă Andreea Zaharescu.

Asemenea multora care, îndemnaţi de grija pentru mediu, au ajuns să confere o nouă viaţă obiectelor vechi, Andreea preferă să descrie activităţile Upside Down ca intrând în sfera upcycling-ului mai degrabă decât a reciclării, deşi ambele sunt elemente ale economiei circulare.

„Reciclarea poate fi îndreptată în una dintre următoarele două direcţii: în jos sau în sus. Prima direcţie presupune un proces tehnologic care poate genera, de exemplu, hârtie reciclată, diferitele texturi putând fi observate şi simţite. Upcycling-ul nu implică niciun fel de tehnologie”, explică tânăra.

Sursa: Adevarul

Succesul companiei se întrevede şi prin recompensele primite în ultima vreme: în anul 2013, aceasta a fost recompensată cu premiul Idei din Ţara lui Andrei, iar în anul 2014 cu Premiul pentru activitatea de antreprenoriat şi leadership (ELA).

Upside Down reprezintă una dintre multele întreprinderi din Europa care, prin activitatea lor şi materialele folosite, arată că deşeurile pot fi transformate în noi resurse. Acestea oferă exemple concrete care demonstreaza viabilitatea economiei circulare, promovata de campania Generation Awake.

Printre avantajele imediate ale economiei circulare se numara cresterea duratei de viata a obiectelor, reintroducerea resturilor si deseurilor in fluxul economic, crearea de noi locuri de munca si generarea profitului.

Gasiti articolul complet aici.

Studiu de caz: Argentona – oraselul spaniol care recicleaza 70% din deseuri

25 februarie 2015

Sursa: Zero Waste Europe

Daca in urma cu ceva timp va prezentam povesti de succes din Italia si Japonia in ceea ce priveste reciclarea deseurilor, astazi a venit randul Spaniei „sa ne arate” cum pot fi administrate corespunzator deseurile.

Oraşul catalan Argentona, situat în nord-estul Spaniei, reprezintă un model pentru reţeaua de municipalităţi din regiune care a adoptat modelul Zero Waste.

După introducerea sistemului de colectare la sursă (din uşă-în-uşă) în 2004, Argentona şi-a dublat rata de reciclare. In prezent, 8 500 de persoane din cei 12 000 de locuitori au implementat sistemul de colectare la sursa (75% din populatie) in timp ce restul rezidentilor sunt stabiliti in cartiere de case marginase.

Cedând contractul pentru serviciile de colectare unei întreprinderi sociale locale, administraţia oraşului a contribuit la cresterea gradului de constientizare in ceea ce priveste problemele de mediu si a creat noi locuri de muncă în cadrul comunităţii. Astfel a demonstrat încă o dată, că filosofia „Zero Waste” nu se referă doar la deşeuri, ci şi la relaţia pe care o avem cu mediul înconjurător şi la consolidarea puterii comunităţilor.

Rata de reciclare a crescut cu 50% in 11 ani prin introducerea colectarii selective la sursa

Până în 2004, în Argentona se opera cel mai comun sistem de colectare din Spania, care consta în colectarea selectivă a patru fluxuri – sticlă, hârtie, ambalaje uşoare precum cele din plastic şi metal, deşeuri reziduale – în containere separate amplasate pe stradă.

Deşeurile organice nu se colectau separat, ceea ce determina contaminarea semnificativă a celor reciclabile. (Va suna cunoscut?) Rata de reciclare, în acest sistem, se menţinea sub 20%, iar majoritatea deşeurilor generate era dusă la incineratorul din Mataró, un oras situat la o distanţă de 5 km.

Ocazia pentru a schimba sistemul de colectare a apărut atunci când incineratorul a început să dea semne de saturare. Administraţiile publice locale care trimiteau deşeurile la incineratorul din Mataró şi-au dat seama că trebuie să aleagă, fie să redimensioneze incineratorul, fie să dezvolte un sistem care să crească rata de colectare. Din fericire, primarii au optat pentru a doua variantă şi s-au angajat să îmbunătăţească sistemul de colectare selectivă a deşeurilor.

La momentul respectiv, sistemul de colectare din uşă-în uşă fusese lansat deja în trei orăşele din Catalonia, Tiana, Tona and Riudecanyes.Când contractul cu operatorul de salubrizare FCC (Fomento de Construcciones y Contratas) a expirat, în 2004, Consiliul Local decisese deja să implementeze sistemul de colectare la sursă, din uşă-în-uşă.

Înainte de a pune in aplicare noul sistem, locuitorii din Argentona au fost informaţi prin campanii de conştientizare despre noua metoda de colectare. Pentru început, fiecare a primit câte o pubelă mică de culoare maro în care să colecteze acasă resturile alimentare. Firmelor li se percepea o taxă pentru astfel de containere, în funcţie de dimensiunea pe care o solicitau.

In plus, rezidenţilor li s-au acordat stimulente pentru a începe compostarea la domiciliu. În 2007, administraţia locală a furnizat gratuit 113 compostoare pentru grădină şi 15 recipiente pentru viermării, precum şi instruire despre tehnicile de compostare.

Joan Pujol, expert tehnic in deseuri al Consiliului Local îşi aminteşte că „la început nu a fost uşor, a existat o minoritate care refuza să-şi schimbe obiceiurile şi chiar au protestat împotriva colectării la domiciliu. Din fericire, primăria a rămas neclintită, concentrându-se să facă un succes din prima fază a implementării, şi a lăsat lucrurile să se calmeze de la sine. Într-adevăr, după câteva săptămâni, totul decurgea lin şi fără reclamaţii“.

În cea de-a doua etapă, a fost demarată în 2008 colectarea la domiciliu a hârtiei şi a deşeurilor din ambalaje. Sticla se colecta în continuare în containere pentru sticlă, amplasate în puncte fixe din oraş.

Introducerea sistemului de colectare la sursa a crescut gradul de reciclare cu 50% in 11 ani, ajungand in 2013 la 70%.

Locuri de muncă „verzi“ pentru localnici

Un alt beneficiu al acestui sistem de colectare a fost creşterea gradului de ocupare a fortei de munca, triplându-se numărul locurilor de muncă şi îmbunătăţind incluziunea socială. Serviciile de colectare sunt furnizate de către o întreprindere socială locală, numită Arca Maresme Intreprindere de Insertie SL. 30% din angajatii intreprinderii sunt persoane care prezentau risc de excluziune sociala.

Urmatoarea etapa: Pay-as-you-throw

După implementarea colectării selective la domiciliu, a fost importantă introducerea
unor stimulente pentru a continua îmbunătăţirea ratei de reciclare şi pentru a reduce generarea deşeurilor. În 2009 a fost momentul potrivit pentru implementarea sistemului „plăteşti cât arunci“ (PAYT: Pay-as- you-throw), prin care gospodăriile sunt recompensate sau penalizate financiar în funcţie de câte deşeuri produc.

