Interviu cu eleva “manager” (partea 2): Cum a reusit Raluca sa implementeze un proiect de colectare selectiva la doar 13 ani

13 februarie 2015

Sursa foto: Adevarul

Saptamana trecuta publicam un scurt interviu cu Raluca Aftene, „eleva manager” care la doar 13 ani a implementat un proiect de colectare selectiva prin care a adunat aproximativ o tona si jumatate de maculatura.

Fiindca ne-a impresionat foarte mult gestul ei, am dorit sa aflam mai multe informatii despre modul in care a fost implementat proiectul. Revenim asadar, cu partea a doua a interviului, asa cum am promis!

Proiectul ei demonstreaza inca o data, ca poti sa colectezi selectiv si in Romania, daca esti creativ, determinat si mai ales, dispus sa gasesti solutii, atunci cand autoritatile nu ti le ofera!

Raluca ar fi putut sa se planga ca majoritatea romanilor, ca firma de salubrizare sau autoritatile nu asigura containere pentru colectarea selectiva. Insa, a ales sa gaseasca solutii pentru a implementa acest sistem fara sprijinul acestora!

O initiativa care ar trebui urmata de fiecare dintre noi!

Irina Daia, Asociatia Ecoteca: Cum vezi tu proiectul asta? Ca pe o incercare de a salva planeta, reducand deseurile, sau ca pe o provocare de a schimba mentalitatea celor din jur?

Raluca Aftene: Cele doua variante se imbina. Schimband mentalitati, salvam planeta . Par vorbe mari, dar si miza e mare. Visam la o lume cu oameni carora le pasa si la un mediu curat si sanatos.

Care a fost primul pas spre implementare si ne poti spune, pe scurt, care au fost etapele procesului de colectare si in ce a constat fiecare?

Primul pas a fost ideea. Dupa care ne-am gandit cum ii vom motiva pe elevi. Apoi am realizat niste biletele prin care ii anuntam pe elevi despre asa-zisul concurs. La termenul stabilit am cantarit si depozitat, pentru inceput, maculatura la magazia scolii. Am facut diplome pentru toti participantii. Am incarcat maculatura in masina unui centru de colectare, cu care vorbisem in prealabil. Ultima etapa a constat in desemnarea castigatorilor si premierea lor cu diplome si carti.

Cum i-ai motivat pe ceilalti si cat de greu a fost sa faci asta? Daca n-ar fi fost recompense materiale, ce crezi ca i-ar fi facut pe oameni sa ti se alature?

Nu au fost atat de greu de motivat. Scoala noastra e un colectiv unit si serios. Au inteles din prima ce au de facut si cat de important este acest proiect.

Ce te-a invatat experienta asta si ce sfaturi le-ai da celor care vor sa faca ceva asemanator?
Aceasta experienta m-a invatat ca atunci cand pornesti un proiect trebuie sa pui suflet si sa fii neobosit. Asa ii motivezi si pe ceilalti, De asemenea, a contribuit la dezvoltarea mea ca lider.

Sfaturi? Pai le-as putea spune sa aiba curaj atunci cand au o idee si sa nu se grabeasca atunci cand au de facut un proiect. Sa calculeze etapa cu etapa in cel mai mic detaliu!

Iti multumim Raluca pentru faptul ca ne-ai inspirat cu povestea ta!

Doar jumatate dintre romani sunt dispusi sa colecteze selectiv, comparativ cu 90% din europeni

12 februarie 2015

Sursa: Green Report

Cel mai recent Eurobarometru al Comisiei Europene arată că jumătate dintre români sunt preocupaţi de colectarea selectivă a deseurilor de hârtie, carton, plastic sau sticla comparativ cu 90% din europeni.

Studiul a fost dat publicitatii în cadrul campaniei Generation Awake, o inițiativă paneuropeană de reducere și valorificare a deșeurilor.

Același studiu arată că românii sunt dispusi să colecteze selectiv sticle de plastic sau alte materiale de plastic, in procent de 60%, media europeană fiind de 90% în cazul acestor deșeuri. Pe locurile următoare se află colectarea selectivă a deșeurilor de sticlă, cutiilor metalice, deșeurilor de bucătărie, deșeurilor electrice și electronice, pe ultimul loc aflându-se deșeurile de grădină.

Practic, ţara noastră se află la coada clasamentului european în ceea ce priveşte disponibilitatea de a sorta deşeurile menajere, alături de state precum Letonia şi Cipru; acest fapt este dovedit de statisticile anuale care arata ca in Romania sunt reciclate doar 1% din deseuri.

Cum s-ar lăsa convinși românii să colecteze selectiv mai mult?

Majoritatea românilor, peste 60%, și-ar dori mai multe instalații de reciclare și compostare a deșeurilor în zona unde locuiesc, în timp ce 58% dintre aceștia declara că își doresc asigurări mai clare că deșeurile sunt într-adevăr reciclate.

Românii nu vor să cumpere mobilă second-hand, însă ar prefera să limiteze consumul

În ceea ce privește acțiunile pe care românii le-ar întreprinde pentru a reduce cantitatea deșeurilor generate, cei mai mulți dintre aceștia, 72%, declară că ar fi dispuși să cumpere exact cât au nevoie pentru a limita deșeurile generate. 60% dintre românii chestionați spun că ar depune eforturi pentru a repara aparatele stricate înainte de a cumpăra unele noi, în timp ce 48% ar evita să cumpere produse „supra-ambalate”.

Românii ar prefera să dea înapoi produsul vechi la schimb atunci când cumpără unul nou

În ceea ce privește bunurile de folosință îndelungată și decizia de cumpărare, cei mai mulți dintre românii implicați în studiu au declarat că metoda producătorului care ar lua înapoi produsul vechi, atunci când se face o noua achiziție, i-ar influența cel mai mult decizia de cumpărare. De asemenea, românii declara că sunt influențați și de o perioadă de garanție cât mai mare la produs, dar și de utilizarea cât mai îndelungată a produsului în cauză.

• Valoarea totală a deșeurilor generate anual de gospodării și întreprinderi în România (2012)- România:219 309 676 tone, UE-28: 2 468 300 000 tone.

