Sursa foto: analiză ecoteca – statistică Eurostat, Curtea Europeană de Conturi

O analiză publicată în data de 16 ianuarie de Curtea Europeană de Conturi evidențiază provocările actuale și viitoare în abordarea problemei privind deșeurile periculoase, aspecte care se aplică, bineînțeles și României:

• prevenirea generării acolo unde este posibil
• îmbunătățirea clasificării,
• reducerea decalajului dintre cantitățile raportate de deșeuri periculoase generate
• și tratate prin asigurarea trasabilității de la generare până la tratarea finală;
• creșterea gradului de valorificare
• reducerea depozitării
• combaterea traficului ilegal, care continuă să fie o afacere profitabilă.

„Generarea de deșeuri periculoase este în creștere, iar UE trebuie să rezolve această problemă”, a declarat  Eva Lindström, membra Curții de Conturi Europene responsabilă de această analiză. „Modalitățile preferate de tratare a deșeurilor periculoase constau în reciclare și valorificare energetică. Eliminarea ar trebui să fie ultima soluție utilizată. Cu toate acestea, peste 50% din deșeurile periculoase generate în UE sunt pur și simplu eliminate. În această analiză, arătăm că prevenirea și tratarea deșeurilor periculoase rămân o provocare, care prezintă însă și oportunități”.

Conform raportului, peste 50% din cantitatea de deșeuri periculoase produsă în Uniune este încă aruncată (Cf. Eurostat – 47,4%, cam în acelați ordin de mărime).

Sursa foto: Eurostat

Potrivit Eurostat, în 2020:

• 46,7 % din deșeurile periculoase tratate în UE au fost valorificate:
  • 38,5 % prin reciclare sau rambleiere (echivalentul a 64 kg pe locuitor) și
  • 8,3 % prin valorificare energetică (14 kg pe locuitor), vezi Figura 8.
• 53,3 % au fost:
  • incinerate fără recuperare de energie (5,8 % sau 9,7 kg pe locuitor),
  • depozitate în sau pe pământ sau prin tratare a terenului (22,1 % sau 36,9 kg pe locuitor) sau
  • eliminate pe altă cale (25,3 % sau 42,3 kg pe locuitor).

Situația gestionării deșeurilor periculoase în România

În ceea ce privește România, analiza arată că țara noastră generează în medie cca 726.000 de tone de deșeuri periculoase anual, semnificativ (!!!) sub media UE de cca 102 milioane de  tone (cifre 2021) – vezi imaginea de mai jos.

Este de remarcat faptul că cifrele oficiale arată o medie de cca 2500 t deșeuri pentru fiecare miliard USD din Produsul Intern Brut, în timp ce UE are o medie de aproape 6,000 t/mlrd USD, iar alte țări din regiune, cu profil economic asemănător, prezintă, în general, valori mult mai mari (Ungaria – 3000t, Slovacia – 4000t, Polonia – 5500t ,  Cehia – 6000t). Așadar, fie noi producem PIB într-o manieră mai ecologică fie … avem o problemă de date.

Cazuri de deșeuri depozitate ilegal (periculoase și nepericuloase) întâlnim pe arii extinse din țara noastră, în apropierea localităților și nu numai.

Un astfel de exemplu, dintr-o localitate aflată la marginea Bucureștiului a fost prezentat de euronews zilele trecute. Puteți găsi mai multe informații aici sau aici.

Cea mai bună metodă de combatere a deșeurilor periculoase este prevenirea în primul rând a producerii lor, care reprezintă o prioritate pentru UE din 1991.

Acțiunile UE s-au axat pe influențarea modului în care operatorii economici proiectează și fabrică produse, pe responsabilizarea poluatorilor pentru deșeurile lor și pe o mai bună informare a consumatorilor. În pofida acestor inițiative, cantitatea de deșeuri periculoase generate în UE nu este în scădere.

Deșeurile periculoase trebuie tratate de instalații de tratare specializate în conformitate cu norme și cerințe de siguranță stricte. Sarcina administrativă rezultată și costurile mai mari pentru operatorii economici dau naștere riscului de trafic de deșeuri periculoase, prin care operatorii nu declară deșeurile generate ca fiind periculoase, ci le aruncă, în schimb, ilegal sau le expediază ilegal în alte locuri.

Auditorii subliniază că o clasificare și o urmărire corespunzătoare a deșeurilor periculoase ar putea contribui la evitarea tratării lor inadecvate și a „scurtăturilor” ilegale, însă observă că deșeurile periculoase sunt clasificate diferit în diversele state membre.