Până atunci în Argentona exista o taxă fixă care se încasa de la toţi rezidenţii din zona colectării selective la sursă. Când a fost introdus sistemul PAYT, în 2009, locuitorilor li s-a cerut să strângă şi să elimine ambalajele şi deşeurile reziduale în nişte pungi speciale, taxate. Acum costurile de gestionare a deşeurilor sunt acoperite printr-o combinaţie de taxă fixă (din care se acoperă cheltuielile fixe parţiale ale sistemului) şi o sumă variabilă calculată direct proporţional cu cantitatea deşeurilor eliminate.

Începând din 2009, sistemul a redus în mod eficient cantitatea totală a deşeurilor cu 15% şi cu până la 60% în zonele de colectare la sursă. În prezent schema se autofinanţează în mare măsură, graţie taxei de colectare şi profiturilor ridicate obţinute din vânzarea reciclabilelor către unităţile de procesare ale Ecoembes and Ecovidrio (companii intermediare, care colectează ambalaje de plastic şi sticlă), care sunt mai mari decât costurile crescute de operare a colectării din uşă-în-uşă.

De asemenea, administraţia din Argentona recuperează o parte din taxa pentru rampe de gunoi şi incineratoare colectată de Guvern, datorită tratării adecvate a deşeurilor organice. În concluzie, sistemul de colectare la sursă s-a dovedit mai viabil din punct de vedere economic decât colectarea bazată pe containere amplasate pe strada, economisind anual 35.000 de euro din bugetul administraţiei locale.

Ce se întâmplă cu alte tipuri de deşeuri?

Obiectele voluminoase sunt colectate la sursă în fiecare luni dimineaţa sau pot fi transportate la centrul de depozitul din oraş (Deixalleria). Ei pot să-şi aducă aici obiectele voluminoase, deşeurile toxice, deşeurile uscate de grădină (ramurile tăiate etc.), uleiurile vegetale şi minerale.

În jur de 80% din deşeurile colectate de Deixalleria sunt reciclate. Textilele sunt colectate de către o reţea de întreprinderi speciale din regiune, numită Roba Amiga, care amplasează containere în locuri publice.

În prezent, ceea ce nu se reciclează sau nu se compostează este trimis la incineratorul din Mataró, însă – ca şi în orice alt oraş angajat în procesul „Zero deşeuri” – planul este sa se reduca cat mai mult cantitatea trimisă spre eliminare.

Între timp, reţeaua municipalităţilor „Zero Waste” din Catalonia se fortifică, cuprinzând peste 55 de localităţi, toate universităţile din Catalonia, 30 de companii şi mai mult de 40 de organizaţii angajate în dezvoltarea strategiilor Zero Waste.

Studiul de caz privind Strategia „Zero Waste” adoptata de comunitatea din Argentona a fost realizat de echipa Zero Waste Europe.

Varianta integrala a Studiului o gasiti aici.

Reciclarea in Romania – o radiografie facuta de principalii ″actori″ din domeniu

24 februarie 2015

Sursa: The Diplomat

Noile obligatii europene stabilite pentru 2030 sunt gata sa sune clopotul de pornire, in timp ce piata noastra interna de reciclare nu are inca o structura adecvata sa asigure indeplinirea obiectivelor pentru 2020.

Jurnalistii de la The Diplomat au discutat cu reprezentantii autoritatilor de mediu si marii „jucatori” din domeniu pentru a afla cum poate Romania sa imbunatateasca sistemul.

Sa ne amintim ca vara trecuta Comisia Europeana a prezentat o strategie pe termen lung pentru a stimula si incuraja in continuare recuperarea deseurilor in tarile membre UE. Pe data de 2 iulie 2014, CE a adoptat o propunere legislativa de revizuire a obiectivelor legate de deseuri din Directiva 2008/98 /CE, Directiva 1999/31/CE privind depozitele de deșeuri si Directiva 94/62/CE privind ambalajele si deseurile de ambalaje.

Scopul propunerii, după cum arată Comisia, este de a transforma Europa intr-o economie circulara, prin stimularea reciclarii, securizarea accesului la materiile prime, noi locuri de munca si crestere economica.

Principalele obiective ale propunerii sunt: tinta de reciclare și pregătire pentru reutilizare a deșeurilor municipale să fie ridicată la 70% pana in 2030, reciclarea și pregătirea pentru reutilizare a deseurilor de ambalaje să fie ridicată la 80% până în 2030, tintele pentru diverse materiale sa creasca gradual intre 2020 si 2030 (pentru a ajunge la 90% pentru hartie, 60% pentru plastic, 80% pentru lemn si 90% pentru metale feroase, aluminiu si sticla pana la sfarsitul anului 2030) si depozitarea deseurilor reciclabile sa fie eliminata pana in 2025.

Noua propunere s-ar putea potrivi ca o manusa pentru tarile din vestul Europei care reusesc sa obtina in fiecare an rate record de reciclare; insa pentru Romania aceste tinte par imposibil de atins, avand in vedere rusinoasa rata de 1% reciclare obtinuta de ani buni.

Expertii locali cred totusi, ca Romania reuseste sa recicleze in jurul valorii de 5-6% din deșeurile menajere generate, o cifră usor mai ridicata datorita cantitatii de deseuri colectate de persoanele fara adapost, asa-numitii „colectori informali”, date care nu sunt monitorizate de UE.

Presupunand ca aceasta statistica este cea reala, aceste cifre sunt in continuare foarte mici in raport cu media europeana de 42%. Avand in vedere ca pana in 2020 obligatia asumata de Romania este de a recicla 50% din deseurile municipale (din masa totala de deseuri de hartie, metal, plastic si sticla) sunt necesare masuri urgente pentru a pune Romania pe „harta verde” in urmatorii 5 ani.

Care sunt solutiile propuse de „actorii” din domeniu

Primul pas si cel mai puternic „combustibil” pentru a propulsa tara este introducerea taxei pe depozitarea la groapa. Sa nu uitam ca in prezent costul depozitarii, in Romania, este de numai 10-15 euro/tona in timp ce in alte tari depaseste 100 de euro/tona. Taxarea ar fi trebuit aplicata deseurilor depozitate din 2014, dar in decembrie 2013 autoritatile au amanat taxa pana in 2017; asadar, incepand cu 1 ianuarie 2017, taxa va fi de 80 lei/tona (17,7 euro) si va creste la 120 RON (26,6 euro) pe tonă în 2018.

Taxa de depozitare ar obliga jucatorii din domeniu sa recicleze mai mult – pentru a nu-si asuma plata acestei taxe – si in plus ar determina autoritatile sa inchida gropile de gunoi; oricum majoritatea depozitelor sunt neconforme si trebuie inchise cat mai repede.

