Guvernul a adoptat OUG 38/2022 care modifică Legea salubrizării și OUG 92/2021 – legea „cadru” a deșeurilor. Ce „actori” din domeniu sunt vizați de noile modificări

7 aprilie 2022

Sursa foto: pexels.com

Guvernul a adoptat miercuri, 6 aprilie, OUG 38/2022 care introduce noi măsuri pentru eficientizarea gestionării deşeurilor, reducerea arderilor și depozitărilor ilegale și modifică astfel, 4 acte normative.

1. Ordonanța de urgență a Guvernului nr.92/2021

Noua OUG modifică și completează Ordonanța de urgență a Guvernului nr.92/2021 astfel:

Abandonarea deșeurilor va fi sancționată cu amenzi mai mari – de la 10.000 lei la 20.000 lei, pentru persoanele fizice şi de la 50.000 lei la 70.000 lei, pentru persoanele juridice (articolul 62 alineatul (1), litera b)).

Acestea rămân în vigoare și pentru incendierea deșeurilor așa cum era stipulat în articolul 62, lit. b.

Incendierea, îngroparea deșeurilor și eliminarea acestora în afara spațiilor autorizate devin infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 5 ani sau cu amendă (art 66, alin (1), literele e), f), g)).

2.Legea nr. 99/2014 pentru modificarea şi completarea Legii serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006

În vederea reducerii fenomenelor de abandonare și depozitare ilegală a deșeurilor, autorităţile deliberative ale sectoarelor municipiului Bucureşti pot prelua competenţele unităţii administrativ-teritoriale a municipiului Bucureşti de organizare a sistemului de gestionare a deșeurilor. (articolul IV, alineatul (2).

La articolul IV, după alineatul (2), se introduc două alineate noi, alin. (3) și alin. (4) cu următorul cuprins:

3) Competențele autorităţilor deliberative ale sectoarelor municipiului Bucureşti, prevăzute la art. 4, alin.(2), se preiau prin hotărâre a consiliului local și se notifică Consiliului General al Municipiului București în termen de 15 zile de la data adoptării acestora.

(4) – Preluarea competențelor conform alin. (3), se aplică pe o perioadă determinată, stipulată în hotărârea consiliului local, fără a depăși termenul din Planul de Gestionare al Deșeurilor din Municipiul București, aprobat prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr.260/01.09.2021.

3.Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2005 privind protecția mediului

Dacă înainte miriştile, stuful, tufărişurile sau vegetaţia ierboasă puteau fi incendiate cu acceptul autorităţii competente pentru protecţia mediului şi cu informarea în prealabil a serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă, noua lege interzice înlătură această posibilitate, astfel incendierea acestor tipuri de vegetație devine strict interzisă (articolul 94 alineatul (1), litera n).

Astfel, arderea miriștilor, turbăriilor, litierelor pădurii, stufului, tufărişurilor sau vegetaţiei ierboase devin contravenții și se sancţionează cu amendă de la 7.500 lei (RON) la 15.000 lei (RON), pentru persoane fizice, şi de la 50.000 lei (RON) la 100.000 lei (RON), pentru persoane juridice.

În același timp rămâne în vigoare art. 98. – (1) Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, dacă au fost de natură să pună în pericol viaţa ori sănătatea umană, animală sau vegetală: a) arderea miriştilor, stufului, tufărişurilor şi vegetaţiei ierboase din ariile protejate şi de pe terenurile supuse refacerii ecologice;

Totodată, ca urmare a modificării articolului 94, alin. 1, la articolul 96 alineatul (1), punctul 9 se abrogă.

(1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei (RON) la 6.000 lei (RON), pentru persoane fizice, şi de la 25.000 lei (RON) la 50.000 lei (RON), pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale:

…

9.obligaţia proprietarilor şi deţinătorilor de terenuri cu titlu sau fără titlu, de a nu arde miriştile, stuful, tufărişurile sau vegetaţia ierboasă, fără acceptul autorităţii competente pentru protecţia mediului şi fără informarea în prealabil a serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă.

4. Legea nr.255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local

La articolul 2 alineatul (1), În sensul prezentei legi, sunt declarate de utilitate publică următoarele lucrări:

după litera t) se introduce o nouă literă, lit. ț), cu următorul cuprins:

„ț) lucrările realizate în cadrul sistemelor de gestionare a deșeurilor efectuate de stat și unitățile administrativ-teritoriale și care vor rămâne în proprietatea acestora.”

(3) În aplicarea prevederilor prezentei legi, expropriatorul prevăzut la alin. (2) este reprezentat de:

„b1) Unitățile administrativ-teritoriale prin autoritățile administrației publice locale, pentru lucrările realizate în cadrul sistemelor de gestionare a deșeurilor efectuate de stat și unitățile administrativ-teritoriale prevăzute la alin.(1) lit.ț)”.

Articol scris in colaborare ECOTECA – www.ExpertDeseuri.ro

Puteți citi și:

Pactul Verde și Noul pachet de economie circulară: cum vor deveni produsele sustenabile un standard și cum poate Europa să-și consolideze independența față de resurse

Situația deșeurilor textile în România: în ce stadiu suntem și ce mai e de făcut. Ce măsuri pot lua consumatorii.

Cum obligă principiul european „Do no significant harm”(DNSH) organizațiile să devină sustenabile

Aluminiul, „ambalajul nobil”, reciclabil 100% – de ce se colectează atât de greu în România

Legea compostului – unde (nu) este aplicată la 2 ani de la publicare

Sistemul Garanție – Returnare (SGR) – Ce măsuri sunt necesare pentru a deveni funcțional. Acum nu e.

Scurtă analiză a programelor de finanțare lansate de AFM pentru anul 2022

OUG nr. 136/2021 – Modificari privind Fondul pentru Mediu pentru UAT-uri

Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) – Noi oportunități de finanțare în sectorul de mediu

Retrospectiva 2021 – noi reglementări privind gestionarea deșeurilor … au fost necesare sau nu?

Vizita Ecoteca – Cum functioneaza stația de epurare a apelor uzate a Municipiului Buzău

Situația deșeurilor textile în România: în ce stadiu suntem și ce mai e de făcut. Ce măsuri pot lua consumatorii.