Potrivit auditorilor, Comisia Europeană ar trebui, la rândul ei, să își intensifice eforturile în vederea armonizării legislației UE aplicabile. Alinierea registrelor electronice naționale ale deșeurilor periculoase la viitorul registru european pentru expedierea deșeurilor ar putea ajuta la asigurarea unei urmăriri mai eficace a deșeurilor periculoase pe parcursul ciclului lor de viață.

Deșeurile periculoase ar trebui, în mod ideal, să fie pregătite pentru reutilizare sau reciclate. Or, majoritatea deșeurilor periculoase nu se pretează la pregătirea pentru reutilizare și reciclarea este limitată din cauza dificultăților tehnice și a lipsei oportunităților pe piață pentru rezultatul reciclat.

În această analiză, auditorii arată că ameliorarea tehnologiilor și a capacității de reciclare ar putea oferi unele oportunități: de exemplu, valorificarea materiilor prime critice din aparate electronice și din alte deșeuri ar veni în sprijinul autonomiei strategice a UE.

Traficul și aruncarea ilegală de deșeuri periculoase continuă să fie o afacere profitabilă: veniturile obținute anual din aceasta sunt estimate la o valoare cuprinsă între 1,5 miliarde de euro și 1,8 miliarde de euro numai pentru traficul de deșeuri periculoase. Detectarea, anchetele și urmăririle penale sunt rare, iar sancțiunile sunt mici.

Utilizarea digitalizării pentru a urmări mai bine deșeurile periculoase și pentru a combate declarațiile false și un mecanism de sancțiuni mai strict ar putea limita posibilitățile de trafic ilegal.

Interzicerea tuturor expedierilor de deșeuri în vederea eliminării lor, pe care Comisia a propus-o în 2021, ar putea contribui și mai mult la diminuarea traficului de deșeuri periculoase.

Puteți consulta analiza Curții de Conturi aici.

…………….

Câteva informații generale privind deșeurile periculoase

Legislația UE definește deșeurile periculoase drept deșeuri care prezintă una sau mai multe proprietăți periculoase, de exemplu faptul că sunt explozive, iritante sau toxice. Deșeurile periculoase pot dăuna sănătății umane și mediului.

Procesele de fabricație (în special industria metalurgică), tratarea apei și a deșeurilor, sectorul construcțiilor și mineritul formează împreună 75 % din deșeurile periculoase generate în UE. Deșeurile periculoase pot fi produse și în gospodării (de exemplu: anumite medicamente, baterii uzate, produse de curățare, aparate electronice).

În domeniul gestionării deșeurilor, responsabilitatea de a asigura aplicarea cerințelor legale ale UE la nivel național revine țărilor din UE.

Comisia a lansat numeroase proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre care nu au transpus cerințele UE în norme naționale sau în cazuri de nerespectare a cerințelor UE. Comisia dispune de o imagine de ansamblu asupra finanțării din partea UE pentru gestionarea deșeurilor în general, pentru care au fost alocați, pentru perioada de programare 2014-2020, 4,3 miliarde de euro din fondurile UE, dar nu pentru deșeurile periculoase în mod specific.

Datele disponibile arată că finanțarea pentru aceste din urmă deșeuri a fost furnizată în principal prin intermediul programului Orizont 2020 pentru cercetare și pentru consolidarea capacităților. Celelalte cele mai mari surse de finanțare a gestionării deșeurilor periculoase sunt Fondul de coeziune și Fondul european de dezvoltare regională. În completarea bugetului UE, atât Mecanismul de redresare și reziliență, cât și Banca Europeană de Investiții oferă, de asemenea, finanțare pentru gestionarea deșeurilor, inclusiv pentru deșeurile periculoase. De la adoptarea Regulamentului privind taxonomia în 2020, UE a încetat să mai finanțeze incinerarea deșeurilor periculoase și eliminarea lor în depozite de deșeuri, activități considerate nesustenabile. În schimb, UE promovează activități de valorificare.

Acest document nu este un raport de audit, ci o analiză care se bazează în principal pe informații sau materiale disponibile publicului larg care au fost colectate în scopul de față.

Alte publicații elaborate anterior de Curte în acest domeniu se referă la principiul „poluatorul plătește”, la deșeurile de echipamente electrice și electronice și la deșeurile din plastic.

Puteți citi și:

Europarlamentarii iau măsuri pentru reguli mai stricte privind transporturile de deșeuri

Eurostat: Unde au fost exportate deșeurile UE în 2021?