″Tratatul de aderare, Capitolul 22 – Mediu stabilește un calendar convenit cu Uniunea Europeană în care depozitele de deșeuri neconforme trebuie închise în etape până în 2017. În România, au fost 79 de gropi de gunoi în funcțiune la sfârșitul anului 2012, inclusiv 30 de depozite de deșeuri conforme și alte 49 de depozite de deșeuri neconforme. La sfârșitul lunii iulie 2013 au fost 33 de depozite de deșeuri conforme și 46 de depozite de deșeuri neconforme. Mai mult decât atât, în 2014, patru depozite de deșeuri neconforme au fost închise, în timp ce în acest an urmeaza sa se inchida inca șapte” a declarat Toma Florin Petcu, președintele Agenției Naționale pentru Protecția Mediului (ANPM).

In plus, fata de aceasta taxa ar trebui sa existe o interdictie legala de depozitare a deseurilor reciclabile, considera Constantin Damov, co-fondator Green Group, cel mai mare investitor din industria reciclarii deseurilor din Romania.

Responsabilitatea producatorilor

Romania se luptă pentru a gasi un bun mix de politici, legi si practici si in ceea ce priveste ambalajele si deseurile de ambalaje. Începând cu anul 2004, obligațiile naționale de reciclare a deseurilor de ambalaje au fost atribuite pentru industria responsabila, cu pedepse severe pentru eșecul lor (care nu sunt din pacate, aplicate suficient).

Potrivit Hotararii Guvernului nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, in 2015, obiectivele de reciclare a ambalajelor sunt: 60% pentru hartie si carton, 22,5% plastic, 60% sticla, 50% metal, 15% lemn, aceleasi obiective ca in 2014 si 2013. Presedintele ANPM declara ca aceste obiective au fost atinse in 2012, in timp ce in prezent sunt colectate datele pentru 2013: „Obiectivele stabilite de legislația specifică pentru aceste fluxuri de deșeuri au fost efectuate până în prezent, cu excepția celor pentru colectarea DEEE-urilor și deșeurilor de baterii și acumulatori„. Pacat ca aceste statistici ale ANPM nu se reflecta si in statisticile europene…

Responsabilitatea producătorilor de ambalaje a crescut anual, cu excepție în timpul recesiunii economice din 2009-2011. Piața națională cunoscută are mai mult de un milion de tone de deșeuri de ambalaje, iar obiectivele sunt atinse, în general, de „colectarea și reciclarea a aproximativ 650.000 de tone de deșeuri de ambalaje, cel puțin, statistic.” Acest lucru se datorează faptului că mulți producători nu declară toate ambalajele sau altii declara cantități foarte mici, potrivit lui Ionut Georgescu, general manager Intersemat, asociatie colectiva de preluare a responsabilitatii producatorilor de ambalaje.

„Cea mai mare problema vine de la operatorii economici, așa-numitii colectori sau reciclatori care dau rapoarte false„, declara acesta. „Dacă facem o scurtă analiză, cel puțin 100.000 de tone de deșeuri sunt raportate în acest fel, în fiecare an, un fapt care poate crea pagube de imagine și financiare de până la aproximativ 50 de milioane de euro, prin lipsa impunerii sanctiunilor necesare pentru neindeplinirea tintelor.”

Cu toate acestea, există modalități de îmbunătățire a sistemului actual de gestionare a deșeurilor și România trebuie să caute un model european adecvat. Georgescu considera că sistemul pus în aplicare în state precum Franța, Italia și Spania este cel mai bun și se va potrivi României, cu unele îmbunătățiri strategice:

• introducerea taxei pe depozitare incepand cu 2015
• implementarea unui sistem de urmarire a ciclului de viata al deseurilor de ambalaje
• re-autorizarea nationala a tuturor operatorilor care se ocupa cu deseuri
• primariile trebuie sa-si asume responsabilitatea de a colecta selectiv deseurile, de a le transporta la statiile de sortare si de a supraveghea reciclarea acestora.

„Cantitățile de deșeuri de ambalaje reciclate vor crește semnificativ până 2018-2020 numai în cazul în care modificările legislative vor reglementa strict modul de colectare a deșeurilor generate de populație și modul în care deșeurile municipale sunt gestionate. În caz contrar, ele vor rămâne constante și obligațiile vor fi plătite doar de o parte din jucatorii de pe piață, cum ar fi producătorii și importatorii de bunuri ambalate„, a declarat Sorin Cristian Popescu, general manager Eco-Rom Ambalaje, organizatie colectiva de preluare a responsabilitatii producatorilor de ambalaje.

Ce facem cu deseurile electrice si electronice?

La nivelul UE, Directiva 2012/19/UE privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) introduce ținte mai mari pentru colectare DEEE incepand cu 2016. În conformitate cu cadrul legal, rata de colectare actuala de 4kg/cap de locuitor rămâne în vigoare până la începutul lui 2016, urmand ca de la mijlocul anului rata de colectare minimă va fi de 45% din greutatea echipamentelor electrice si electronice (EEE) introduse pe pietele nationale.

A doua etapă a directivei prevede că, începând din 2019, rata de colectare minimă realizată anual este de 65% din greutatea medie a EEE introduse pe piață în cei trei ani precedenți în fiecare stat membru sau, alternativ, 85% din volumul de DEEE generate de statul respectiv.

Din pacate Directiva nu se regaseste in legislatia romaneasca in prezent, desi trebuia transpusa in legislatia nationala anul trecut.

Intre timp, Romania nu si-a indeplinit nici tinta de reciclare de 4kg DEEE /cap de locuitor. „Statisticile arata ca sunt colectate in medie doar 1,5-2 kg /cap de locuitor”, potrivit lui Valentin Negoita, presedintele Ecotic, asociatie colectiva de preluare a responsabilitatii producatorilor de echipamente electronice.

Analiza completa si obiectivele marilor „jucatori” din domeniu pentru urmatorii ani le gasiti aici.

Colectie de incaltaminte durabila din coji de orez si cauciuc natural

23 februarie 2015

Sursa: Sustainable Brands

Saptamana trecuta va povesteam de Pinatex un textil neţesut, inovator şi sustenabil, realizat din frunze de ananas, care poate inlocui pielea naturala.

Lansat in decembrie 2014, produsul a fost deja folosit cu succes de Camper si Puma la fabricarea unor mostre de incaltaminte.

Astazi va prezentam un alt exemplu de incaltaminte sustenabila. Retailerul britanic de imbracaminte Marks & Spencer a lansat prima colectie de incaltaminte durabila, denumita Footglove Earth. Initiativa face parte din „Planul A”, obiectivul companiei de a deveni cel mai durabil retailer din lume pana in 2020.

Fiecare dintre componentele încălțămintei provin de la furnizori care le-au dezvoltat in mod durabil sau prin procese de reciclare post-consum: fetele din piele premium sunt realizate in tabacarii acreditate de Leather Working Group.

Captuseala este facuta 57% din fire obtinute din radacina arborelui de cafea. Talpile contin 35% cauciuc natural si 10% coji de orez, iar buretii aditionali sunt fabricati din spuma reciclata. Componentele interne sunt realizate din sticle de plastic reciclate. In plus, adezivii sunt alcatuiti in cea mai mare parte din apa si nu contin solventi si latex, consumul de energie si apa fiind redus in procesul de productie.