29 martie 2022

Haine arse într-un depozit din regiunea Alicante, Costa Blanca, Spania. Sursa foto: Shutterstock (Ernest Rose)

Industria textilă este una din cele mai mari consumatoare de resurse la nivel mondial. Numai pentru producerea unui tricou de bumbac sau a unei perechi de blugi se irosesc nu mai puţin de 2.700 litri de apă.

În ultimii ani, industria modei și îmbrăcămintei s-a confruntat cu o atenție sporită în ceea ce privește problemele de mediu și condițiile de muncă, aceste probleme fiind intensificate recent și de criza pandemică COVID-19.

Criza a obligat majoritatea industriilor să găsească noi soluții pentru adaptarea la situația actuală; industria textilă nu face excepție de la acest demers, dimpotrivă, este probabil una dintre cele mai afectate industrii, mai ales dacă avem în vedere schimbările în comportamentul consumatorilor, consumatorii preferând shopping-ul online mult mai des decât înainte de pandemie.

Cu shopping-ul online vin si probleme logistice care de obicei nu sunt familiare consumatorului, spre exemplu o rată mărită de returnări către brand sau retailer. Aceste retururi, depinzând de cantitatea și prețul inițial al produsului pot fi sau nu puse în circulație din nou, facilitând astfel un mult mai mare grad de risipă a articolelor care au fost încercate și scoase din ambalajul original.

Luisa Balaban, consultant in sustenabilitate în cadrul WRAP și eco-designer. Sursa foto: linkedin.com

Potrivit Luisei Balaban, consultant în sustenabilitate în cadrul WRAP (organizație nonprofit, înregistrată în Marea Britanie care colaborează cu organizații, indivizi și comunități în implementarea măsurilor de economie circulară, ajutându-le să reducă deșeurile, să dezvolte produse durabile și să utilizeze resursele într-un mod eficient) și eco-designer: „Consumatorii ar trebui să ia în considerare impactul asupra mediului al îmbrăcămintei pe care o poartă. Să ne gândim la tot procesul, de la fibra brută din care este făcută o piesă vestimentară până la procesele pe care le-a suferit pentru a ajunge la etapa finală, fie că este vorba de croire, albire, vopsire sau imprimare până la distribuție/transport.”

Se estimează că industria modei generează 10% din emisiile de gaze cu efect de seră de la nivel mondial – mai mult decât toate zborurile internaționale și transporturile maritime la un loc. De asemenea, aceeași industrie generează 20% din apa reziduală poluantă la nivel modial potrivit Băncii Mondiale.

Fiind una dintre cele mai poluante industrii, presiunea publică asupra sectorului textil a crescut semnificativ în ultimii ani; în acest context, tot mai multe branduri textile caută soluții pentru a reduce poluarea și consumul de resurse și a îndeplini astfel, atât cerințele legale cât și așteptările consumatorilor privind sustenabilitatea și trasabilitatea.

Una din cercetările Luisei Balaban analizează utilizările durabile ale microalgelor și ale altor pigmenți naturali tradiționali precum foile de ceapă, turmericul și cojile reziduale de avocado, modul în care acestea pot fi utilizate în industria textilă și nu numai. Potrivit Departamentului de Comerț din SUA, Administrația Națională a Oceanelor și Atmosferei, aproximativ 50% din oxigenul de pe Pământ este produs și menținut de microalge.

La nivel global, mai puțin de 1% din haine sunt reciclate ca îmbrăcăminte, parțial din cauza faptului ca tehnologia de reciclare și separare a fibrelor de proveniență naturală sau parțial naturală (vâscoză, bumbac,) și a celor de proveniență chimică (precum polyesterul și elastanul) este în stadiu incipient. O companie care dezvoltă procese de reciclare și separare a fibrelor este Worn Again Technologies, dar acest proces este încă în stadiul de cercetare și dezvoltare, cu mari șanse de succes în implementarea unei economii circulare.

Măsuri propuse de Comisia Europeană pentru reducerea și reciclarea deșeurilor textile

Eticheta ecologica UE. Sursa foto: http://ec.europa.eu/

În temeiul Directivei privind deșeurile aprobată de Parlamentul European în 2018, țările din UE vor avea obligația ca până în 2025 să introducă colectarea separată a deșeurilor textile. Noua strategie a Comisiei conține și măsuri care susțin procesele de producție și materialele circulare, contribuie la reducerea substanțelor chimice periculoase și îi ajută pe consumatori să aleagă materiale textile sustenabile.

Totodată să nu uităm că există o etichetă ecologică a UE, pe care producătorii care respectă criteriile ecologice o pot aplica pe produsele lor, aceasta fiind garanția pentru uzul limitat de substanțe periculoase și o poluare redusă a apelor și a aerului.

Care e situația deșeurilor textile în România

În România aspectele legate de deșeurile textile sunt reglementate prin OUG 92/2021, care impune următoarele măsuri pentru gestionarea deșeurilor textile:

Art. 13 (2): măsuri pentru prevenirea generării deşeurilor; (…) încurajează reutilizarea produselor şi instituirea de scheme care promovează activităţile de reparare şi reutilizare pentru textile.
Art. 17 (3): producătorii de deşeuri şi deţinătorii de deşeuri au obligația să implementeze colectarea separată până la data de 1 ianuarie 2025 pentru textile.
Art. 60 (1) (h): autorităţile administraţiei publice locale asigură spaţiile necesare pentru colectarea separată a deşeurilor, dotarea acestora cu containere specifice fiecărui tip de deşeu şi dezvoltă în mod corespunzător centrele înfiinţate, pentru a oferi populaţiei posibilitatea de a se debarasa, fără plată, de deşeuri de textile
în Anexa nr. 1 la punctul 13, deşeuri municipale sunt definite ca deşeuri amestecate inclusiv textilele.

Din păcate, în România deșeurile textile nu prezintă un interes semnificativ pentru autoritățile publice locale și pentru producătorii din industrie.

În lipsa unor reglementări clare și a unor investiții în reciclare majoritatea deșeurilor textile ajung fie la depozitele de deșeuri, fie sunt valorificate energetic prin incinerare în fabricile de ciment.