• În anul 2011, fiecare cetățean din cele 27 de state membre ale UE a generat în medie 159 kg de deșeuri de ambalaje. Această cantitate a variat între 43 kg și 216 kg pe cap de locuitor. Hârtia și cartonul, sticla, materialele plastice și metalul sunt, în această ordine, cele mai răspândite tipuri de deșeuri de ambalaje din UE.

• La nivelul UE, Cantitatea de deşeuri de plastic provenite de la consumatorii finali s-a ridicat la 25,1 milioane tone, în creştere cu 2,4 % faţă de nivelul înregistrat în 2010. Acestea au fost valorificate în proporţie de aproximativ 60 % în 2011, tendinţa fiind în continuare de creştere.

• Potrivit unui studiu, o punere deplină în aplicare a legislaţiei UE în materie de deşeuri ar genera o economie de 72 miliarde EUR anual, o creştere a cifrei de afaceri anuale în sectorul gestionării deşeurilor şi al reciclării de 42 miliarde EUR la nivelul UE, precum şi 400 000 de locuri de muncă până în 2020.

• În fiecare an, în Europa se produc aproximativ 90 milioane tone de deşeuri alimentare.

• „Deşeurile electronice” – deşeuri de echipamente electrice şi electronice (DEEE) – reprezintă unul din cele mai dinamice fluxuri de deşeuri din Europa, înregistrând anual o creştere de 3-5 %.

Articol preluat de pe Green Report.

Viata fara risipa: Cum a infiintat o romanca Zero Waste Japan

10 februarie 2015

Sursa: Think Outside The Box

Bianca Yamaguchi este originară din Constanta, dar acum locuieşte lângă Tokyo şi este iniţiatoarea proiectului Zero Waste Japan. Vorbeşte cu multă pasiune despre acest stil de viaţă şi despre cum a ajuns să-l adopte, despre cum se aplică în practică şi despre ce am putea face, fiecare dintre noi, pentru a genera mai puţin gunoi. Ţinta ei? Să dezvolte mişcarea “zero waste” în Japonia şi să ajute la promovarea şi dezvoltarea ei în întreaga lume.

Despre conceptul “zero waste” a aflat acum doi ani, prin povestea unei franţuzoaice, emigrată în SUA, Bea Johnson (care a adoptat stilul de viata “zero waste”), dar a realizat că, de fapt, acesta făcuse, oarecum, parte din ea dintotdeauna.

“Da, m-am născut la oraş, în Constanţa, dar îmi petreceam verile la bunici, la ţară. Acolo mi-am format, probabil, dorinţa de a fi aproape de natură, de a-mi asculta instinctele, de a folosi tot ce am la îndemână, într-un mod creativ şi, mai ales, de a nu risipi nimic. Când am ajuns în Japonia, o ţară puternic influenţată de consumerism, am început să simt durerea risipei.

Într-un singur an mi-am umplut casa cu tot felul de mărunţişuri, de la ambalaje drăguţe de ciocolată până la cutii de pantofi, pentru că mi-era foarte greu să le arunc. Soţul meu începuse să-mi arunce puţin câte puţin din lucruri, în secret. Realizând că nu fac decât să adun gunoi, m-am simţit foarte prost. M-am conformat şi am aruncat tot ce nu foloseam şi m-am hotărât să folosesc sau să cumpăr doar strictul necesar”, rememorează Bianca.

Acum doi ani a început să studieze cu atenţie fenomenul, să-l cerceteze online şi să încerce să-l aplice. “De atunci, sunt într-un continuu proces de descoperire, teoretizare şi cristalizare a acestui concept. Astfel a luat naştere şi website-ul www.zerowastejapan.com, la care, din păcate, muncesc singură, pentru că mi-e greu să găsesc persoane care să aplice conceptul în Japonia. Nu prea este cunoscut de publicul larg, lucru pe care încerc să-l schimb”, mărturiseşte Bianca.

Cum definesti “Zero Waste”?

“Eu definesc Zero Waste ca un stil de viaţă holistic, care influenţează toate aspectele din viaţa mea, eliminând risipa (= tot ce nu aduce valoare) de pe toate nivelele şi înlocuind-o cu activităţi ce aduc valoare şi respectă mediul, în acelaşi timp. Acest stil de viaţă se bazează pe o mentalitate care are la bază zece reguli”.

„Eu numesc aceste reguli „Decalogul Zero Waste”. Ele sunt: Refuză! Redu! Înlocuieşte! Refoloseşte! Socializează! („Schimbă atenţia de pe obiecte şi consumabile şi orientează-te spre oameni şi experienţe noi şi interesante”.) Împrumută! Repară! Fă îngrăşământ! Reciclează! Reproiectează! Dacă aceste reguli sunt aplicate tot timpul, se va elimina tot ceea ce este non-valoare (inclusiv gunoiul) şi viaţa de zi cu zi va fi mai eficientă şi mai satisfăcătoare, din punct de vedere material, dar în special va aduce mai multă satisfacţie emoţională, fără să aducă prejudicii mediului. Zero Waste este un stil de viaţă sustenabil, în fond”, explică Bianca.

„Există o serie de confuzii când vine vorba de înţelegerea conceptului “zero waste” şi asta este natural, spune Bianca, pentru că oamenii nu înţeleg că “zero waste” nu este numai despre gunoi. “Nu gunoiul sau deşeurile sunt subiecte centrale. A nu genera niciun fel de gunoi nu este un scop, ci o urmare a acestui stil de viaţă. O mentalitate Zero Waste pleacă de la dorinţa de a nu face niciun fel de risipă – şi asta include nu doar gunoi. Risipa implică tot ce nu aduce valoare (sau tot ce este non-valoare), adica risipa de: timp, spaţiu, bani, mişcare, risipa emoţională, risipa de cuvinte etc. Zero Waste înseamnă să aduci valoare oricărui obiect şi oricărei acţiuni, fără a genera risipă sau poluare“, explică tânăra.