Gestionarea deșeurilor de construcții în UE versus România versus SUA

Regulamentul UE 2019/2009 privind compostul și alte îngrășăminte a fost modificat

Pactul Verde și Noul pachet de economie circulară: cum vor deveni produsele sustenabile un standard și cum poate Europa să-și consolideze independența față de resurse

Situația deșeurilor de construcții în România – Cum sunt gestionate și ce poate fi îmbunătățit

Gestionarea deșeurilor de construcții în UE versus România versus SUA

Deșeurile voluminoase – cui le predăm și ce se întâmplă cu ele

Sursa foto: Ecoteca – baloți de hârtie încărcați în TIR – stație de sortare București

COVID-19, războiul din Ucraina, criza în creștere a costului vieții și lanțurile de aprovizionare perturbate au continuat să provoace piața reciclării hârtiei. În 2022 vânzătorii de fibre recuperate au continuat să beneficieze de prețuri ridicate susținute fără precedent la toate gradele.

China continuă să dicteze cererea globală, dar comercianții sunt îngrijorați cu privire la efectul cifrelor inflației din Occident asupra comenzilor din sezoanele de vârf cum a fost cazul sărbătorilor.

În general, prețurile asiatice pentru fibra de hârtie reciclată au scăzut, dar ratele de schimb favorabile și reducerile de marfă au contribuit la stabilitatea prețurilor în Europa.

Surse de pe piața din Franța au declarat că lipsa de cerneală și rata mare de recuperare a hârtiei au dus la creșteri semnificative ale prețurilor, în timp ce cererea de la fabricile de hârtie din Germania a fost ridicată.

Rata de reciclare a hârtiei în 2021 a fost de 71,4% în Europa

În septembrie anul trecut a fost publicat primul raport care monitorizează angajamentul de reciclare al lanțului valoric al hârtiei în cadrul noii Declarații europene privind reciclarea hârtiei 2021–2030.  Ulterior, raportul va fi publicat anual pentru a monitoriza progresul în ceea ce privește acest nou angajament.

Potrivit raportului, în 2021, 71,4% din toată hârtia și cartonul consumate în Europa au fost reciclate. Au crescut atât consumul de hârtie și carton nou, cât și colectarea hârtiei pentru reciclare. Într-o comparație de la un an la altul, cantitatea totală de hârtie și carton colectată și reciclată în sectorul hârtiei în 2021 a crescut cu 2%, până la 57,1 milioane de tone. Acest lucru se datorează în parte noilor investiții importante în capacități de reciclare a hârtiei în Europa.

Din 2009 până în 2020, hârtia/cartonul a fost principalul deșeu de ambalaj în UE (32,7 milioane de tone generate în 2020), urmate de plastic și sticlă (15,5 milioane de tone pentru plastic și 15,1 milioane de tone pentru deșeurile din sticlă în 2020).

Pe parcursul perioadei de 11 ani, hârtia și cartonul au fost principalul deșeu de ambalaj generat, contribuind cu 32,7 milioane de tone la totalul deșeurilor de ambalaje generate în 2020; din 2009, acest flux de deșeuri a crescut cu 25,2 %. Materialul de ambalare din plastic a atins un total de 15,5 milioane de tone ca al doilea cel mai important material (+26,7 % comparativ cu 2009). Sticla a avut un volum de 15,1 milioane de tone (+13,1 %), ambalajele din lemn 11,9 milioane de tone (+15,2 %) și ambalajele metalice 4,0 milioane de tone în 2019 (+6,7 %).

România a raportat că a generat 33,09 kg de hârtie/cap de locuitor în 2019 și a reciclat 68,3% din hârtia generată, în 2020 nu a raportat datele privind generarea și reciclarea hârtiei iar datele pentru 2021 încă nu au fost publicate de Eurostat.

Sectorul hârtiei vizează o rată de reciclare de 76% până în 2030 în Europa

Un obiectiv de reciclare a 76% din toată hârtia și cartonul consumat în Europa până în 2030 a fost susținut de reprezentanții lanțului valoric european al hârtiei.

Angajamentul vine într-o nouă declarație europeană privind reciclarea hârtiei 2021-2030 publicată de Consiliul European pentru Reciclarea hârtiei (European Paper Recycling Council -EPRC ) și lansată la Premiile europene pentru reciclarea hârtiei de la Bruxelles.

Documentul stabilește măsuri pentru optimizarea managementului hârtiei la fiecare pas al unei bucle continue de reciclare.