Dacă înainte de 1989, majoritatea fabricilor de textile găseau soluții cel puțin pentru deșeurile rezultate din producția proprie (spre exemplu erau tocate și folosite ca umplutură pentru saltele și alte obiecte), o dată cu extinderea fibrelor sintetice (ex. polyester), foarte puține deșeuri textile ajung să fie reciclate. La nivel național mai sunt doar câteva fabrici care aleg să transforme deșeurile de bumbac în lavete și umplutură pentru diverse industrii.

MINET SA este singurul reciclator autorizat de deşeuri textile din România. Investiţiile tehnologice din ultima perioadă în acest sector le permite să recicleze o arie foarte mare şi diversificată de deşeuri textile, concentrându-și activitatea pe deşeuri postindustriale (recuperate de la colectori autorizaţi sau generatori, pe care le transformă în fibre reciclate prin destrămare mecanică).

Cezar Bulacu, directorul de cercetare şi dezvoltare al societăţii MINET SA punctează foarte bine principalele probleme din sectorul reciclării deșeurilor textile: „Nu există în România organizaţii de transfer de responsabilitate (OTR) pentru industria textilă” (care să-i determine pe producători să găsească soluții pentru recuperarea și reciclarea deșeurilor textile). (…)

Din motive tehnice şi economice, în prezent deşeurile textile nu sunt utilizate suficient de bine pentru a justifica instalaţii industriale la scară medie sau mare pentru a prelucra această materie primă. Colectarea separată obligatorie la textile necesită soluţii eficiente din punct de vedere economic, care pot fi reproduse în întreaga Europă pentru ca autorităţile să gestioneze colectarea şi să ofere astfel afacerii o valoare semnificativă. (…)

O altă problemă tehnică cu care ne confruntăm în ultima perioadă este partea de testare şi analizare a materialelor textile pe care le producem. Materialele noastre interacţionează cu foarte multe domenii şi din păcate testele cerute de clienţii noştri – fie că vorbim de parte chimică, mecanică sau fizică – se pot realiza numai în străinătate. Cred că un centru ştiinţific pentru textilele tehnice este ceea ce lipseşte poate cel mai mult acestei industrii. Iar aceasta este cu siguranţă una dintre problemele întregii industrii din România.”

Ca să încheiem într-o notă pozitivă, din fericire, în ceea ce privește îmbrăcămintea, apar tot mai multe inițiative de colectare a hainelor folosite de populație și donarea lor către categoriile defavorizate.

Astfel de inițiative demarate de diverse asociații neguvernamentale, au fost preluate și de unele branduri de îmbrăcăminte iar în unele cazuri s-au creat parteneriate și cu autorități publice locale. Găsiți câteva exemple de bune practici aici.

Totodată, hainele second hand au început să fie tot mai populare și în țara noastră. Până vom vedea niște măsuri clare venite din partea producătorilor și autorităților publice locale pentru prevenirea, reducerea și reciclarea deșeurilor textile, singura soluție care ne rămâne este schimbarea la nivel de individ: să încercăm să cumpărăm responsabil, haine realizate din fibre naturale, produse local sau haine second hand, să nu mai cumpărăm „din impuls” ci doar când avem nevoie, să donăm hainele pe care nu le mai folosim sau să încercăm să le găsim o altă întrebuințare (ex. lavete pentru curățenie, așternut pentru animale etc.).

„Cel mai sustenabil tricou sau articol vestimentar, este cel pe care nu l-ai cumpărat” este „lozinca” reprezentanților industriei textile care au înțeles că domeniul nu mai poate funcționa ca până acum și trebuie luate măsuri concrete pentru a deveni sustenabil.

„Dacă nu se poate adopta această soluție care poate părea utopică pentru unii, variantele la îndemână sunt utilizarea de produse second-hand sau schimbul de produse cu prieteni, rude etc”. (Luisa Balaban, consultant in sustenabilitate în cadrul WRAP și eco designer).

Puteți citi și:

Cum obligă principiul european „Do no significant harm”(DNSH) organizațiile să devină sustenabile

Aluminiul, „ambalajul nobil”, reciclabil 100% – de ce se colectează atât de greu în România

Legea compostului – unde (nu) este aplicată la 2 ani de la publicare

Sistemul Garanție – Returnare (SGR) – Ce măsuri sunt necesare pentru a deveni funcțional. Acum nu e.

Scurtă analiză a programelor de finanțare lansate de AFM pentru anul 2022

OUG nr. 136/2021 – Modificari privind Fondul pentru Mediu pentru UAT-uri

Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) – Noi oportunități de finanțare în sectorul de mediu

Retrospectiva 2021 – noi reglementări privind gestionarea deșeurilor … au fost necesare sau nu?

Vizita Ecoteca – Cum functioneaza stația de epurare a apelor uzate a Municipiului Buzău

Cum obligă principiul european „Do no significant harm”(DNSH) organizațiile să devină sustenabile

24 martie 2022

Sursa foto: www.sustainalytics.com

Principiul Do no significant harm /DNSH („Nu provoca un rău semnificativ” – „Nu dăuna semnificativ mediului”) este un principiu european, pefect aliniat Taxonomiei europene privind investițiile sustenabile (mai multe detalii aici), la care companiile și finanțatorii se vor raporta din ce în ce mai des – probabil, de acum, întotdeauna – în toate deciziile de investiții, pentru simplul motiv că trebuie să respectăm în activitatea economică mediul înconjurător. Foarte simplist vorbind. În practică, este extrem de complicat, iar pentru România, țară în care mediul este reglementat, dar cu lacune în implementare, este și mai delicat subiectul. De ce?

Pentru ca DNSH se aplică pentru proiectele finanțate din fondurile europene, ceea ce presupune faptul că, în eventualitatea unui audit, dacă principiul nu este respectat, contribuția UE va fi restituită de către beneficiar. Subiectul este atât de important și complicat încât pentru domeniul agriculturii sunt așteptate norme suplimentare.

Câteva elemente cheie:

În primul rând, evident, avem un Regulament European în acest sens de la mijlocul anului trecut, (REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2021/2139 AL COMISIEI) care vine în completarea Regulamentului (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului prin stabilirea criteriilor tehnice de examinare a unei propuneri de proiect pentru a determina:

condițiile în care o activitate economică se califică drept activitate care contribuie în mod substanțial la atenuarea schimbărilor climatice sau la adaptarea la schimbările climatice și
pentru a stabili dacă activitatea economică respectivă aduce prejudicii semnificative vreunuia dintre celelalte obiective de mediu: consevarea biodiversității, combaterea poluării etc.