Primele „victorii” Zero Waste

„Sunt în proces de traducere în limba japoneză a site-ului şi de a deschide primul magazin Zero Waste din Japonia. Deocamdată sunt singură în această luptă. În curând, sper să pot crea o comunitate Zero Waste chiar dacă societatea actuală îmi dă bătăi de cap”, râde Bianca. De renunţat, nu va renunţa: Zero Waste este misiunea vieţii ei. Şi, încet – încet, câştigă teren. “Am reuşit să conving patiseria din cartier să nu mai ofere fiecare prăjiturică în cutii de carton, ci să le împacheteze în stil românesc, în hârtie reciclată! A făcut deja atâta profit, de când a eliminat acest obicei, încât a reuşit să plătească studiile universitare pentru unul dintre fiii săi”.

„Valul Zero Waste este inevitabil. Deşi acum este străin românilor, va deveni standard (să sperăm că în timpul acestei generaţii!). Dar, deocamdată, generaţia noastră nu cred că va simţi diferenţa, pentru că încă avem resurse în abundenţă şi putere de cumpărare. Atâta timp cât ne permitem să consumăm, ne permitem să risipim. E mult mai uşor să ignorăm, decât să ne schimbăm obiceiurile şi să devenim mai responsabili”, constată cu tristeţe Bianca. Şi ne îndeamnă să reflectăm asupra următorului lucru: “Sunteţi de acord, cred, că dacă, dintr-o dată, ar dispărea toate insectele din lume, viaţa de pe planetă va dispărea complet în câţiva ani. În schimb, dacă oamenii ar dispărea, viaţa pe planetă ar înflori! Cum te simţi ştiind că eşti mai puţin indispensabil decât o râmă?”.

Puteti citi articolul integral despre povestea Biancai aici.

Mai multe informatii despre Zero Waste Japan gasiti aici.

New York City va interzice ambalajele din polistiren in acest an

3 februarie 2015

458982ce-1275-4adb-8e23-990983058422-2060x1236

Sursa: The Guardian

Ambalajele de polistiren vor fi interzise in New York incepand cu 1 iulie 2015. Pentru a tine pasul cu alte initive asemanatoare din SUA si nu numai, primarul Bill de Blasio a anuntat ca New York va deveni cel mai mare oras din tara care va interzice restaurantelor si companiilor sa utilizeze recipiente si ambalaje din polistiren.

„Aceste produse provoaca daune reale de mediu si nu au loc in New York City. Avem optiuni mai bune, alternative mai bune, iar in cazul in care mai multe orase din tara decid sa urmeze exemplul nostru si sa instituie interdictii similare, aceste alternative vor costa in curand mai putin”, a declarat Blasio.

Pana acum, mari orase americane ca San Francisco, Seattle, Portland, Oregon, Boulder, Colorado si Los Angeles au interzis pungile de plastic sau ambalajele de polistiren, din cauza faptului ca 90% dintre ele nu sunt reciclate si ajung la gropile de gunoi.

Aceasta interdictie va contribui la eliminarea a peste 30.000 de tone de deseuri de polistiren care ajung la gropile de gunoi, pe strazi si cai navigabile. Orasul a explorat puternic posibilitatea de reciclare a acestor recipienti, dar in cele din urma nu a gasit o solutie care sa functioneze.

Spuma de polistiren este folosita cu precadere in industria alimentara datorita costurilor scazute de productie si izolatiei termice eficiente.

„In timp ce o mare parte din deseurile pe care le producem pot fi reciclate sau refolosite, spuma de polistiren nu este unul dintre acele materiale,” a declarat Kathryn Garcia, comisarul responsabil de salubritatea orasului.

Peste 70 de orase din SUA au interzis polistirenul

Interdictia va intra in vigoare la 1 iulie 2015, cu o perioada de gratie de 6 luni, care permite companiilor sa elimine treptat recipientele fara a fi amendate de autoritati. Intreprinderile si organizatiile non-profit care castiga mai putin de 500.000 dolari pe an pot fi exceptate de la aceasta interdictie, dar ele trebuie mai intai sa dovedeasca ca utilizarea de materiale alternative ar provoca dificultati financiare pentru ele.

Aceasta decizie interzice, de asemenea, vanzarea de spuma de ambalare folosita pentru a proteja obiectele in timpul expedierii lor.

Peste 70 de orase din intreaga tara, inclusiv orase mari precum Washington DC, Minneapolis, San Francisco si Portland, au interzis aceasta spuma de plastic. Michael Bloomberg, predecesorul primarului de Blasio, a fost primul care a sugerat interdictia polistirenului in urma cu 2 ani.

Alternative pentru polistiren

Eric Goldstein, directorul de mediu al organizatiei non-profit Natural Resources Defense Council propune ca alternative pentru polistiren folosirea recipientelor de aluminiu, hartie reciclata sau alte ambalaje compostabile. Numai in Seattle exista peste 700 de tipuri de ambalaje biodegradabile. Spre exemplu, Dell a inlocuit polistirenul folosit pentru expedierea produselor cu ambalaje din ciuperci.

Potrivit lui Goldsein, pana acum nu au fost folosite aproape deloc ajutoarele financiare oferite de autoritati in orasele care au instituit aceasta interdictie. De ce? “Fiindca diferentele de preturi dintre ambalaje sunt banale iar costurile sunt absorbite de consumatori “, declara acesta.

Si pe piaţa din Romania, aceste recipiente sunt folosite din plin, in special de magazinele specializate pe livrari la domiciliu. Din pacate, nu stim cate din aceste ambalaje ajung sa fie reciclate.

Interviu cu eleva „manager”: Cum a reusit Raluca sa implementeze un proiect de colectare selectiva la doar 13 ani

2 februarie 2015

Sursa foto: Adevarul

Vestile bune legate de colectarea selectiva incep sa creasca si in Romania. Initiativele de acest fel sunt motiv de apreciere, mai ales cand vin din partea tinerilor care nu doar incearca, ci si reusesc sa-i convinga pe cei din jur sa se alinieze colectarii selective.