Reprezentantii M&S declara ca Footglove Earth este rezultatul a 18 luni de design de produs. Furnizorii au adoptat regulile impuse de „Planul A” pentru a indeplini standardele M&S impuse pentru o fabrica eco, eficientizand consumul de apa, energie si producerea de deseuri.

Footglove Earth nu este singura colectie de incaltaminte durabila lansata pana acum. In 2013 Puma a lansat colectia de imbracaminte si incaltaminte reciclabile InCycle, Stella McCartney si Gucci au introdus bio-sinteticele pentru a inlocui pielea si bio-plasticele pentru constructiile unice, iar Timberland produce talpi din anvelope reciclate.

De asemenea, exista numeroase exemple pozitive si din partea start-up-urilor: Proiectul Piola din Peru a creat o linie de incaltaminte –si o intreprindere sociala – bazata pe productia de cauciuc durabil; organizatia braziliana Joya da Terra realizeaza sandale din plastic reciclat cu un brant din fibre de cocos; produsi in SUA, pantofii Lyf pot fi personalizati si sunt realizati in intregime din materiale compostabile si reciclabile, asamblate fara adeziv si tiparite cu o imprimanta 3D.

Sistem revolutionar care aduna deseurile din rauri, lansat in Rotterdam

20 februarie 2015

Sursa: Inhabitat

In urma cu ceva timp va povesteam de un proiect revolutionar de colectare a deseurilor de plastic din oceanele lumii – The Ocean Cleanup Array, initiat de un tanar olandez in varsta de 20 de ani, Boyan Slat.

Pentru a implementa proiectul, Slat a demarat o campanie de crowdsourcing, reusind sa stranga pana acum 2,1 milioane de dolari. In timp ce proiectul lui Boyan se afla inca in faza de pregatire, o alta echipa de olandezi a reusit sa lanseze un program asemanator de colectare a deseurilor.

In decembrie anul trecut a fost lansat in Rotterdam „Recycled Park” („Parcul Reciclat”), un sistem creat pentru a prelua deseurile din raul Nieuwe Maas, impiedicandu-le astfel sa ajunga in mare.

Initiativa apartine Fundatiei Recycled Island si a fost creata de WHIM Architecture. Parcul a fost gandit ca un raspuns local la problema globala a poluarii apelor cu plastic.

Initiatorii proiectului doresc sa reduca deseurile de plastic din apele Rotterdam-ului prin colectarea acestora in platforme plutitoare si transformarea lor in materiale de constructii. Conceptul va fi extins si asupra altor rauri din tara pentru a servi obiectivului principal, acela de a contribui la regenerarea ecosistemelor raurilor.

Sursa foto: Inhabitat

Cum functioneaza sistemul

Proiectul a fost creat de arhitectii de la WHIM Architecture in colaborare cu municipalitatea din Rotterdam, Universitatea (WUR) și SK International.

WHIM Architecture a proiectat sistemul ca un spatiu de agrement plutitor care preia deseurile de plastic din raul Nieuwe Maas inainte de a ajunge in Marea Nordului.

O parte din materialele plastice colectate din rau sunt transformate in „blocuri plutitoare”; materialele sunt modificate in asa fel incat sa permita materiilor vegetale sa creasca la suprafata lor, transformandu-le intr-un „parc plutitor”.

In plus, materialele colectate din rau sunt analizate si testate de catre cercetatorii de la Universitatea Wageningen pentru a obtine cele mai bune tehnici de reciclare a acestora.

Initiatorii proiectului spera sa identifice in cadrul acestui proiect cea mai buna tehnica de reciclare si sa extinda proiectul in cat mai multe orase din Olanda. Pentru a dezvolta acest proiect ei au lansat si o campanie de crowdfunding. Gasiti mai multe informatii despre campanie aici.

Sursa foto: Inhabitat

Mai multe detalii despre modul de functionare a sistemului gasiti in video-ul de mai jos.

Studiu de caz: Kamikatsu – satul Zero Waste din Japonia

19 februarie 2015

Sursa: The Guardian

Saptamana trecuta va spuneam povestea Biancai Yamaguchi, o romanca din Tokyo care a infiintat proiectul Zero Waste Japan.

Astazi va prezentam o alta poveste de succes din Japonia! In 2003, Kamikatsu, un sat situat in Insula Shikoku din sud-estul Japoniei, s-a angajat intr-o campanie ambitioasa de mediu care, in caz de succes, ar putea deveni un model pentru restul tarii, si nu numai.

Pana in 2020, Consiliul Local si-a propus sa puna capat dependentei de depozitare si incinerare, alegand in schimb sa recicleze sau sa reutilizeze fiecare tip de deseu.

Pentru a indeplini acest obiectiv, toti locuitorii trebuie sa composteze deseurile biodegradabile din locuinte si sa aduca deseurile reciclabile la Centrul de Colectare din sat. Aici fiecare localnic este obligat sa-si sorteze deseurile si sa le introduca in 34 de containere diferite de colectare!

Cum a aparut initiativa Zero Waste in Kamikatsu

In 2000, au aparut noi reglementari mai stricte privind emisiile de dioxid de carbon, fapt ce a fortat autoritatile locale sa inchida cele doua incineratoare din oras.

”Nu am mai putut sa incineram gunoiul, prin urmare, ne-am gandit ca o mai buna politica ar fi sa nu producem nici un deseu” a declarat Sonoe Fujii de la Academia Zero Waste, o organizatie non-profit care supravegheaza modul de implementare al sistemului.

In ciuda opozitiei initiale, „Declaratia Zero Waste” a fost adoptata de autoritatile locale.„La început a fost o muncă foarte grea. Lucram atunci cand a inceput schema si m-am trezit ca imi petreceam pauza de pranz ocupandu-ma de gunoiul nostru. Mi-a luat mult sa sortez totul in diferite tipuri. Dar acum vine in mod natural”, declara Kikue Nii, in varsta de 65 de ani.

Numeroasele reguli de colectare impuse locuitorilor din Kamikatsu ar putea speria pe oricine. Desi 40% din locuitori se declara nemultumiti de regulile stricte ale sistemului de colectare, acestia se conformeaza majoritatii.

Mentionam doar cateva reguli de colectare care trebuie respectate in Kamikatsu:

• Recipientele de sticla trebuie sa aiba inlaturate capacele si trebuie sortate dupa culoare
• Sticlele de plastic care au continut sos-uri sau ulei trebuie separate de restul PET-urilor
• Toate sticlele, cutiile de aluminiu si ambalajele alimentare trebuie spalate foarte bine
• Ziarele si revistele trebuie sa fie stranse in manunchiuri si legate cu o sfoara facuta din cutii de lapte reciclate.