În forma sa inițială, Regulamentul (UE) 2020/852 instituie deja cadrul general pentru a determina dacă o activitate economică se califică drept durabilă din punctul de vedere al mediului și, în consecință, care sunt criteriile tehnice de examinare pentru a determina în ce condiții o activitate economică contribuie în mod substanțial la atenuarea schimbărilor climatice, evitarea producerii de emisii de gaze cu efect de seră, absorbția de gaze cu efect de seră și/sau stocarea pe termen lung a carbonului. Sintetizând, un investitor este încurajat să prioritizeze acele activități și sectoare economice care au cel mai mare potențial de a atinge aceste obiective.

Criteriile tehnice de examinare, așa cum sunt ele listate în cel de-al doilea Regulament (2021/2139) se referă la silvicultură, activitățile de protecție și refacere a mediului, industria prelucrătoare, energie, furnizarea apei, lucrările de canalizare, activitățile de gestionare a deșeurilor și de depoluare, transporturi, activități de construcție și activitățile imobiliare conexe, informarea și comunicarea, activitățile specializate, științifice și tehnice. Aceste criterii tehnice vor fi dezvoltate în cererile de finanțare și se vor referi la: adaptarea la schimbările climatice, utilizarea durabilă și protecția resurselor de apă și a celor marine, tranziția către economia circulară, prevenirea și controlul poluării, protecția și refacerea biodiversității și a ecosistemelor.

Din Regulament am extras două exemple practice:

1.criteriile tehnice privind utilizarea durabilă a resurselor de apă, pentru construcția de clădiri noi sau reabilitarea celor vechi, vor urmări ca principali indicatori:

- robinetele pentru lavoare și robinetele de bucătărie au un debit total maxim de apă de 6 litri/min;
- dușurile au un debit total maxim de apă de 8 litri/min;
- WC-urile, inclusiv seturile WC, vasele și rezervoarele cu mecanism de tras apa, au un debit total al jetului de apă de maxim 6 litri și un debit mediu al jetului de apă de maxim 3,5 litri;
- pisoarele utilizează maximum 2 litri/vas/oră. Pisoarele cu sistem de tras apa au un debit total al jetului de apă de maxim 1 litru.

2.criteriile tehnice privind de economia circulară pentru reabilitarea clădirilor existente, vor urmări ca cel puțin 70 % (în greutate) din deșeurile nepericuloase provenite din construcții și demolări (cu excepția materialelor geologice naturale) și generate pe șantierul de construcții să fie pregătite pentru reutilizare, reciclare și alte operațiuni de valorificare a materialelor, inclusiv operațiuni de rambleiaj care utilizează deșeuri pentru a înlocui alte materiale, în conformitate cu ierarhia deșeurilor și cu Protocolul UE de gestionare a deșeurilor din construcții și demolări.

Rămâne o întrebare deschisă modul în care investitorii vor implementa în România principiul DNSH. Chiar dacă aparent sumele disponibile pentru finanțări europene sunt semnificative, noile criterii care trebuie respectate și evaluate vor adăuga un plus de complexitate scrierii proiectelor de finanțare, începând cu MFF 2021-2027. Și da, chiar și investițiile finanțate prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) trebuie să respecte întocmai ambele Regulamente.

Iar apoi, după semnarea contractelor, vor trebui și implementate!

Articol scris in colaborare ECOTECA – www.ExpertDeseuri.ro

Puteți citi și:

Aluminiul, „ambalajul nobil”, reciclabil 100% – de ce se colectează atât de greu în România

Legea compostului – unde (nu) este aplicată la 2 ani de la publicare

Sistemul Garanție – Returnare (SGR) – Ce măsuri sunt necesare pentru a deveni funcțional. Acum nu e.

Scurtă analiză a programelor de finanțare lansate de AFM pentru anul 2022

OUG nr. 136/2021 – Modificari privind Fondul pentru Mediu pentru UAT-uri

Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) – Noi oportunități de finanțare în sectorul de mediu

Retrospectiva 2021 – noi reglementări privind gestionarea deșeurilor … au fost necesare sau nu?

Vizita Ecoteca – Cum functioneaza stația de epurare a apelor uzate a Municipiului Buzău

Legea compostului – unde (nu) este aplicată la 2 ani de la publicare

11 februarie 2022

Sursa foto: Pixabay

Acum 2 ani, la 20 august 2020 era publicată Legea nr. 181/2020 privind gestionarea deşeurilor nepericuloase compostabile.

Legea trebuia să intre in vigoare după 6 luni de la publicarea în Monitorul Oficial, iar în acest interval ar fi trebuit elaborate Normele tehnice privind activitatea de compostare şi digestie anaerobă, emise prin ordin comun de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor împreună cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Potrivit articolului 1, alin. (3) Începând cu data de 1 ianuarie 2021, autorităţile administraţiei publice locale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, respectiv asociaţiile de dezvoltare intercomunitară ale acestora, trebuie să implementeze sistemul de colectare separată a deşeurilor biodegradabile, să extindă colectarea separată din uşă în uşă a biodeşeurilor în mediul urban, dublată de implementarea schemei „plăteşte pentru cât arunci” şi să încurajeze compostarea individuală în gospodăriile din mediul rural.

Totodată, în articolul 2 (1) este precizat că „Este obligatorie colectarea separată a deşeurilor biodegradabile destinate compostării/digestiei anaerobe, inclusiv din uşă în uşă, denumită în continuare U-U, sau prin aport voluntar, denumită în continuare AP”.

Reglementarea se regăsește și în OUG 92/2021, articolul 33 – Autorităţile publice locale vor asigura până la 31 decembrie 2023 colectarea separată și reciclarea la sursă a biodeșeurilor sau colectarea separată a acestora fără a le amesteca cu alte tipuri de deșeuri.

Din nou o neconcordanță între două legi care impun aceeași obligație la date diferite. Credeți că vom îndeplini obiectivul măcar până în 2023?