Raluca Aftene face dans de la 7 ani, are pana acum un loc 1 la break dance – solo si se considera norocoasa pentru ca i-a intalnit pe cei de la New Force of Dance, trupa cu care a ajuns in semifinala de la Romania danseaza!

Pe langa dans si scoala, Raluca este, la doar 13 ani, antreprenor – si fost de acord sa ne raspunda la cateva intrebari legate de proiectul pe care l-a implementat cu succes la Scoala Gimnaziala nr. 18 „Jean Bart” din Constanţa, proiect prin care a adunat aproximativ o tona si jumatate de maculatura.

Proiectul „Reciclează activ” a fost scris si apoi derulat sub atenta supraveghere a Ralucai in ultimele doua luni. Peste 200 de elevi, parinti si chiar cadre didactice au aderat la ideea elevei si au reuşit sa adune peste 1,4 tone de maculatură. Banii castigati de proiectul Ralucai vor fi folosiţi pentru a sustine urmatoarele proiecte ale Şcolii Gimnaziale „Jean Bart”.

Irina Daia, Asociatia Ecoteca: Oamenii incearca sa colecteze de ceva timp, dar sunt destul de putine initiative care reusesc cu adevarat. Te-ai asteptat ca proiectul tau sa aiba un asemenea succes? Ce crezi ca a determinat acest fapt?

Raluca Aftene: Da, la nivelul scolii mele ma asteptam, cumva, pentru ca-mi cunosc colegii si pentru ca am avut sustinerea si indrumarea profesorilor nostri. De fapt asta a fost cheia succesului: colaborarea. Nu ma asteptam sa aiba ecoul pe care l-a avut in afara scolii, dar asta ma bucura.

ID: Care este, in viziunea ta, importanta initiativei tale? La ce ajuta?
RA: In primul rand, faptul ca un elev a avut o idee si a fost ajutat sa o puna in practica arata ca se poate si-i va motiva si pe altii, le va da incredere si curaj.
La ce ajuta? Simplu, fiecare obiect reciclat inseamna economie, curatenie si sanatate.

ID: Ai invatat notiunile de baza despre colectarea selectiva de la cineva sau a fost mai degraba un proces de autoeducare?
RA: Nu stiu daca am invatat, in orice caz nu intentionat, a fost mai degraba ,,nevoia te invata”. Initial, raspunzand atunci de departamentul Resurse – Finante -Voluntariat, am vrut sa aduc niste bani in scoala. Asa a inceput totul, cu un vis, apoi, ce-ar fi… dupa care, de ce nu…

I-am spus ideea mea mai intai d-nei psiholog Daniela Ghitoiu, dar au fost implicati si d-na dir. adj. Loredana Busuioc, dl consilier de imagine prof. Teodor Madalin Rosioru, d-na consilier educativ prof. Capra Mihaela, d-na diriginta Carmen Butnariu si colegele mele Hulea Iustna, Cosor Diana si alti colegi care fac parte din Consiliul Scolar al Elevilor scolii Jean Bart Constanta, a carui presedinte sunt. Reusita e sigura cand muncesti in echipa!

Vom reveni in zilele urmatoare cu partea a 2-a a interviului.

Mai multe informatii despre proiectul Ralucai gasiti aici.

Sticlele PET transformate in hartie rezistenta la apa de o companie mexicana

27 ianuarie 2015

O tona de hartie minerala poate fi obtinuta din 235 kg de granule PET. Sursa: Gizmag.com

Un grup de tineri antreprenori din Mexic a dezvoltat un sistem care transforma PET-urile in hartie minerala. Acestia pretind ca prin aceasta metoda se vor salva pana la 20 de copaci si 56.000 de litri de apa pe tona de hartie produsa.

Hartia este fotodegradabila (se degradeaza prin expunerea la lumina) si rezistenta la apa si poate fi folosita pentru a imprima carti, cutii si alte obiecte de papetarie.

„Procesul contribuie la reducerea costurilor si ajuta planeta, intrucat nu mai taiem copaci si reducem consumul de apa,” declara Adrian Ever Nava, co-fondator al companiei Cronology, situata in Ecatepec, un oras aflat la nord de Mexico City.

Potrivit reprezentantilor companiei Cronology, metoda folosita este cu 15% mai ieftina decat fabricarea hartiei traditionale fiindca nu foloseste produse chimice cum ar fi clorul.

Desi tari precum Spania si Taiwan folosesc deja procese similare pentru fabricarea hartiei minerale (cunoscuta si sub numele de „hartie peta” sau „hartie de piatra”), dezvoltatorii sai spun ca sistemul folosit este de patru ori mai ieftin decat metodele conventionale.

Fabricarea acestui tip de hartie va contribui la reducerea costurilor de productie si a defrisarilor. Mexic produce in prezent 700.000 de tone de hartie pe an; aproape 33% din hartia produsa este folosita pentru obtinerea de carti si caiete, 25% este folosita la fabricarea ambalajelor iar restul, pentru producerea de hartie igienica si ambalarea alimentelor.

Hartia minerala – rezistenta la apa si fotodegradabila

Ever Nava afirma ca hartia minerala este mai puternica decat cea traditionala, nu poate fi rupta manual, este rezistenta la apa, are calitatea de a fi fotodegradabila si absoarbe doar cantitatea necesara de cerneala la imprimare.

Cum are loc procesul de fabricare?

Sticle de plastic sunt mai intai zdrobite cu diverse bucati de carbonat de calciu pentru a forma granule de plastic, care sunt apoi supuse unui proces de turnare la peste 100°C inainte de a fi laminate, pentru a forma foi mari de hârtie.

Hartia obtinuta se degradeaza in doar sase luni, singurul dezavantaj este dat de faptul ca cernelurile de tip gel nu pot fi folosite pe ea; aceaste cerneluri contin alcool, care nu poate fi suportat de materialul obtinut.

Mai multe informatii despre aceasta procedura gasiti aici.