Semnatarii susțin că sunt necesare mai multe condiții de sprijin din partea UE și autorităților locale, inclusiv asigurarea faptului că hârtia este colectată separat pentru a păstra calitatea materialului și limitarea cantității de deșeuri de hârtie trimise în scopuri de recuperare a energiei.

Câștigătorii premiilor europene pentru reciclarea hârtiei au inclus EnEWA, un proiect german de cercetare și dezvoltare care se concentrează pe optimizarea sortării, curățării și reciclării hârtiei chiar și atunci când aceasta este amestecată cu alte deșeuri reziduale menajere sau comerciale. O alta este inițiativa inter-industrială Celab de reciclare a etichetelor autoadezive.

EPRC a fost înființat de industrie în 2000 pentru a monitoriza progresul în atingerea obiectivelor de reciclare a hârtiei stabilite în Declarația europeană din 2000 privind reciclarea hârtiei. Angajamentele sunt reînnoite la fiecare cinci ani.

Perspectiva SUA

Potrivit Asociației Americane pentru Păduri și Hârtie (AF&PA),  68% din toată hârtia consumată în Statele Unite a fost reciclată în 2021.

În plus, a crescut rata de reciclare pentru cutiile vechi din carton ondulat (OCC). Rata a fost de 91,4% în 2021, în creștere față de rata din 2020 de 88,8% și, în general, o medie pe trei ani de 90,5%.

Recycling Partnership raportează însă o altă rată de reciclare: 60% dintre cutiile rezidențiale din carton ondulat ajung la groapa de gunoi.

Se pare că nu suntem singurii care au probleme în ceea ce privește acuratețea raportărilor…

În cea mai mare parte a anului 2022, a scăzut prețul OCC, fundația pieței de hârtie recuperată din SUA. La începutul lunii iunie, însă, părea că piața era în sfârșit în echilibru, cererea și oferta fiind aproximativ egale.

Pe de o parte, vânzările record din comerțul electronic au stimulat cererea de cutii, dar nu a existat o creștere corespunzătoare a ratelor de reciclare.

Pe de altă parte, s-au evidențiat mulți factori economici provocatori: o dublare a prețurilor la benzină față de un an mai devreme, costurile inflaționiste în spirală pentru aproape fiecare categorie de consumatori și deficit acut de forță de muncă.

Întrucât mass-media  vorbește despre recesiune, efectul domino este încrederea scăzută a consumatorilor, prețurile chiar mai mari ale combustibililor și inflația conducând la vânzări cu amănuntul mai lente, stocuri mai mari și o încetinire a comenzilor, ceea ce duce inevitabil și reducerea cantităților de ambalaje de hârtie generate și reciclate.

Puteti citi și:

Eurostat: În 2019 România a reciclat 44,6 % din deșeurile de ambalaje

Reutilizarea ambalajelor vs. prevenirea ambalajelor – De ce trebuie tratate diferit aceste concepte în contextul revizuirii Directivei CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje

Cum a amânat HG 1214/2022 implementarea Sistemului Garanție – Returnare (SGR)

Implementarea unui sistem de colectare separată reprezintă o provocare pentru orice organizație, fie ea instituție de învățământ sau altă organizație publică/privată.

De aceea este important să avem în vedere anumite aspecte cheie care vor contribui la implementarea mult mai rapidă și eficientizarea programului:

1. Infrastructura de colectare

Recomandăm plasarea în fiecare sală de clasă a minimum 3 coșuri (pentru hârtie, plastic/metal, deșeuri menajere). Dacă nu este posibil acest lucru, este indicat ca aceste coșuri să fie plasate pe holuri, cu condiția să fie eliminate coșurile destinate deșeurilor menajere din sălile de cursuri, pentru a sprijini utilizarea coșurilor de colectare separată de pe holuri.

Pentru deșeurile care sunt generate mai rar: spre exemplu, deșeuri de sticlă, deșeuri electronice mici (ex. cabluri, telefoane etc), baterii, becuri, recomandăm plasarea unor coșuri într-o zonă vizibilă și accesibilă tuturor (spre exemplu, cancelaria profesorilor).

Dacă nu aveți suficientă infrastructură de colectare furnizată de Primărie sau firma de salubrizare recomandăm utilizarea coșurilor destinate deșeurilor menajere și etichetarea lor corespunzătoare pentru colectarea deșeurilor reciclabile. Același procedeu poate fi aplicat și containerelor exterioare.