Ce s-a schimbat după 2 ani de la publicare

Foarte puține autorități publice locale au implementat un sistem de colectare separată a deșeurilor biodegradabile „din ușă în ușă”, fie au distribuit compostoare pentru realizarea unei compostări individuale în zonele rurale (exemplu zone din județul Bihor, Arad, Argeș etc.)

Având în vedere că nu avem implementat la nivel național un sistem funcțional de colectare separată a deșeurilor municipale deși există obligativitatea colectării separate a deșeurilor pe minimum 4 fracții (hârtie, plastic, metal, sticlă) de 10 ani, era de așteptat că nu o să se întâmple o minune nici în cazul colectării deșeurilor biodegradabile.

Dar ne așteptam ca reprezentanții Ministerului Mediului și Agriculturii să depună un efort măcar pentru eleborarea normelor tehnice care ar fi impulsionat mulți actori privați din domeniu să construiască platforme de compostare sau instalații de producerea a biogazului și să găsească astfel soluții acolo unde autoritățile publice locale nu le oferă, așa cum s-a întâmplat și în cazul altor deșeuri reciclabile care nu reușesc să fie recuperate prin sistemele publice de colectare.

După 2 ani reprezentanții Ministerelor știu doar să răspundă sec că normele tehnice sunt în curs de elaborare și vor fi făcute publice în curând.

În tot acest timp operatorii economici care dețin stații de compostare sau instalații de producere a biogazului se luptă să obțină certificări în statele vecine care au foarte bine reglementată gestionarea deșeurilor biodegradabile, să distribuie în piață materiile prime obținute și să supraviețuiască într-un sistem care nu este nici bine reglementat, nici susținut de stat.

Ce se întâmplă cu deșeurile biodegradabile în București

În apropierea Bucureștiului nu există nici o stație de compostare sau de producere a biogazului.

În lipsa unor astfel de facilități care ar fi trebuit implementate de autoritățile publice locale au apărut diverse proiecte dezvoltate Grupuri de inițiativă civică sau diverse asociații care au reușit să implementeze câteva puncte de colectare și compostare a deșeurilor biodegradabile generare de populație. Câteva dintre aceste inițiative:

Magazinul Zero Waste din București (sector 1) colectează deșeuri biodegradabile și le predă către Grădina MOLCOM – Moara Vlasiei, jud. Ilfov (sat aflat la 35 km de București)
Livada comunitară urbană este un proiect al grupului de inițiativă Acțiunea Comunitară Tineretului (sector 4) – zona de colectare și compostare se află în livada din spatele Casei Memoriale Tudor Arghezi, cunoscută ca „Mărțisor”
Urban Cultor – au amenajat o zonă de compostare pe strada Grigore Romniceanu, nr. 17-21 (sector 5) in cadrul proiectului Cotroceni, cartier circular
Centrul pentru Compostare Comunitară Floreasca (strada Ludwing van Beethoven, sector 2) proiect pilot implementat pentru 30 de familii de către Food for Earth Bulgaria în parteneriat cu Urban Cultor.

Cei de la Livada Comunitară urbană au lansat și un concurs pentru București – 1 premiu pentru încă o comunitate implicată (bloc, școală, companie, instituție publică sau privată): o ministație de compostare resturi vegetale din bucătărie și din grădină. Găsiți formularul cu aplicația aici.

În sectorul 3 există „Colțul de compostare din curtea școlii” – o acțiune pilot a Primăriei Sectorului 3, finanțată în cadrul proiectului Resourceful Cities (Programul URBACT).

Deși apreciem inițiativa Primăriei sectorului 3 așteptăm o implicare reală în asigurarea unui sistem de colectare separată „din ușă în ușă” a deșeurilor reciclabile și compostabile atât la nivelul sectorului 3, la nivelul celorlalte sectoare și bineînțeles, la nivel național.

Alte inițiative comunitare de compostare

Baimarenii composteaza implementat de Fundația Comunitară Oradea, Banca pentru alimente Maramureș și Explorania – In jurul inițiativei s-au strâns 80 familii care colectează peste 300 kg de deșeuri vegetal din gospodării, în fiecare lună și le depozitează în cele 3 zone de compostare urbană
Compost in Cluj – grup de persoane fizice din Cluj care compostează individual sau colectiv în diverse zone din Cluj (în prezent grupul are 1100 de membri)

Având în vedere că deșeurile biodegradabile reprezintă aproximativ jumătate din cantitatea deșeurilor municipale generate de populație, implementarea unui sistem național de colectare al acestora ar contribui la obiectivul anual de reducere a cantităţilor de deşeuri municipale eliminate prin depozitare care este începând din anul 2022 de 60% (Reciclare – minimum 50%, Alte forme de valorificare – 10%) și ar ajuta unitățile administrativ teritoriale să nu mai plătească taxa de 50 lei pe tonă pentru deșeurile eliminate prin depozitare.

Articol scris in colaborare ECOTECA – www.ExpertDeseuri.ro

Scurtă analiză a programelor de finanțare lansate de AFM pentru anul 2022

17 ianuarie 2022

Sursa foto: Administrația Fondului pentru Mediu

Administrația Fondului pentru Mediu a publicat calendarul programelor de finanțare pentru anul 2022.

Per total, bugetul alocat pentru aceste programe este semnificativ mai mare față de anii anteriori (6.800 mil. lei în 2022 față de 646 mil. lei, bugetul anului 2020, de exemplu, așa cum rezultă din Raportul privind Starea Mediului în România în 2020).

Citește mai mult

OUG nr. 136/2021 – Modificari privind Fondul pentru Mediu pentru UAT-uri

7 ianuarie 2022

Statie de sortare deșeuri municipale amestecate aflată în apropierea Bucureștiului

La data de 29 decembrie 2021 a fost publicată în Monitorul Oficial Ordonanța de Urgență (OUG) numărul 136 pentru modificarea anexei nr. 6 (privind obiectivele de reducere a cantităților de deșeuri municipale eliminate prin depozitare) la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu. Explicitarea unui cadou pentru primării: în anul 2021 nu au avut obiective și, deci, nici penalități.