Raport: Reutilizarea si reciclarea deseurilor ar putea crea 200.000 de locuri de munca doar in Marea Britanie

26 ianuarie 2015

00a1775b-4382-4952-a99b-5714e4b2210b-460x276

Sursa: The Guardian

Mai mult de 200.000 de locuri de munca ar putea fi create daca economia ar fi orientata spre reutilizarea si reciclarea materialelor aruncate, in mod traditional, de catre intreprinderi si gospodarii, releva un raport al organizatiei britanice Green Alliance.

Reprezentantii organizatiei declara ca locurile de munca ar putea fi create de catre companiile care ar alege ca obiect de activitate reciclarea si reconditionarea bunurilor pentru a prelungi durata de viata a acestora.

Raportul arata ca aceasta masura ar stimula ocuparea fortei de munca in zonele cu o rata ridicata a somajului. Firmele specializate in partajarea de servicii cum sunt spre exemplu, cluburile auto ar putea stimula de asemenea, cresterea locurilor de munca pentru personal semi-calificat.

Directorul Green Alliance, Matthew Spencer aminteste ca exista numeroase exemple de afaceri circulare axate pe proiectarea de bunuri care dureaza mai mult si pot fi reparate cu usurinta.“Insa, pentru a putea fi stimulate noile locuri de munca in remanufacturare si reutilizare este important ca Guvernul sa stabileasca standarde mai ridicate pentru recuperarea resurselor”.

Raportul numit “Employment and the Circular Economy” detaliaza modul in care Marea Britanie poate dezvolta o modalitate mai eficienta de utilizare a resurselor, care, spre deosebire de alte revolutii industriale, necesita mai multa munca.

205 000 de locuri de munca ar putea fi create pana in 2030

Raportul preconizeaza ca pana in 2030 ar putea fi create 205 000 de locuri de munca suplimentare iar somajul ar scadea cu 54 000 de locuri.

Criticile aduse unor rapoarte similare au sustinut ca impunerea unor reglementari stricte privind reutilizarea si reciclarea va determina cresterea preturilor bunurilor si va limita accesul gospodariilor sarace la aceste produse.Insa, raportul arata ca, in timp ce unele produse s-ar putea sa coste mai mult initial, serviciile low cost vor permite acestora sa dureze mai mult si sa fie mai ieftine pe termen lung.

Spre exemplu, producatorul de aspiratoare Dyson si producatorul de prajitoare de paine Dualit sunt renumiti pentru oferirea de reparatii si piese pentru a prelungi durata de viata a produselor lor. Cu reglementari imbunatatite, mai multe firme vor putea oferi servicii cu preturi reduse.

Economistul Stephen Machin, profesor la University College din Londra, a declarat: „Crearea de locuri de munca platite decent, prin promovarea unor tehnologii inovatoare reprezinta o provocare, date fiind dificultatile traditionale din Marea Britanie, in generarea de locuri de munca bune pentru lucratorii cu competente scazute si intermediare. Acest raport subliniaza necesitatea infiintarii acestor noi job-uri, avand in vedere declinul locurilor de munca la nivelul de mijloc al pietei fortei de munca”, a adaugat el.

Spencer a declarat ca noile reglementari au fost intens dezbatute la Bruxelles, dar au nevoie de sprijin guvernamental pentru a fi puse in aplicare. Acesta considera ca “oportunitatea cea mai mare, la momentul actual se afla in „Pachetul Economiei circulare” adoptat si renegociat de UE in acest an”, moment oportun pentru UK pentru adoptarea de noi directii pentru investitii.

Ramane de vazut insa, daca UK si celelalte state europene vor putea implementa “pachetul” propus, fie el in forma actuala sau avand modificari ulterioare.

Studiu de caz: Cum reuseste un orasel din nordul Italiei sa recicleze anual 82% din deseuri

21 ianuarie 2015

Sursa: Zero Waste Europe

Situat in regiunea Toscana, Capannori, un oras cu 46 700 de locuitori are una dintre cele mai mari rate de reciclare dintre municipalităţile europene. Oraselul din nordul Italiei reuseste sa recicleze anual 82% din deseurile generate de locuitorii sai. Aceasta performanta se datoreaza unei strategii de reducere a deseurilor demarata in urma cu 10 ani.

In anul 1997, autoritatile din Capannori doreau sa introduca sistemul de incinerare a deseurilor, pentru a preveni problemele de mediu si sociale asociate depozitarii lor in rampe si pentru a produce energie.

Invatatorul Rossano Ercolini a constientizat potentialele efecte nocive pe care le-ar avea un incinerator local asupra sanatatii cetatenilor si a mediului inconjurator.

Cu ajutorul lui Dr. Paul Connett, expert international in incinerare si in politici „Zero Deseuri”, Rossano a lansat numeroase actiuni de informare pentru a convinge localnicii de pericolul pe care l-ar reprezenta construirea unui incinerator in comunitatea lor.
Miscarea a reusit sa blocheze constructia si in curand s-a extins in alte trei comunitati din regiune, amenintate de incinerare.

Colectarea selectiva la sursa, introdusa in 2005

Responsabil de gasirea si implementarea unei alternative la incinerare, Ercolini a ajuns la concluzia ca singura optiune era sa se reduca generarea deseurilor. A preluat conducerea operatorului de salubritate local ASCIT, pentru a crea o schema pilot de colectare a
deseurilor la sursa, din usa-in-usa.

In 2007 Ercolini a convins Consiliul Local din Capannori sa devina prima administratie locala din Europa care a adoptat Strategia Zero Waste, angajandu-se ca pana in 2020 sa ajunga la performanta de a trimite aproape zero deseuri catre rampele degunoi.

Intre 2005 si 2010, colectarea selectiva la sursa, din usa-in-usa, a fost introdusa etapizat in unitatea administrativa, incepand cu satele mici – unde fiecare greseala putea fi identificata si corectata din timp, ajungand sa acopere intreaga raza teritoriala in 2010.