Totodată, încurajăm confecționarea unor coșuri din cutii de carton (provenite de la retaileri) în cadrul unor ateliere creative organizate împreună cu elevii. Cu această ocazie elevii pot învăța că nu doar componenta de colectare separată/reciclare este importantă ci este ideal să încercăm să refolosim deșeurile, să le găsim o nouă întrebuințare înainte de a le arunca.

2. Informare și instruire

Pe lângă componenta de infrastructură, e foarte importantă și partea de informare/instruire; iar în acest caz trebuie incluși atât elevii cât și profesorii și personalul administrativ

Dacă elevii pot fi instruiți în cadrul orelor de dirigenție, este necesar să fie organizate întâlniri separate de instruire și cu personalul didactic și personalul de auxiliar.

Proiectați o strategie de comunicare coerentă, centrată pe importanța și obligativitatea colectării separate și mai ales, pe continuitatea acestei acțiuni. Nu faceți din campania de informare doar „o bulă de săpun”, de tipul „Reciclați și câștigați!” fiindcă după terminarea concursului și premierea participanților, aceștia trebuie să rămână motivați în continuare, să colecteze separat deșeurile. Fiți inventivi! Găsiți și alte stimulente pe lângă nelipsitele premii! Nu este rău dacă ele există, dar aveți nevoie și de alte „pârghii” dacă vă doriți un program durabil!

Ecoteca vă stă la dispoziție cu materialele necesare. Ne puteți contacta oricând aveți nevoie de ajutorul nostru.

3. Ambasadorul/ambasadorii campaniei de informare

Găsiți o persoană sau mai multe din cadrul școlii (profesori, elevi, administrator etc) care să creadă în această cauză și să vă susțină nu doar în implementarea campaniei de informare ci și în asigurarea unei continuități  (pe termen lung!)  a proiectului.

4. Verificați colectorii și convingeti-i să ridice separat deșeurile!

Asigurați-vă că școala/primăria are încheiate contracte cu colectori autorizați pentru predarea deșeurilor reciclabile obligatorii prin lege: hârtie/carton, plastic, metal, sticlă, deșeuri de echipamente electrice și electronice, baterii și becuri.

Dacă nu are încheiate aceste contracte, solicitați sprijinul primăriei pentru încheierea contractelor de colectare separată.

Pentru școlile mai curajoase recomandăm contactarea primăriei pentru amenajarea unui țarc din lemn pentru colectarea deșeurilor vegetale (frunze, iarbă, creni) și altor deșeuri biodegradabile (exemplu resturi de fructe) și transformarea lor în compost care poate fi împrăștiat ulterior în grădina școlii. Mai multe informații despre compost găsiți aici.

În general, unele școli au contracte doar cu firme de salubrizare și sunt constrânse de administrațiile locale („legitimate” din păcate, de Legea salubrizării nr. 101/2006) să nu încheie contracte cu alți colectori.

Trebuie să aveți în vedere faptul că majoritatea firmelor de salubrizare nu sunt interesate sa preia separat deșeurile. Principalul motiv invocat: această acțiune ar crește costurile logistice!

Dacă vă loviți de un astfel de răspuns, propuneți reprezentanților firmei de salubrizare să ridice deșeurile reciclabile „la cerere”. Anumite școli folosesc cu succes această variantă: săptămânal predau firmei de salubrizare deșeurile menajere nereciclabile în timp ce deșeurile reciclabile sunt păstrate în cadrul școlii (subsol, sală de sport etc.) până se strânge o cantitate considerabilă. Astfel la 2-3 săptămâni un reprezentant al școlii sună la firma de salubrizare ca să ridice deșeurile reciclabile. În acest caz, reprezentanții firmei de salubrizare nu mai au nici un motiv să refuze ridicarea separată a deșeurilor.

Acolo unde este posibil și nu este încheiat un contract de colectare direct de primărie, puteți negocia cu firma de colectare să predați deseurile reciclabile contra-cost! Sumele strânse nu vor fi uriașe dar vor contribui la „Fondul scolii” (putând fi achiziționate diverse produse necesare școlii respective – cretă, rechizite și de ce nu, coșuri de colectare separată!)

În cazul deșeurilor de echipamente electrice și electronice, bateriilor și becurilor situația este mult mai simplă. Există câteva organizații colective de preluare a responsabilității producătorilor de echipamente electronice care oferă școlilor coșuri de colectare separată și asigură ridicarea deșeurilor ÎN MOD GRATUIT, ca spre exemplu Recolamp, Ecotic.