Citește mai mult

Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) – Noi oportunități de finanțare în sectorul de mediu

6 ianuarie 2022

Sursa foto: revista Edilitatea

BURNAR FLORIAN 1*, POP RAUL 2
1 ASOCIAȚIA PARTENERIAT PENTRU PROIECTE ȘI FONDURI EUROPENE, Președinte
2 EXPERT DEȘEURI, Consultant, co-fondator COALIȚIA PENTRU ECONOMIE CIRCULARĂ

Acest articol aparține publicației Edilitatea. Gasiti articolul integral în nr.7 al revistei EDILITATEA, aici (paginile 71-75).

Pandemia de COVID-19 a avut și continuă să aibă un puternic impact economic, social și sanitar asupra României, revelând și chiar amplificând și mai mult unele dintre deficiențele sale structurale.

Planul Național de Redresare și Reziliență – PNRR – a fost elaborat de către autoritățile române pentru a răspunde acestor provocări, fiind transmis la Comisia Europeană la finalul lunii mai 2021. Comisia Europeană a adoptat în data de 27 septembrie 2021 o evaluare pozitivă a Planului Național de Redresare și Reziliență al României, care va putea primi, astfel, din partea UE granturi și împrumuturi în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență (MRR). Această finanțare va sprijini implementarea măsurilor esențiale în materie de investiții și reforme cuprinse în PNRR și va contribui în mod crucial la ieșirea României mai puternică din pandemia de COVID-19.

Citește mai mult

Retrospectiva 2021 – noi reglementări privind gestionarea deșeurilor … au fost necesare sau nu?

3 ianuarie 2022

Deseuri de plastic balotate, aflate pe o platforma de sortare

Dupa 10 ani în care a fost destul de ignorată de majoritatea autorităților publice locale, Legea 211/2011, legea cadru privind regimul deșeurilor, era abrogată și înlocuită cu Ordonanța de urgență – OUG 92/2021(din 19 august 2021).

Ce-i drept, mare parte din articolele legii vechi au fost introduse in OUG 92/2021.

De 10 ani ne răcim gura de pomană pe site, prin presă, în grupurile de lucru organizate de Ministerul Mediului și in conferințe de profil pentru respectarea uneia dintre cele mai importante cerințe care se regasea în Legea 211/2011, cerința de baza, de bun simț, respectiv implementarea colectării separate la sursă (la nivelul populației) pentru minimum 4 fracții mentionate în lege: hârtie, plastic, metal, sticlă (nu intrăm in alte subiecte „sensibile” ca raportarea deșeurilor sau alte detalii tehnice).

Citește mai mult

Vizita Ecoteca – Cum functioneaza stația de epurare a apelor uzate a Municipiului Buzău

24 decembrie 2021

Am fost in vizita la Statia de epurare a apelor uzate a Municipiului Buzau.

Si am fost plăcut surprinsi de ce am vazut acolo, comparativ cu ce se întâmplă la stația de epurare Glina care colecteaza apele uzate provenite din sistemul de canalizare al Bucureștiului. Aproape 250 de milioane de metri cubi de apă uzată trec prin stația de epurare Glina în fiecare an. Stația are capacitatea de a curăța doar 50% din această cantitate. Prin urmare, 100 de milioane de metri cubi pe an trec doar printr-o curățare mecanică, nu și chimică.

Citește mai mult

Comisia Europeana avertizeaza a mia oara Romania sa inchida gropile de deseuri neconforme

19 noiembrie 2021

Sursa foto: Statie de sortare deseuri municipale amestecate aflata in apropierea Bucurestiului

Pentru România, termenul de “infringement” s-a internalizat pentru simplul motiv că este extrem de des utilizat in relația managementul deșeurilor versus țintele UE. Pe 12 noiembrie 2021, un nou val de critici bine-meritate și prea-păsuite au luat forma noilor infringement-uri pentru țara noastră, publicate pe site-ul Comisiei și, evident, trimise Romaniei.

Comisia Europeană solicită României să aplice corect Directiva privind depozitele de deșeuri (Directiva 1999/31/CE) și Directiva-cadru privind deșeurile (Directiva 2008/98/CE). Directiva privind depozitele de deșeuri stabilește standarde pentru depozitele de deșeuri pentru a preveni efectele negative asupra sănătății umane, apei, solului și aerului. În temeiul prezentei directive, statele membre trebuie să ia măsuri pentru a se asigura că numai deșeurile care au fost supuse tratării sunt depozitate la gunoi. Pactul ecologic european și Planul de acțiune pentru poluare zero stabilesc o țintă de poluare zero pentru UE, care aduce beneficii sănătății publice, mediului și neutralității climatice.

În hotărârea sa din 15 octombrie 2014, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a hotărât că, înainte de depozitarea deșeurilor, deșeurile trebuie tratate în modul cel mai adecvat pentru a reduce, pe cât posibil, impactul negativ asupra mediului și asupra sănătății umane. În urma acestei hotărâri, în 2015, Comisia a lansat un studiu pentru a investiga depozitarea deșeurilor municipale solide nepericuloase netratate în statele membre.

Pentru România, studiul a scos la iveală neajunsuri în toate site-urile vizitate și că majoritatea deșeurilor sunt depozitate fără nicio tratare. Depozitele care fac obiectul investigației sunt lipsite de capacități de infrastructură, la fel și județele în care se află aceste gropi de gunoi. În plus, în cazul României, în urma unei alte investigații, Comisia a constatat că depozitele de deșeuri situate în București nu respectă cerințele legislației UE, deoarece acestea nici nu dețin autorizație în conformitate cu Directiva cadru privind Deșeurile și Directiva privind depozitele de deșeuri. Prin urmare, Comisia trimite scrisori de punere în întârziere statelor membre în cauză, care au la dispoziție două luni pentru a răspunde și a remedia deficiențele semnalate de Comisie. În caz contrar, Comisia poate decide să emită un aviz motivat.

Comisia a decis să trimită România înapoi la Curtea de Justiție a Uniunii Europene pentru nerespectarea integrală a hotărârii Curții din 18 octombrie 2018, care a constatat că România nu și-a îndeplinit obligațiile în temeiul Directivei privind depozitele de deșeuri (Directiva 1999/31/EC). Potrivit acestei hotărâri, până la 16 iulie 2009, România era obligată să închidă și să reabilitați toate gropile de gunoi care nu au obținut autorizație de funcționare. Curtea a constatat că România nu și-a respectat această obligație cu privire la 68 de gropi de gunoi. Directiva privind depozitele de deșeuri își propune să ofere măsuri, proceduri și îndrumări pentru prevenirea sau reducerea, pe cât posibil, a efectelor negative asupra mediului în urma depozitării deșeurilor.