Pana in acel an, deseurile municipale erau separate la sursa in proportie de 82% si doar 18 procente –reprezentând deşeuri reziduale – ajungeau la rampa. Din 2012 s-a implementat, in cateva din localitatile apartinatoare, o noua taxa de tipul „platesti cat arunci“. Frecventa colectării de la fiecare gospodarie era masurata cu ajutorul microcipurilor lipite pe sacii cu deseuri reziduale, pe care le scana un aparat de citire montat pe autospecialele de colectare.In localitatile unde s-a aplicat noul mod de tarifare au fost stimulate separarea si preventia, astfel incat rata de separare la sursa a urcat la 90%.

Rata de reducere a deseurilor – 39% in 9 ani

Intre 2004 si 2013, volumul total de deseuri generate per capita, in Capannori a scazut cu 39%, de la 192 kg la 118 kg/persoana/an si se preconizeaza ca va scadea in continuare, datorita extinderii sistemului „platesti cat arunci“ in tot teritoriul administrativ.

Strategia de reducere a deseurilor adoptata de municipalitate s-a dovedit a fi si o solutie viabila din punct de vedere economic. Consiliul a salvat peste 2 milioane de euro in 2009. Aceste economii sunt reinvestite in infrastructura de reducere a deseurilor, reducandu-se cu 20% şi taxele fixe de salubrizare pentru rezidenţi. De asemenea, au
ajutat la recrutarea a 50 de angajaţi pentru ASCIT, crescand rata de ocupare a fortei de munca in regiune.

Alte metode adoptate de autoritatile locale din Capannori pentru reducerea deseurilor

• Compostarea – ASCIT colecteaza frecvent la domiciliul cetatenilor resturile organice
biodegradabile, care sunt trimise la o unitate de compostare din regiune; cantinele publice
din Capannori au fost dotate, in 2010, cu aparate de compostare Joraform.
Cetatenii au fost incurajati sa composteze la domiciliu, 2.200 de gospodarii au primit
compostere gratuite, iar membrii gospodariilor au fost instruiti despre tehnicile
specifice. Cei care composteaza la domiciliu beneficiaza de o reducere de 10% din taxa de
salubrizare. In prezent, exista un proiect, aflat an etapa de planificare si consultare publica, pentru construirea unei fabrici de biometan in zona.

• In anul 2010, la Capannori s-a infiintat primul Centru de Cercetare Zero Waste din
Europa. Aici, expertii identifica deseurile care se arunca in sacii gri pentru deseuri reziduale si cauta solutii pentru a reduce si mai mult acele 18 procente. Cand au descoperit ca printre cele mai comune deseuri reziduale se numara capsulele pentru cafea, Centrul de Cercetare a stabilit intalniri cu producatorii de cafea ca Nespresso si Illy, pentru a gasi alternative reciclabile sau biodegradabile.

• Reutilizare – Autoritatea publica locala a deschis propriul Centru pentru reutilizare «Insula Ecologica» in Lammari, in 2011. Obiecte de imbracaminte, incaltaminte, jucarii, electrice si mobilier care nu mai sunt dorite, dar sunt inca in stare buna, pot fi
reparate aici – daca se impune – si sunt vandute celor care au nevoie. In 2012, 93 tone de obiecte au fost donate Centrului de refolosire.

• Vanzarea produselor la vrac – Autoritatea locala a oferit stimulente micilor comercianti ca sa elimine ambalajul si sa vanda produse cum ar fi detergenti lichizi, ulei, vin etc. direct in recipientele clienţilor. Lantul de bacanii Effecorta, lansat in 2009, comercializeaza peste 250 de produse (mancare si bautura) locale la vrac. In plus, s-au deschis doua automate de lapte cu autoservire, introducand un model de distributie a produselor alimentare direct de la producator; automatele sunt aprovizionate direct de catre cooperativa fermierilor autohtoni.

• Campanii de promovare a consumului de apa de la robinet in locul celei imbuteliate
• Eliminarea tacamurilor de unica folosinta in scoli
• Distribuirea de plase de cumparaturi din material textil tuturor celor 17.800 de
gospodarii si a altor 5.000 de bucati societatilor comerciale.
• Toate farmaciile din zona au fost aprovizionate cu scutece si produse sanitare reutilizabile.

Studiul de caz privind Strategia „Zero Waste” adoptata de comunitatea din Capannori a fost realizat de echipa Zero Waste Europe.

Varianta integrala a Studiului o gasiti aici.

La inceput de an, o repetitie cu Legea 211/2011

14 ianuarie 2015

Sursa: Regimuldeseurilor.ro

Ce trebuie să știm atunci când aplicăm Legea 211/2011. Chiar dacă este o lege dedicată celor care fac lucruri cu deșeurile sau la acest lucru ne gândim, aceeași lege impune o serie de obligații celor care produc sau dețin deșeuri. Aceștia din urmă se numesc producători de deșeuri și deținători de deșeuri.

Cele mai importante obligații stabilite prin Legea 211/2011 pentru producătorii și deținătorii de deșeuri sunt:

(A) Cu privire la păstrarea evidenței deșeurilor, inclusiv a deșeurilor periculoase:

• să asigure evidenţa gestiunii deşeurilor pentru fiecare tip de deşeu, în conformitate cu modelul prevăzut în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002 şi să o transmită anual agenţiei judeţene pentru protecţia mediului;
• să păstreze buletinele de analiză care caracterizează deşeurile periculoase generate din propria activitate şi să le transmită, la cerere, autorităţilor competente pentru protecţia mediului.
• (pentru deșeurile periculoase) să ţină o evidenţă cronologică a cantităţii, naturii, originii şi, după caz, a destinaţiei, a frecvenţei, a mijlocului de transport, a metodei de tratare, precum şi a operaţiunilor de valorificare / eliminare şi să o pună la dispoziţia autorităţilor competente, la cererea acestora.
• să păstreze evidenţa gestiunii deşeurilor cel puţin 3 ani.
• să furnizate la cererea autorităţilor competente sau a unui deţinător anterior documentele justificative conform cărora operaţiunile de gestionare au fost efectuate.

