Deseul nu e neaparat deseu…zice legea ca poate fi „subprodus”

<span”>Hai sa continuam sa „descifram” ce zice Legea Deseurilor, vreti?

Dar inainte de asta sa ne amintim: Legea 211 a fost – in sfarsit! – adoptata in noiembrie 2011, desi termenul dat de Comisia Europeana, de transpunere a Directivei 98/2008 era decembrie 2010. Mai bine mai tarziu decat …dupa penalizari si infringement! Nu?

Revenind la „subprodusele” noastre: zice legea (la art.5) ca acestea sunt substante sau obiecte provenite dintr-un proces de productie – al carui obiectiv principal este altul decat producerea obiectului sau substantei in cauza – care vor fi utilizate ca atare, mai departe, in cadrul unui alt proces de productie.

Ceea ce e cam ciudat este ca legea zice „fara prelucrari suplimentare”… Adica, daca o firma face haine (de exemplu) iar resturile de material textil sunt maruntite („prelucrare suplimentara”) si folosite ca izolatie (sau umplutura de perne) inseamna ca …ce? Sunt sau nu sunt „deseu”, sunt sau nu sunt „subprodus”?

Intrebari, intrebari….. Vreo idee?

Publicitate verde

plant for the planet plane small 55924Fiecare dintre noi ştie ce înseamnă publicitatea, chiar dacă nu ştim pe de rost o definiţie exactă şi general acceptată. Ştim faptul că publicitatea vinde aproape orice, poate influenţa şi modela comportamente, poate schimba percepţii.

Ca să clarificăm însă, un dicţionar de specialitate defineşte publicitatea ca fiind ştiinţa, afacerea  sau profesia creării şi diseminării mesajelor reclamelor, o instituţie socială care afectează viaţa de zi cu zi a fiecărui individ, o forţă care modelează cultura de masă, o componentă a activităţii de marketing sau o sursă de informare despre produse, servicii, evenimente, sau insituţii (companii)*.

Verde…verdele a încetat să mai reprezinte o culoare din ROGVAIV. Verdele este simbolul sustenabilităţii, al vieţii eco, în acord cu natura pe care trebuie să o susţinem şi sa o protejăm. Mergând chiar mai departe, „verde” este simbolul întoarcerii la esenţă, simplitate şi naturaleţe.

Toată lumea vorbeşte despre lipsa resurselor naturale, despre energie regenerabilă, despre colectare selectivă, reciclare, sustenabilitate. Iar asta nu este deloc rău. Poate ar trebui totuşi să trecem şi la fapte. Poate avem nevoie şi de încurajare pentru a începe să nu ne mai pese de ce spun ceilalţi şi pentru a putea convinge cât mai multă lume că nu este cool să ne îngropăm în gunoaie şi poluare. Şi atunci, publicitatea ne poate sări în ajutor, cu imagini şi reclame care să ne spună o poveste, care să treacă dincolo de stereotipuri şi clasicele mesaje care îndeamnă la reciclare şi colectare selectivă.

Am ales ca exemple, două spoturi care au fost in topul celor mai bune reclame ale anului 2011, realizat de Adweek.

Pe locul 9 al acestui top se află spotul pentru vehiculul electric Nissan Leaf „Gas Powered everything”.

Pe locul 2 este spotul „Back to start” a lanţului de restaurante cu specific mexican Chipotle.

Vizionare plăcută! :)

*Michael J. Baker, Macmillan Dictionary of Marketing & Advertising, ed. Macmillan Business, London, 1998, p. 6.

Ierarhia deseurilor

Un lucru care intotdeauna ne preocupa cand vorbim despre „managementul deseurilor”, este sa clarificam explicit ca cea mai buna forma de management este… prevenirea. Cu alte cuvinte, daca nu ai nevoie sa cumperi 2 pungi cand mergi la magazin, atunci nu cumpara! O fi elementar, dar vedem atatea pungi in pungi, zilnic…. Si, dupa nu prea mult timp, ele ajung pe vreun camp sau mal de apa! In acelasi mod, 4 sticle PET de 0.5 l genereaza mai mult deseu decat o sticla de 2 l…si asa mai departe…

Dupa ce ai utilizat obiectul respectiv nu te grabi sa il consideri „deseu”. Adica, cu alte cuvinte, daca mai functioneaza…nu-l arunca! Daca nu mai ai nevoie de obiectul respectiv (fie ca electric  este el un ambalaj, o sticla, un aparat electric) da-l cuiva care are nevoie sau gaseste-i intrebuintari noi. Stim ca suna banal, dar o punga de plastic chiar poate fi folosita ca sac de gunoi!

Asta ar fi a doua optiune in ierarhia gestionarii deseurilor: reutilizeaza!