Cum functioneaza sistemul

Fiecare locuitor trebuie sa-si aduca deseurile care nu pot fi compostate la Centrul de Colectare din sat. Locul gazduieste o multime de categorii de deseuri de la sticle, cutii de aluminiu, ziare, vesela, baterii, scutece, brichete, pixuri, oglinzi si multe altele.

Aici fiecare container este etichetat si are atasata o mostra de deseu pentru a facilita modul de sortare. In plus, pe eticheta se gaseste o scurta descriere despre cum este reciclat deseul respectiv.

Orice lucru care se afla in stare buna este dus la Kuru Kuru, un magazin unde locuitorii pot lasa sau lua in mod gratuit orice obiect doresc. Cel mai cautate aici sunt hainele, vesela si ornamentele.

98% din locuitorii din Kamikatsu folosesc aparate pentru compostare acasa

Pentru alte articole, cum ar fi pantofii, saltelele si covoarele, singura optiune ramane incinerarea, in timp ce obiectele din ceramica ajung in continuare la depozitele de gunoi.

„Mai avem putin pana vom atinge obiectivul nostru –Zero deseuri, dar diferenta este uimitoare comparativ cu cativa ani in urma” spune Yasuo Goto, un fermier de 75 ani, pensionar, care lucreaza part-time ca ingrijitor la Centrul de Colectare.

Optimismul sau este sustinut de ultimele statistici care arata ca rata de reciclare a crescut de la 55% in urma cu un deceniu la aproximativ 80% in prezent. In plus, 98% din populatie foloseste aparate pentru compostare acasa, care, datorita subventiilor acordate de stat au cost foarte mic.

Mai multe imagini despre modul in care sunt colectate deseurile din Kamikatsu gasiti aici.

O scurta prezentare a schemei de reciclare din Kamikatsu gasiti in video-ul de mai jos.

Studiu: Biocombustibilii din deseuri pot crea 20 000 de locuri de munca in Romania

17 februarie 2015

Sursa: Green Report

România are un potențial extraordinar pentru a transforma deșeurile din agricultură, cele forestiere, industriale sau din gospodării în biocombustibili cu emisii reduse; cel puțin 5000 de locuri de muncă ar putea fi create în acest proces.

Însă, aceste joburi vor deveni realitate numai in conditiile in care Uniunea Europeană va reusi să stabilească politici ambițioase pentru 2030 în ideea promovării combustibililor cu emisii reduse pentru transport, susținute de prevederi referitoare la sprijinirea sustenabilității.

Acestea sunt rezultatele unui nou studiu al Consiliului Internațional pentru Transporturi Curate (ICCT).

Noile locuri de muncă ar putea fi create în următoarele domenii:
• 15.000 de locuri de muncă temporare în construcția a 27 de biorafinării

• 1000 de locuri de muncă permanente necesare pentru a opera aceste biorafinării

• 4000 de locuri de muncă necesare pentru colectarea materialelor reziduale

Rezultatele sunt bazate pe datele oferite de biroul de statistică al Uniunii Europene, Eurostat, dar și din contribuțiile unei coaliții formate din inovatori în tehnologie și ONG-uri de mediu.

De-a lungul întregii Europe, ICCT a descoperit că utilizarea deșeurilor de la ferme, din păduri, din gospodării ori industrie ar putea genera combustibil pentru transporturi astfel încât să înlocuiască 37 de milioane de tone de petrol anual până în 2030, punând presiune de jos în sus pe prețul țițeiului.

În context european, acest potențial tehnic ar fi egalul a 16% din cererea de combustibili de transport din UE la nivelul estimat al anului 2030. Pe acest drum, noua industrie ar putea crea aproape 300.000 de locuri de muncă în Europa.

“Chiar dacă se iau în considerare posibilele emisii indirecte, combustibilii alternativi obținuți din rafinarea reziduurilor oferă reduceri reale și substanțiale ale emisiilor de CO2”, spune Chris Malins, coordonatorul studiului. “Resursele ne sunt la îndemână, iar tehnologia există – provocarea este ca Europa să dea drumul politicilor-cadru care să permit investiții rapide”.

Sursa: Green Report

Bump Mark – eticheta revolutionara care poate reduce risipa alimentara

17 februarie 2015

ae27d222-aeda-41ff-a02a-766c7395570b-620x372

Eticheta Bump Mark are forma triunghiulara si poate fi observata in coltul stanga sus. Sursa: The Guardian

In general, datele de expirare de pe etichete sunt orientative, majoritatea alimentelor putand fi consumate si la cateva zile sau chiar saptamani dupa perioada de valabilitate.

Cu toate acestea, frica de a consuma alimente care isi pierd valabilitatea reprezinta unul din factorii determinanti ai risipei alimentare.

Designerul britanic Solveiga Pakstaite a dezvoltat o eticheta alimentara realizata din gelatina, bio-reactiva care ne „anunta” intr-adevar cand alimentele expira. In timp ce realiza o cercetare despre modul in care oamenii orbi folosesc transportul public, Pakstaite si-a pus intrebarea cum pot verifica persoanele nevazatoare data de expirare a alimentelor.

Rezultatul curiozitatii sale este o inventie numita Bump Mark; o etichetă care se atașează ambalajelor produselor alimentare și care isi schimba forma atunci când produsul se deteriorează. În cazul în care produsul alimentar este proaspăt, eticheta este netedă și curbata, in schimb, cand alimentele incep sa se deterioreze apare un „cucui” de plastic atunci cand ambalajul este atins.

Gandita initial ca o alternativa pentru oamenii orbi, noua eticheta poate inlocui cu succes etichetele traditionale. Tanara de 22 de ani, absolventa a sectiei de design industrial si tehnologie din cadrul Universitatii Brunel sustine ca noua eticheta va da o indicatie mai precisa cu privire la prospetimea alimentelor si va salva de la eliminare produse care sunt in continuare comestibile, in ciuda expirarii valabilitatii de pe etichetele conventionale.

O treime din alimentele produse la nivel mondial sunt aruncate la gunoi, 100 de milioane aruncate doar in Europa

Potrivit guvernului britanic, 4 milioane de tone de alimente sunt aruncate la cos in fiecare an in Marea Britanie, majoritatea fiind comestibile. Iar problema este raspandita la nivel mondial. Organizația ONU pentru Alimentație și Agricultură estimează că o treime din toate alimentele care sunt destinate consumului uman este pierdut; dintre acestea cel mai des ajung la cosurile de gunoi fructele si legumele.

În Europa, în jur de 100 de milioane de tone de alimente sunt aruncate în fiecare an.

„Doar o treime din persoanele cu deficiențe de vedere au un loc de muncă plătit, astfel încât ceilalți sunt nevoiti să supraviețuiască cu costuri foarte mici și nu-si pot într-adevăr permite să arunce alimentele. De asemenea, ei nu vor să se îmbolnăvească si sunt cu siguranta foarte prudenti, dar realizeaza cati bani pierd, nu doar alimente”.