(B) Cu privire la deșeurile periculoase:

• să colecteze, să transporte şi să stocheze separat diferitele categorii de deşeuri periculoase, în funcţie de proprietăţile fizico-chimice, de compatibilităţi şi de natura substanţelor de stingere care pot fi utilizate pentru fiecare categorie de deşeuri în caz de incendiu, incluzând asigurarea trasabilităţii de la locul de generare la destinaţia finală, potrivit prevederilor art. 49 şi 60.
• Transportul deşeurilor periculoase pe teritoriul României este reglementat prin hotărârea de Guvern nr. 1.061/2008 privind transportul deşeurilor periculoase şi nepericuloase pe teritoriul României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 30 septembrie 2008.
• să nu amestece diferitele categorii de deşeuri periculoase cu alte categorii de deşeuri periculoase sau cu alte deşeuri, substanţe ori materiale. Amestecarea include diluarea substanţelor periculoase.
• să se asigure că pe durata efectuării operaţiunilor de colectare, transport şi stocare a deşeurilor periculoase acestea sunt ambalate şi etichetate potrivit prevederilor legale. Transferul deşeurilor periculoase pe teritoriul naţional trebuie să fie însoţit de documentul de identificare prevăzut în anexa IB la Regulamentul (CE) nr. 1.013/2006.

(C) Cu privire la uleiurile uzate:

• să respecte prevederile hotărârii de Guvernului nr. 235/2007 privind gestionarea uleiurilor uzate.

(D) Cu privire la programele de prevenire a generării deşeurilor:

• persoana juridică ce exercită o activitate de natură comercială sau industrială, având în vedere rezultatele unui audit de deşeuri, este obligată să întocmească şi să implementeze, începând cu anul 2012, un program de prevenire şi reducere a cantităţilor de deşeuri generate din activitatea proprie sau, după caz, de la orice produs fabricat, inclusiv măsuri care respectă un anumit design al produselor, şi să adopte măsuri de reducere a periculozităţii deşeurilor.

(E) Cu privire la valorificarea deșeurilor:

• să valorifice deșeurile, cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (1) – (3) şi art. 20.
• să colecteze separat cel puţin următoarele categorii de deşeuri: hârtie, metal, plastic şi sticlă.

(F) Cu privire la reutilizare și reciclare:

• să atingă, până în anul 2020, un nivel de pregătire pentru reutilizare şi reciclare de minimum 50% din masa totală a cantităţilor de deşeuri, cum ar fi hârtie, metal, plastic şi sticlă provenind din deşeurile menajere şi, după caz, provenind din alte surse, în măsura în care aceste fluxuri de deşeuri sunt similare deşeurilor care provin din deşeurile menajere;
• să atingă, până în anul 2020, un nivel de pregătire pentru reutilizare, reciclare şi alte operaţiuni de valorificare materială, inclusiv operaţiuni de umplere rambleiere care utilizează deşeuri pentru a înlocui alte materiale, de minimum 70% din masa cantităţilor de deşeuri nepericuloase provenite din activităţi de construcţie şi demolări, cu excepţia materialelor geologice naturale definite la categoria 17 05 04 din Hotărârea Guvernului nr. 856/2002, cu completările ulterioare.

(G) Cu privire la eliminarea deșeurilor:

• să supună deşeurile care nu au fost valorificate unei operaţiuni de eliminare în condiţii de siguranţă. Abandonarea deşeurilor este interzisă. Eliminarea deşeurilor în afara spaţiilor autorizate în acest scop este interzisă.

(H) Cu privire la costuri:

• în conformitate cu principiul „poluatorul plăteşte”, costurile operaţiunilor de gestionare a deşeurilor se suportă de către producătorul de deşeuri sau, după caz, de deţinătorul actual ori anterior al deşeurilor.

(I) Cu privire la responsabilitatea pentru gestionarea deșeurilor:

• de a efectua operaţiunile de tratare în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) – (3) şi art. 20 sau de a transfera aceste operaţiuni unui operator economic autorizat care desfăşoară activităţi de tratare a deşeurilor sau unui operator public ori privat de colectare a deşeurilor în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) – (3) şi art. 20.
• să desemneze o persoană din rândul angajaţilor proprii care să urmărească şi să asigure îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de prezenta lege sau să delege această obligaţie unei terţe persoane. Persoanele desemnate trebuie să fie instruite în domeniul gestiunii deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase, ca urmare a absolvirii unor cursuri de specialitate.
• Producătorul sau deţinătorul care transferă deşeuri către una dintre persoanele fizice ori juridice prevăzute la art. 22 alin. (1) în vederea efectuării unor operaţiuni de tratare preliminară operaţiunilor de valorificare sau de eliminare completă nu este scutit de responsabilitatea pentru realizarea operaţiunilor de valorificare ori de eliminare completă.
• În cazul în care împărţirea responsabilităţii privind tratarea deşeurilor implică transportul deşeurilor peste frontiera României, acesta se poate realiza numai cu respectarea prevederilor comunitare referitoare la transferurile de deşeuri.

Ce nu ne obligă legea 211/2011
Legea 211/2011 nu ne obligă să încheiem un contract/contracte pentru a ne debarasa de deșeurile proprii. Acest „instrument” este util pentru a rezolva o serie de aspecte precum cele comerciale, juridice etc., chiar și de mediu, sănătate și securitate în muncă. Totuși, este de reținut că Legea 211/2011 nu obligă la utilizarea acestui instrument și, prin consecință, nu prevede sancțiuni dacă „nu ai încheiat un contract cu firma care îți ia deșeurile”.

Material preluat integral de pe regimuldeseurilor.ro.

Cat consuma electronicele si electrocasnicele din locuinta?

10 decembrie 2014

Sursa: Wall-Street.ro

Cu siguranta, v-ati pus de multe ori intrebarea de ce factura la energie este atat de mare in fiecare luna. Jurnalistii de la Wall-Street.ro au analizat cele mai populare dispozitive electronice si electrocasnice care se regasesc in casele noastre, pentru a identifica consumul in utilizare maxima pe ora, dar si consumul in utilizare obisnuita al acestora.

In analiza au fost incluse o combina frigorifica, model standard, o masina de spalat, model standard, un cuptor cu microunde, aspirator, fier de calcat, uscator de par, televizor LED, calculator (PC), tableta si smartphone.