Daca nu se poate reutiliza, sau pur si simplu nu ai cui sa-l dai, depune-l la un centru de colectare pentru reciclare. De aici, el se va transforma in materie prima si, apoi, intr-un nou produs. De exemplu, ce ziceam zilele trecute despre brazii de Craciun: prin reciclare, ei devin ingrasamint organic.

Urmeaza, ca preferinta, reutilizarea energetica, adica arderea deseurilor pentru obtinerea energiei termice (care apoi se poate tansforma in electricitate, abur, etc). Eh, aici e mai complicat: nu e bine (si nici legal) sa ardem deseurile in curtea casei sau in spatele blocului. Oricum, asa nu se capteaza energia termica respectiva, ci deseurile se transforma in …poluare. Daca, insa, depuneti deseurile respective in vederea reciclarii, colectorii de deseuri se ocupa ei, ai departe, sa incinereze ceea ce nu se poate recicla.

Ultima (si cea mai nedorita) forma de administrare a deseurilor este eliminarea. Asta inseamna ceea ce facem noi cel mai des: „aruncare la gunoi”. Mai departe, deseurile amestecate pleaca spre groapa de gunoi. Odata amestecate, deseurile sunt foarte dificil sau chiar imposibil de separat pentru reciclare sau valorificare energetica. De reutilizare nici nu mai poate fi vorba. In schimb, primim gropi de gunoi imense, pline cu gunoaie in putrefactie si stoluri de ciori, din care se ridica gaze mirositoare si, eventual, vantul cara pe zeci de hectare deseuri mai usoare si mirosuri nedorite.


Waste pyramid

Tot ceea ce am scris mai sus este, de altfel, prevazut si in lege. Cea mai recenta forma a legii privind regimul deseurilor (L.211/2011) o gasiti si pe site-ul nostru, daca dati un click aici.

Despre mersul pe jos

Mersul pe jos este o terapie. Fie ca te plimbi pur si simplu, fie mergi pana acasa de la metrou sau de la statia de autobuz, dupa o zi incarcata de mailuri, telefoane si contracte, 10 minute de mers pe jos te pot face sa uiti toate lucrurile care te streseaza. E la indemana si tot ce trebuie sa faci este sa te uiti la ce te inconjoara, sa asculti zgomotele orasului, sa privesti luminile si oamenii care ii umbla strazile. Si chiar daca orasul in care traiesti nu e perfect, luandu-l la picior poti afla ce iti place la el si ce poate fi schimbat in bine. Orasul in care traiesti are si amprenta ta, asa cum tu, la randul tau porti in tine o parte din oras. Asa ca poate ar trebui sa il cunosti mai bine.

N-ai sa vezi niciodata ce se intampla in jurul tau stand in spatele volanului. Este mai comod asa, insa esenta orasului o cunosti mergand printre oameni, pe strazi. Ar trebui sa invatam sa hoinarim prin oras, atat cat ne permit deadline-urile, programarile si multe altele obligatii pe care le avem. Ar trebui sa cunoastem toate parcurile si spatiile de relaxare. Ar trebui sa mergem mai mult pe jos nu doar ca sa vedem realitatea in care traim, ci si pentru ca, e mai sanatos, pentru noi si pentru natura care oboseste zilnic de atata poluare.

Si ca sa va facem pofta de plimbare,  uitati-va la filmuletul de mai jos:

 

Am inceput. Din nou!

A mai trecut (rapid, ca intotdeauna…) inca o tura de sarbatori de iarna. Aceeasi rutina: mailuri si sms-suri cu urari, cateva colinde, iar mailuri si sms-uri, apoi un eveniment de o noapte (care de data asta a cazut in weekend ca sa nu se deosebeasca cu nimic de celelalte 52 de saptamani din 2011) si iata-ne, din nou, la un inceput de an. Pe care ni-l dorim mai bun. Tot ca intotdeauna…

Pai, atunci, hai sa-l facem mai bun! Fiecare acolo unde si cum poate (cum altfel?). Hai sa avem un an in care sa interzicem predicatele impersonale („sa se faca” si „sa se dreaga”), in care sa ne respectam „new year resolutions” – ca „rezolutiile de anul nou” suna a sedinta de partid -, in care sa intelegem ca 1+1>2 si in care, la final, sa ne privim cu mandrie in oglinda. Iar restul….sunt detalii.

Si, asa cum mai spuneam – pardon, citam! – cu alta ocazie:

Decat sa injuri intunericul, mai bine aprinde o lumanare!

A, si pentru ca incepem un nou capitol, va invitam – respectuos – sa ne mai vizitati. Uneori o sa avem lucruri de zis aici, alteori de impartasit dileme dar, intotdeauna, vom fi civilizati si – cat ne pricepem – o sa incercam sa fim relevanti. Cu bine!