La trei ani de la primirea verdictului, 42 de gropi de gunoi nu sunt încă închise. Pentru a se conforma hotărârii Curții, România este de așteptat să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că aceste gropi de gunoi sunt închise, sigilate și reabilitate cât mai curând posibil din cauza riscurilor pentru sănătate și mediu pe care le presupun. Aceasta este o a doua sesizare a Curții, care poate duce la penalități pentru timpul scurs de la prima hotărâre până la obținerea conformității.

Ministrul mediului, Tánczos Barna a declarat la primirea veștilor: ”Este o lecție dură pe care o primim astăzi de la Comisia Europeană, însă nicidecum una neașteptată. Privind în urmă la această procedură, începută în 2012, pot spune chiar că autoritățile europene au fost excesiv de îngăduitoare și ne-au acordat toate șansele posibile să ne îndeplinim obligațiile, asumate de țara noastră prin Tratatul de Aderare. Cetățenii României trebuie să știe că Guvernul și Ministerul Mediului nu vor permite ca aceste eventuale sancțiuni financiare să fie plătite de la Bugetul de Stat, adică din buzunarele lor. Aplicarea principiului ”poluatorul plătește” este singura soluție, așadar ne vom întoarce împotriva deținătorilor acestor depozite și îi vom trage la răspundere.

Vom face asta pentru că, din cele 48 de depozite neconforme rămase neînchise și care fac obiectul cauzei, proprietarii acestor depozite au reușit să închidă, în 10 ani, doar șase, dintre care 3 au fost închise abia anul acesta. Cea mai gravă situație este însă aceea a celor 25 de depozite industriale ai căror proprietari se află în procedură de insolvență sau faliment și pentru care demersurile de închidere sunt, practic inexistente. Pentru acestea am demarat deja procedurile în vederea exproprierii și finalizării obligației de închidere de către statul român.”

Autor: Alexandra C. Ghenea

Visul unei nopți de vară: economia circulară

9 august 2021

Sursa foto: EFdeN

Despre lipsa transpunerii directivelor am vorbit intr-un articol anterior. Acolo am mentionat ca problema noastra principala nu este adoptarea legislatiei europene, ci implementarea ei.

Visul nostru este sa ne putem compara cu tarile „vestice”, acolo unde Franta, de exemplu, poate sa adopte cele mai ambitioase tinte in legea „anti risipa” (2020) si roadmap-ul economiei circulare (2018), depasind aspiratiile directivelor UE.

Legea franceza isi propune sa accelereze schimbarea obiceiurilor de productie si consum, pentru a reduce risipa, a pastra resursele naturale si pentru conservarea mediul inconjurator. Este impartita in cinci capitole: eliminarea treptata a materialelor plastice de unica folosinta, furnizarea de informatii mai bune pentru cetateni, lupta impotriva deseurilor si solidaritate pentru reutilizare, actionand impotriva deteriorarii planificate si a unei productii mai bune. Contine aproximativ 50 de masuri care ar putea fi o sursa de inspiratie pentru orice stat membru, inclusiv Romania.

Economia circulara este masurata printr-o serie de indicatori, pe care ii gasim publicati anual pe site-ul Eurostat, impartiti in: productie si consum, managementul deseurilor, materii prime secundare, competitivitate si inovare. De subliniat este calitatea indoielnica a datelor raportata de Romania catre Eurostat, fapt ce afecteaza in mod direct situatia reala a indicatorilor. In tabelul de mai jos avem o comparatitie intre media UE 27 si Romania, pentru a avea o imagine de ansamblu a situatiei existente.

Indicatorii economiei circulare conform Eurostat

Sursa tabel: Eurostat

Pentru reducerea discrepantelor fata de media UE, Romania ar trebui sa foloseasca exemplele altor tari care au fost capabile sa inceapa tranzitia catre economia circulara prin masuri ferme, folosind legislatie si politici adecvate.

Dupa transpunerea legislatiei europene, Strategia de Economie Circulara, aflata acum in elaborare, are sansa sa nu ramana un alt document uitat pe un site al unui ONG, ci sa produca efecte, ca in Franta sau Irlanda, de exemplu. Acest lucru se poate intampla doar daca Guvernul este determinat sa faca aceasta tranzitie, instrumentele fiind deja in implementare in Europa.

Pana atunci, visul unei nopti de vara se termina, ne trezim la realitate pentru ca vine toamna si o noua lista de infringement-uri se lanseaza, un nou raport de mediu al Comisiei este publicat, iar Romania nu are nicio imbunatarire reala in domeniu.

Autor: Alexandra C. Ghenea

Puteti citi si:

România tot așteaptă tranziția către economia circulară … circularity pending, please refresh . . .

14 iulie 2021

Sursa Foto: Parlamentul European

Economia circulara a devenit in ultimii ani „un trend” in numeroase conferinte nationale/locale, intalniri intre ministere si actorii din domeniul protectiei mediului si in general, in majoritatea evenimentelor care au ca tematica gestionarea deseurilor.

Din pacate, tot acest „entuziasm” privind economia circulara nu este sustinut si de o baza legislativa.

Desi au trecut 3 ani de cand a fost adoptat de Comisia Europeană, Pachetul privind Economia Circulară nu a fost transpus în legislația din România. Trei din cele patru directive ale pachetului de economie circulară: directiva privind deșeurile (Waste Fremework Directive – Directive (EU) 2018/851, Directiva 851_2018_de modificare a Directivei 2008/98/CE privind deseurile ), directiva privind ambalajele (Packaging and Packaging Waste Directive – Directive (EU) 2018/852, Directiva UE 2018_852) și directiva referitoare la gropile de gunoi (Landfill Directive – Directive (EU) 2018/850, Directiva 850_2018_depozite deseuri), trebuiau transpuse în legislația națională până la 5 iulie 2020.

În a doua parte a anului 2020, Ecoteca a scris un amplu raport, No time to waste, la cererea Biroului European de Mediu care analizează acest subiect, oferind în același timp și bune practici legislative care să le ajute în acest proces.