„Am știut imediat că aceasta soluție n-ar putea ajuta oamenii orbi pentru că nici un retailer nu va fi dispus sa cheltuiasca bani pentru sprijinirea acestui grup foarte mic, din pacate. Atunci m-am intors la intrebarea mea initiala „Cum știu oamenii orbi când expiră alimente lor”, iar apoi m-am gândit: „Cum știe cineva?” Avem incredere in aceste date care sunt puse in mod aleatoriu si nimeni nu stie de fapt, cand expira alimentele si de aceea aruncam atat de multa mancare”, a adaugat designerul.

Cum functioneaza eticheta

Sursa: Behance

Pakstaite a dezvoltat dispozitivul folosind gelatină, un produs alimentar făcut din oase de animale și folosit de obicei ca agent de ingrosare pentru deserturi. Când este asezata pe deserturi, gelatina devine un jeleu solid, dar se transformă în lichid atunci când expiră.

Inventia Bump Mark apare în colțul pachetelor alimentare ca un triunghi modest. Se compune dintr-un pod stratificat: pe partea de jos este o foaie de plastic cu umflături pe ea, care este apoi acoperita cu o soluție de gelatină și sigilata. Gelatina, fiind un material organic, se deteriorează în același ritm precum produsele alimentare, aflate sub ambalaj.

Deci, atunci când gelatina devine lichida, înseamnă că mâncarea s-a deteriorat. Atunci umflaturile de plastic pot fi simțite în partea de jos a triunghiului, deoarece „tamponul” din jeleu nu mai exista. In plus, gelatină imită reacția produsului alimentar la schimbarea temperatrii. În cazul în care se păstrează la rece, acesta va rămâne solida pentru mai mult timp, dacă este pastrat în condiții mai calde, se va deteriora mai repede, la fel cum s-ar intampla cu o bucată de carne.

Eticheta Bump Mark ar urma sa fie lipita de ambalaj o data cu ambalarea produsului. In acest fel ea va ”monitoriza” alimentul din momentul ambalarii si ar urma sa se deterioreze in acelasi timp cu acesta.

Mai multe informatii despre eticheta gasiti aici.

Hainele din frunze de ananas, alternativa ecologica a pielii naturale

16 februarie 2015

Sursa: Green Report

In incercarea de a agasi o alternativa durabila la pielea naturala, designerul spaniol Carmen Hijosa a dezvoltat Piñatex, un textil neţesut, inovator, natural şi sustenabil.

Hijosa, fost consultant în industria bunurilor din piele din Filipine, în anii 1990. Nefiind mulţumită de standardul bunurilor produse, a început să caute alternative ecologica la piele.

La nunţi şi evenimente oficiale în Filipine, bărbaţii poartă adesea Barong Tagalog, o haină subţire şi transparentă brodată, purtată peste un tricou. Unul dintre cele mai surprinzătoare materiale folosite la fabricarea Barong Tagalog-ului sunt fibrele din frunze de ananas.

Descoperirea s-a produs când Hijosa a observat rezistenţa şi calitatea fibrelor din frunzele de ananas folosite la fabricarea Barong Talog-ului şi s-a gândit că ar putea face un material textil din fibre lungi, împletite fără a fi tricotate sau ţesute, asemănător cu felul în care se fac pâslele.

E posibil ca, în curând, fire lungi din frunze de ananas să fie folosite pentru a face o serie de alte produse, de la haine la sacoşe şi tapiţerii auto.

Resturile de productie transformate in ingrasamant

Fibrele care compun Piñatex-ul (Piña înseamnă ananas, în spaniolă) sunt extrase din frunzele de ananas de pe plantaţii, de către agricultori, înainte ca acestea să fie tăiate şi stratificate. Apoi fibrele trec printr-un proces industrial la finalul căruia se obţine materialul. Un produs secundar al procesului e o biomasă care poate fi transformată în îngrăşământ, aducând venituri suplimentare agricultorilor.

Materialul are un aspect asemănător cu al pânzei şi poate fi vopsit, imprimat şi tratat pentru a-i da anumite tipuri de texturi. Cu un anumit tratament, Piñatex poate arăta ca pielea, şi e produs în grosimi diferite, în funcţie de produsul finit pentru care va fi folosit. Pentru genţi, de exemplu, e nevoie de un material mai gros.

Primele mostre de incaltaminte facute de Camper si Puma

Se pot face genţi, încălţăminte, scaune, canapele. Fibrele pot fi transformate chiar şi în lambriuri şi căptuşeli pentru interioare de maşini. Hijosa a petrecut ultimii cinci ani dezvoltând Piñatex la Royal Collage of Art, iar Camper şi Puma au făcut deja mostre de încălţăminte. Designerul Ally Capellino a făcut, de asemenea, sacoşe.

Goods made from leather-alternative Pinatex, designed by Carmen Hijosa

Produse facute din Pinatex: pantofi Camper (detaliu auriu), pantofi Puma, geanta Ally Capellino, geanta si husa tableta Smithmattias, huse iphone Carmen Hijosa. Sursa: The Guardian

Inventatoarea vrea să își poziționeze produsul între textilele pe bază de petrol şi cele din piele, din punct de vedere al prețului. Costurile Piñatex-ului, care a fost lansat în Londra în decembrie 2014, e în prezent de aproximativ 18 lire sterline per metru pătrat (o piesă de mobilier ar necesita aproximativ 5 metri pătraţi), în timp ce pielea costă între 20 şi 30 de lire sterline, conform spuselor designerului.

În plus, avantajul noului material este că produce deșeuri în proporție de doar 5%, în timp ce deșeurile rezultate din producția de piele sunt 25 de procente. De asemenea fiind un produs secundar al ananasului, producţia de Piñatex nu necesită utilizarea unui teren suplimentar.Suntem ceva cu totul nou. Noi nu înlocuim, ci suntem o alternativă atât la piele cât şi la textilele pe bază de petrol. Suntem o alternativă sustenabilă, cu un fundal sociologic şi ecologic puternic”, declara Hijosa.

Până acum, actorii din industrie au fost dornici să experimenteze cu noul material textil în căutarea de alternative. Există tot mai multe brand-uri care caută textile noi şi sustenabile, care ajută comunităţile agricole de pe partea cealaltă a lumii. Dezvoltarea va lua ceva timp, dar piaţa e deschisă la produse noi, bine preţuite, crede Hijosa. Compania din spatele produsului, unde Hijosa e proprietar majoritar, prognozează vânzarea a un milion de metri pătraţi de Piñatex pe an, până în 2018.

Un ananas obişnuit are între 30 şi 40 de frunze, fiecare lungă de un metru. Pentru a produce un metru pătrat de Piñatex de grosime medie, e nevoie de 480 de frunze, adică produsul secundar a 16 ananaşi. Aceştia pot fi recoltaţi odată la 14 luni, în ţări precum Brazilia, Thailanda, Filipine, China, Kenya şi Ghana. De obicei, frunzele sunt lăsate să putrezească în pământ după ce ananaşii sunt culeşi.

Aflati mai multe despre acest material revolutionar aici.