Masina de spalat, cel mai mare consumator de energie din locuinta

Masina de spalat este fara indoiala, cel mai mare consumator de energie dintr-o locuinta, cel putin raportandu-ne la costul pe ora de utilizare. In cadrul studiului a fost luata drept exemplu o masina de spalat cu o capacitate de 5 kilograme, la o spalare cu incarcare maxima, la 60 de grade, in care durata medie de spalare este de 60 de minute. Conform informatiilor producatorului consumul se ridica la 0,85 kWh, deci echivalentul, in lei, de 51 de bani per ciclu de spalare.

S-a luat in calcul faptul ca o familie formata din trei persoane utilizeaza, in medie, masina de spalat de doua ori pe saptamana (opt ori pe luna), ceea ce va face ca totalul costului lunar cu masina de spalat sa se ridice la aproximativ 4 lei.

Al doilea cel mai mare consumator de energie din casa este combina frigorifica. A fost luat, spre calcul, un model standard, cu o capacitate totala de 330 de litri, certificat A+ , tradus printr-un consum de 281 kWh/an.

Analizand costurile aferente lunii noiembrie practicate de catre ENEL, 1 kWh se ridica la un cost de aproximativ 0,60 lei (60 de bani) cu toate taxele incluse. Astfel, intr-o singura zi combina frigorifica ajunge sa scoata din buzunarul nostru, in medie, circa 45 de bani. Calculand la nivelul intregii luni, doar consumul combinei frigorifice ajunge sa se ridice la aproximativ 14 de lei.

PC-ul este al treilea cel mai mare consumator de energie din produsele analizate, cu un consum de 36 de bani in utilizare standard – circa 4 ore pe zi, la un grad de utilizare a puterii de circa 20%. Calculand la nivelul unei luni calendaristice, costul se ridica la 10,8 lei.

Contrar asteptarilor, televizorul ocupa abia locul 7 in top. Intr-o utilizare medie de circa doua ore pe zi ajunge sa consume echivalentul a 5 bani. In analiza Wall-Street.ro a fost luat in calcul un televizor cu LED, cu o diagonala de 81 de cm si un consum mediu pe ora de 40w.

Tableta si smartphone-ul, doua dintre cele mai populare gadget-uri ale momentului, au un consum extrem de redus, mai ales daca ne raportam la costurile lunare. Impreuna, cele doua gadget-uri depasesc cu putin un leu. In cazul smartphone-ului vorbim de un dispozitiv care necesita o incarcare timp de o ora a unui acumulator de 2.000 mAh, in timp ce tableta analizata este una cu o capacitate a bateriei de circa 7.000 mAh.

Conform calculelor, lunar, fiecare familie plateste, in medie, circa 52 de lei pentru cele 10 echipamente analizate. Mai multe rezultate ale analizei gasiti aici.

Deseurile agricole transformate in vopsele pentru textile de o companie elvetiana

28 noiembrie 2014

Sursa: Sustainable Brands

Producatorul global de vopsele pentru textile si diferite chimicale, Archroma a lansat de curand o noua gama, EARTHCOLORS, de produse create din deseuri agricole.

Noua gama de coloranti „biosintetici” pentru bumbac si materiale pe baza de celuloza foloseste coji de migdale, palmier pitic, frunze de rozmarin si alte deseuri agricole, care ajung de obicei la gropile de gunoi.

Reprezentantii Archroma declara ca EARTHCOLORS asigura, de asemenea, transparență totala in lantul de aprovizionare: toate informatiile despre loturile individuale de culoare vor fi imprimate pe etichete si vor fi atasate la fiecare articol de imbracaminte. In plus, fiecare eticheta va fi insotita de un cip cu informatii referitoare la locul in care materialul a fost vopsit si spalat, sursa materialelor etc. Informatiile vor putea fi accesate de potentialul cumparator prin tehnologia NFC (Near Field Communications), compatibila cu smartphone-urile, pentru a oferi clientilor o experienta de cumparare bazata pe implicare.

Potrivit Archroma, vopselele, care au fost produse in 4 ani, au aceeasi calitate ca produsele din gamele deja existente, facute din materiale conventionale. Compania elvetiana descrie noile produse ca fiind deschizatoare de drumuri in tehnologia fabricarii vopselurilor si colorarii materialelor.

Momentan, gama EARTHCOLORS este produsa in apropiere de Barcelona, Spania, din deseuri aduse din zonele din apropiere.

Mai multe informatii despre produsele EARTHCOLORS gasiti aici.

Centru comunitar construit din peste 40 000 de PET-uri in Columbia

21 noiembrie 2014

Sursa: Inhabitat

Un centru comunitar eco-friendly, construit din peste 40.000 de PET-uri a fost implementat in cartierul Cazuca din capitala columbiana Bogotá.

Proiectul demarat de Nukanti Foundation, o fundatie axata pe comunicarea interculturala, pe inchegarea comunitatilor si anteprenoriat social, a fost structurat ca spatiu pentru diferite activitati destinate grupurilor vulnerabile, in principal femei, copii si tineri afectati de saracia extrema, conflicte si violenta.

In prezent, 70.000 de persoane traiesc in saracie extrema si au acces restrans la serviciile publice, in comunitatea din Cazuca. Avand in vedere aceste aspecte, Nukanti Foundation, impreuna cu Green Hope Columbia si Starkey Hearing Foundation, au construit acest centru comunitar pentru a fi folosit atat ca un spatiu in care copiii, adolescentii si femeile cu probleme se pot simti in siguranta, dar si ca o modalitate de promovare in cadrul comunitatii, a tehnicilor de constructie ieftine si in acelasi timp, sustenabile.

Amplasat in mijlocul unui cartier de asezari informale din Bogota, centrul a fost construit in 2 ani de muncitori locali. Aceeasi echipa va instala in curand si panouri solare pentru electricitate. Acest centru este parte a proiectului Weaving Cazucá, care incurajeaza copiii si tinerii sa depaseasca obstacolele sociale si sa tinda spre un nivel cat mai inalt de educatie.

Mai multe informatii despre proiect gasiti aici.