Cele 3 directive impun ținte noi și ambițioase pe deșeuri statelor membre; în mod evident, se pune accent pe piramida deseurilor – prevenire, reducere, reutilizare, apoi reciclare. Cum Romania nu are niciun plan de acțiune aplicat pentru prevenirea generării, reducerea și reutilizarea deșeurilor (nicio acțiune din planul de prevenire din PNGD nu a fost implementată), amintim țintele referitoare la reciclare:

	2025	2030	2035
Ø Gradul de reciclare pentru deșeurile menajere	55%	60%	65%
Ø Gradul de reciclare pentru toate ambalajele	65%	70%
Plastic	50%	55%
Lemn	25%	30%
Metale feroase	70%	80%
Aluminiu	50%	60%
Sticla	70%	75%
Hârtie si carton	75%	85%

În plus, din 2023 se introduce obligativitatea colectării separate pentru bio-deșeuri, din 2025 colectarea separată a textilelor, până în 2030 depozitarea la groapă trebuie menținută sub 10% din totalul deșeurilor generate. Alte ținte și obligații se referă și la schemele EPR – Răspunderea Extinsă a Producătorilor.

Conform raportării oficiale, România a emis un singur act normativ pentru transpunerea parțială a directivelor, Ordonanța de urgență nr. 74/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, a Legii nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu. Țintele europene ambițioase impuse prin noul pachet legislativ nu și-au găsit un corespondent adecvat în legislația din țara noastră, fapt pentru care, luna trecută România a primit din partea Comisiei UE un nou avertisment.

Comisia UE a trimis României un aviz motivat pentru încălcarea legislației UE privind mediul, ca un avertisment final înainte de trimiterea către Curtea Europeană de Justiție pentru neactualizarea transpunerii Directivei revizuite privind depozitele de deșeuri, care impune acum restricții asupra deșeurilor care ar putea fi reciclate sau incinerate și limitează ponderea deșeurilor municipale care pot fi depozitate în depozite de deșeuri la 10% din total până în 2030. O altă problemă prezentată este că nu se stabilesc noi obiective în reciclarea deșeurilor municipale, conform cerințelor Directivei-cadru revizuite privind deșeurile iar Directiva privind ambalajele și deșeurile de ambalaje nu a fost transpusa integral.

Cea de-a patra Directivă a pachetului de Economie Circulară, privind reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului – SUPD (Single-Use Plastics Directive – Directive (EU) 2019/904 on the reduction of the impact of certain plastic products on the environment, Directiva UE 2019_904_plastic_unică_folosință) a avut termen de transpunere 3 iulie 2021. Directiva stabilește ca obiective prevenirea și reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului, în special asupra mediului acvatic, și asupra sănătății umane, precum și promovarea tranziției la o economie circulară cu modele de afaceri, produse și materiale inovatoare și durabile, contribuind astfel la funcționarea eficientă a pieței interne.

Produsele din plastic de unică folosință care fac obiectul directivei sunt echipamentele de pescuit și primele cele mai întâlnite articole din plastic de unică folosință: filtre comercializate pentru a fi utilizate în combinație cu produse din tutun („mucuri de țigară”), sticlele pentru băuturi și capacele de sticle; bețișoarele pentru urechi, pachetele de chipsuri, șervețele umede, șervețele igienice, tacâmurile, paiele, bețișoarele pentru amestecat băuturi, paharele pentru băut, recipientele pentru alimente. Pentru produsele care intră sub incidența Directivei 904/2019, sunt prevăzute măsuri adecvate, care privesc: reducerea consumului, restricții la introducerea pe piață, cerințe legate de produs, cerințe de marcare, răspunderea extinsă a producătorilor, colectare separată și cerințe legate de produs, măsuri de sensibilizare și nu în ultimul rând, reducerea consumului.

Directiva interzice introducerea pe piață a următoarelor produse din plastic de unică folosință:

bețișoare de urechi, cu excepția cazului în care intră în domeniul de aplicare al Directivei 90/385/CEE a Consiliului sau al Directivei 93/42/CEE a Consiliului;
tacâmuri (furculițe, cuțite, linguri, bețișoare chinezești), farfurii, paie și agitatoare pentru băuturi, bețe care se atașează baloanelor sau care sprijină baloanele
recipiente pentru alimente, fabricate din polistiren expandat, cum ar fi cutiile cu sau fără capac, utilizate pentru a conține produse alimentare, recipiente pentru băuturi/pahare.

România nu a luat măsurile necesare pentru a finaliza procesul în timp util, o altă țintă pentru transpunerea pachetului de economie circulară a fost ratată, deși Ministrul Mediului a anunțat in luna martie ca va lansa un calendar în baza căruia va adopta Directiva SUP în timp util.

Este important sa menționam faptul că Ministerul Mediului trebuie să adapteze Planul Național de Prevenire și Management al Deșeurilor la cerințele celor 4 Directive pentru a putea beneficia de noua rundă de finanțare din partea UE – al treilea acord de parteneriat cu UE, aflat în prezent în pregătire. Așa cum a fost și în cazul Programului Operațional Infrastructură Mare, elaborarea și aprobarea Planului National de Prevenire și Management al Deșeurilor din 2017 a reprezentat o conditionalitate ex-ante impusa de Comisie. Din pacate, conditionalitatea nu implică deocamdată și implementarea/atingerea țintelor din plan, așa cum nici aplicarea legislației în domeniu nu este vizată, ci doar transpunerea directivelor.

Din păcate, în domeniul protectiei mediului si nu numai, România acționează mereu reactiv, după ce Comisia anunță o procedură de infringement, termenele sunt mereu depășite. Și vorbim aici doar de adoptarea legislației, nu de aplicarea ei, unde este o alta mare problemă.

Pachetul economiei circulare oferă toate premisele ca orice stat membru să poată atinge performanțe, să inceapă tranzitia pentru o dezvoltare sustenabila. Desi in mediul privat se fac eforturi pentru aceasta tranzitie atata timp cat ele nu vor fi sustinute de o legislatie corespunzatoare si de sprijinul autoritatilor publice nu vom vedea prea curand o performanta nationala in aceasta directie.

Autor: Alexandra C. Ghenea