Interviu cu eleva “manager” (partea 2): Cum a reusit Raluca sa implementeze un proiect de colectare selectiva la doar 13 ani

13 februarie 2015

Sursa foto: Adevarul

Saptamana trecuta publicam un scurt interviu cu Raluca Aftene, „eleva manager” care la doar 13 ani a implementat un proiect de colectare selectiva prin care a adunat aproximativ o tona si jumatate de maculatura.

Fiindca ne-a impresionat foarte mult gestul ei, am dorit sa aflam mai multe informatii despre modul in care a fost implementat proiectul. Revenim asadar, cu partea a doua a interviului, asa cum am promis!

Proiectul ei demonstreaza inca o data, ca poti sa colectezi selectiv si in Romania, daca esti creativ, determinat si mai ales, dispus sa gasesti solutii, atunci cand autoritatile nu ti le ofera!

Raluca ar fi putut sa se planga ca majoritatea romanilor, ca firma de salubrizare sau autoritatile nu asigura containere pentru colectarea selectiva. Insa, a ales sa gaseasca solutii pentru a implementa acest sistem fara sprijinul acestora!

O initiativa care ar trebui urmata de fiecare dintre noi!

Irina Daia, Asociatia Ecoteca: Cum vezi tu proiectul asta? Ca pe o incercare de a salva planeta, reducand deseurile, sau ca pe o provocare de a schimba mentalitatea celor din jur?

Raluca Aftene: Cele doua variante se imbina. Schimband mentalitati, salvam planeta . Par vorbe mari, dar si miza e mare. Visam la o lume cu oameni carora le pasa si la un mediu curat si sanatos.

Care a fost primul pas spre implementare si ne poti spune, pe scurt, care au fost etapele procesului de colectare si in ce a constat fiecare?

Primul pas a fost ideea. Dupa care ne-am gandit cum ii vom motiva pe elevi. Apoi am realizat niste biletele prin care ii anuntam pe elevi despre asa-zisul concurs. La termenul stabilit am cantarit si depozitat, pentru inceput, maculatura la magazia scolii. Am facut diplome pentru toti participantii. Am incarcat maculatura in masina unui centru de colectare, cu care vorbisem in prealabil. Ultima etapa a constat in desemnarea castigatorilor si premierea lor cu diplome si carti.

Cum i-ai motivat pe ceilalti si cat de greu a fost sa faci asta? Daca n-ar fi fost recompense materiale, ce crezi ca i-ar fi facut pe oameni sa ti se alature?

Nu au fost atat de greu de motivat. Scoala noastra e un colectiv unit si serios. Au inteles din prima ce au de facut si cat de important este acest proiect.

Ce te-a invatat experienta asta si ce sfaturi le-ai da celor care vor sa faca ceva asemanator?
Aceasta experienta m-a invatat ca atunci cand pornesti un proiect trebuie sa pui suflet si sa fii neobosit. Asa ii motivezi si pe ceilalti, De asemenea, a contribuit la dezvoltarea mea ca lider.

Sfaturi? Pai le-as putea spune sa aiba curaj atunci cand au o idee si sa nu se grabeasca atunci cand au de facut un proiect. Sa calculeze etapa cu etapa in cel mai mic detaliu!

Iti multumim Raluca pentru faptul ca ne-ai inspirat cu povestea ta!

Doar jumatate dintre romani sunt dispusi sa colecteze selectiv, comparativ cu 90% din europeni

12 februarie 2015

Sursa: Green Report

Cel mai recent Eurobarometru al Comisiei Europene arată că jumătate dintre români sunt preocupaţi de colectarea selectivă a deseurilor de hârtie, carton, plastic sau sticla comparativ cu 90% din europeni.

Studiul a fost dat publicitatii în cadrul campaniei Generation Awake, o inițiativă paneuropeană de reducere și valorificare a deșeurilor.

Același studiu arată că românii sunt dispusi să colecteze selectiv sticle de plastic sau alte materiale de plastic, in procent de 60%, media europeană fiind de 90% în cazul acestor deșeuri. Pe locurile următoare se află colectarea selectivă a deșeurilor de sticlă, cutiilor metalice, deșeurilor de bucătărie, deșeurilor electrice și electronice, pe ultimul loc aflându-se deșeurile de grădină.

Practic, ţara noastră se află la coada clasamentului european în ceea ce priveşte disponibilitatea de a sorta deşeurile menajere, alături de state precum Letonia şi Cipru; acest fapt este dovedit de statisticile anuale care arata ca in Romania sunt reciclate doar 1% din deseuri.

Cum s-ar lăsa convinși românii să colecteze selectiv mai mult?

Majoritatea românilor, peste 60%, și-ar dori mai multe instalații de reciclare și compostare a deșeurilor în zona unde locuiesc, în timp ce 58% dintre aceștia declara că își doresc asigurări mai clare că deșeurile sunt într-adevăr reciclate.

Românii nu vor să cumpere mobilă second-hand, însă ar prefera să limiteze consumul

În ceea ce privește acțiunile pe care românii le-ar întreprinde pentru a reduce cantitatea deșeurilor generate, cei mai mulți dintre aceștia, 72%, declară că ar fi dispuși să cumpere exact cât au nevoie pentru a limita deșeurile generate. 60% dintre românii chestionați spun că ar depune eforturi pentru a repara aparatele stricate înainte de a cumpăra unele noi, în timp ce 48% ar evita să cumpere produse „supra-ambalate”.

Românii ar prefera să dea înapoi produsul vechi la schimb atunci când cumpără unul nou

În ceea ce privește bunurile de folosință îndelungată și decizia de cumpărare, cei mai mulți dintre românii implicați în studiu au declarat că metoda producătorului care ar lua înapoi produsul vechi, atunci când se face o noua achiziție, i-ar influența cel mai mult decizia de cumpărare. De asemenea, românii declara că sunt influențați și de o perioadă de garanție cât mai mare la produs, dar și de utilizarea cât mai îndelungată a produsului în cauză.

• Valoarea totală a deșeurilor generate anual de gospodării și întreprinderi în România (2012)- România:219 309 676 tone, UE-28: 2 468 300 000 tone.

• În anul 2011, fiecare cetățean din cele 27 de state membre ale UE a generat în medie 159 kg de deșeuri de ambalaje. Această cantitate a variat între 43 kg și 216 kg pe cap de locuitor. Hârtia și cartonul, sticla, materialele plastice și metalul sunt, în această ordine, cele mai răspândite tipuri de deșeuri de ambalaje din UE.

• La nivelul UE, Cantitatea de deşeuri de plastic provenite de la consumatorii finali s-a ridicat la 25,1 milioane tone, în creştere cu 2,4 % faţă de nivelul înregistrat în 2010. Acestea au fost valorificate în proporţie de aproximativ 60 % în 2011, tendinţa fiind în continuare de creştere.

• Potrivit unui studiu, o punere deplină în aplicare a legislaţiei UE în materie de deşeuri ar genera o economie de 72 miliarde EUR anual, o creştere a cifrei de afaceri anuale în sectorul gestionării deşeurilor şi al reciclării de 42 miliarde EUR la nivelul UE, precum şi 400 000 de locuri de muncă până în 2020.

• În fiecare an, în Europa se produc aproximativ 90 milioane tone de deşeuri alimentare.

• „Deşeurile electronice” – deşeuri de echipamente electrice şi electronice (DEEE) – reprezintă unul din cele mai dinamice fluxuri de deşeuri din Europa, înregistrând anual o creştere de 3-5 %.

Articol preluat de pe Green Report.

Viata fara risipa: Cum a infiintat o romanca Zero Waste Japan

10 februarie 2015

Sursa: Think Outside The Box

Bianca Yamaguchi este originară din Constanta, dar acum locuieşte lângă Tokyo şi este iniţiatoarea proiectului Zero Waste Japan. Vorbeşte cu multă pasiune despre acest stil de viaţă şi despre cum a ajuns să-l adopte, despre cum se aplică în practică şi despre ce am putea face, fiecare dintre noi, pentru a genera mai puţin gunoi. Ţinta ei? Să dezvolte mişcarea “zero waste” în Japonia şi să ajute la promovarea şi dezvoltarea ei în întreaga lume.

Despre conceptul “zero waste” a aflat acum doi ani, prin povestea unei franţuzoaice, emigrată în SUA, Bea Johnson (care a adoptat stilul de viata “zero waste”), dar a realizat că, de fapt, acesta făcuse, oarecum, parte din ea dintotdeauna.

“Da, m-am născut la oraş, în Constanţa, dar îmi petreceam verile la bunici, la ţară. Acolo mi-am format, probabil, dorinţa de a fi aproape de natură, de a-mi asculta instinctele, de a folosi tot ce am la îndemână, într-un mod creativ şi, mai ales, de a nu risipi nimic. Când am ajuns în Japonia, o ţară puternic influenţată de consumerism, am început să simt durerea risipei.

Într-un singur an mi-am umplut casa cu tot felul de mărunţişuri, de la ambalaje drăguţe de ciocolată până la cutii de pantofi, pentru că mi-era foarte greu să le arunc. Soţul meu începuse să-mi arunce puţin câte puţin din lucruri, în secret. Realizând că nu fac decât să adun gunoi, m-am simţit foarte prost. M-am conformat şi am aruncat tot ce nu foloseam şi m-am hotărât să folosesc sau să cumpăr doar strictul necesar”, rememorează Bianca.

Acum doi ani a început să studieze cu atenţie fenomenul, să-l cerceteze online şi să încerce să-l aplice. “De atunci, sunt într-un continuu proces de descoperire, teoretizare şi cristalizare a acestui concept. Astfel a luat naştere şi website-ul www.zerowastejapan.com, la care, din păcate, muncesc singură, pentru că mi-e greu să găsesc persoane care să aplice conceptul în Japonia. Nu prea este cunoscut de publicul larg, lucru pe care încerc să-l schimb”, mărturiseşte Bianca.

Cum definesti “Zero Waste”?

“Eu definesc Zero Waste ca un stil de viaţă holistic, care influenţează toate aspectele din viaţa mea, eliminând risipa (= tot ce nu aduce valoare) de pe toate nivelele şi înlocuind-o cu activităţi ce aduc valoare şi respectă mediul, în acelaşi timp. Acest stil de viaţă se bazează pe o mentalitate care are la bază zece reguli”.

„Eu numesc aceste reguli „Decalogul Zero Waste”. Ele sunt: Refuză! Redu! Înlocuieşte! Refoloseşte! Socializează! („Schimbă atenţia de pe obiecte şi consumabile şi orientează-te spre oameni şi experienţe noi şi interesante”.) Împrumută! Repară! Fă îngrăşământ! Reciclează! Reproiectează! Dacă aceste reguli sunt aplicate tot timpul, se va elimina tot ceea ce este non-valoare (inclusiv gunoiul) şi viaţa de zi cu zi va fi mai eficientă şi mai satisfăcătoare, din punct de vedere material, dar în special va aduce mai multă satisfacţie emoţională, fără să aducă prejudicii mediului. Zero Waste este un stil de viaţă sustenabil, în fond”, explică Bianca.

„Există o serie de confuzii când vine vorba de înţelegerea conceptului “zero waste” şi asta este natural, spune Bianca, pentru că oamenii nu înţeleg că “zero waste” nu este numai despre gunoi. “Nu gunoiul sau deşeurile sunt subiecte centrale. A nu genera niciun fel de gunoi nu este un scop, ci o urmare a acestui stil de viaţă. O mentalitate Zero Waste pleacă de la dorinţa de a nu face niciun fel de risipă – şi asta include nu doar gunoi. Risipa implică tot ce nu aduce valoare (sau tot ce este non-valoare), adica risipa de: timp, spaţiu, bani, mişcare, risipa emoţională, risipa de cuvinte etc. Zero Waste înseamnă să aduci valoare oricărui obiect şi oricărei acţiuni, fără a genera risipă sau poluare“, explică tânăra.

Primele „victorii” Zero Waste

„Sunt în proces de traducere în limba japoneză a site-ului şi de a deschide primul magazin Zero Waste din Japonia. Deocamdată sunt singură în această luptă. În curând, sper să pot crea o comunitate Zero Waste chiar dacă societatea actuală îmi dă bătăi de cap”, râde Bianca. De renunţat, nu va renunţa: Zero Waste este misiunea vieţii ei. Şi, încet – încet, câştigă teren. “Am reuşit să conving patiseria din cartier să nu mai ofere fiecare prăjiturică în cutii de carton, ci să le împacheteze în stil românesc, în hârtie reciclată! A făcut deja atâta profit, de când a eliminat acest obicei, încât a reuşit să plătească studiile universitare pentru unul dintre fiii săi”.

„Valul Zero Waste este inevitabil. Deşi acum este străin românilor, va deveni standard (să sperăm că în timpul acestei generaţii!). Dar, deocamdată, generaţia noastră nu cred că va simţi diferenţa, pentru că încă avem resurse în abundenţă şi putere de cumpărare. Atâta timp cât ne permitem să consumăm, ne permitem să risipim. E mult mai uşor să ignorăm, decât să ne schimbăm obiceiurile şi să devenim mai responsabili”, constată cu tristeţe Bianca. Şi ne îndeamnă să reflectăm asupra următorului lucru: “Sunteţi de acord, cred, că dacă, dintr-o dată, ar dispărea toate insectele din lume, viaţa de pe planetă va dispărea complet în câţiva ani. În schimb, dacă oamenii ar dispărea, viaţa pe planetă ar înflori! Cum te simţi ştiind că eşti mai puţin indispensabil decât o râmă?”.

Puteti citi articolul integral despre povestea Biancai aici.

Mai multe informatii despre Zero Waste Japan gasiti aici.