5. Cereți autorităților să se implice în proiect!

Nu reușiți să convingeți firmele de salubrizare să ridice separat deșeurile? Faceți sesizări către autoritățile competente: Garda de Mediu, Primărie etc…! Rugați-le să sprijine în mod real, colectarea separată în școli!

6. Instruiți personalul de serviciu

Nu sunt puține cazurile când „doamnele de serviciu” sabotează „din interior” acțiunea de colectare fiindcă au impresia că sistemul de colectare separată le dublează munca. Fapt complet fals, volumul de deșeuri de regulă rămâne constant și după implementarea sistemului, doar modul în care sunt colectate diferă.

De aceea, este obligatoriu să implicați și personalul de serviciu în campania de colectare. Recomandăm susținerea unor mici sesiuni de instructaj pentru doamnele de serviciu: de ce e important sa nu fie amestecate deșeurile după ce au fost colectate separat, cum trebuie predate acestea firmelor de colectare etc.

Ecoteca vă stă și în acest caz la dispoziție cu materialele necesare. Ne puteți contacta oricând aveți nevoie de ajutorul nostru.

7. Să trecem la partea dificilă – Obligațiile legale!

În calitate de instituții publice, școlile au numeroase obligații legate de gestionarea deșeurilor (ca de altfel, orice organizație din Romania fie ea publică sau privată!)

Să trecem în revistă o parte din aceste obligații:

• să colecteze separat cel puțin următoarele categorii de deșeuri: hârtie, metal, plastic și sticlă, iar până la data de 1 ianuarie 2025 să implementeze un sistem de colectare seprată a textilelor (OUG 92/2021, art. 17, alin. 3) – neîndeplinirea acestei obligații se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 15.000 lei, pentru persoanele fizice și de la 20.000 lei la 40.000 lei, pentru persoanele juridice;
• să încheie contracte cu colectori autorizați pentru fiecare tip de deșeu generat din activitatea proprie (OUG 92/2021, art. 23, alin. 1) – neîndeplinirea acestei obligații se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 15.000 lei, pentru persoanele fizice și de la 20.000 lei la 40.000 lei, pentru persoanele juridice;
• utilizatorul final de baterii şi acumulatori auto şi industriali este obligat să predea deşeurile de baterii şi acumulatori auto şi industriale separat de alte deşeuri către:

1. a) distribuitorii de baterii şi acumulatori angro şi en detail;
2. b) unităţile care prestează servicii de înlocuire a bateriilor şi acumulatorilor;
3. c) punctele de colectare pentru deşeuri de baterii şi acumulatori;
4. d) producător, după caz. (HG 1132/2008, art. 7, alin. 18) – neîndeplinirea acestei obligații se sancționează cu amendă de la 5.000 la 7.500 lei pentru persoane juridice şi de la 1.000 la 1.200 lei pentru persoane fizice;

• persoanele fizice şi juridice care deţin deșeuri de echipamente electrice și electronice (DEEE), inclusiv cele provenite de la EEE importate pentru folosinţa proprie, au obligaţia de a preda DEEE către sistemele de colectare autorizate. (OUG 5/2015, art 39, alin. 2) – neîndeplinirea acestei obligații se sancționează cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei pentru persoanele fizice şi cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru persoanele juridice

• Deţinătorii de deşeuri, persoane juridice, sunt obligaţi cumulativ să clasifice şi să codifice deşeurile generate din activitate în lista deşeurilor prevăzută în HG 856/2002, Anexa 2. (OUG 92/2021, art. 8, alin. 1) -– neîndeplinirea acestei obligații se sancționează cu amendă de la 20.000 lei la 40.000 lei;

• Generatorii de deșeuri ţin o evidenţă cronologică lunară tabelară şi o pun la dispoziţia Agenţiei Judeţene pentru Protecţia Mediului în format letric, la cerere şi electronic în sistemul pus la dispoziţie de APM până la 15 martie anul următor raportării, precum şi la cerere autorităţilor competente de control, după:

1. a) codul deşeului, cantitatea în tone, natura şi originea deşeurilor generate, precum şi cantitatea de produse şi materiale care rezultă din pregătirea pentru reutilizare, din reciclare sau din alte operaţiuni de valorificare, eliminare;
2. b) destinaţia, frecvenţa colectării, modul de transport şi metoda de tratare prevăzută pentru deşeuri, atunci când este relevant; şi
3. c) cantitatea de deşeuri în tone încredinţată spre eliminare.

(OUG 92/2021, art. 48,  alin 1) – neîndeplinirea acestei obligații se sancționează cu amendă de la 20.000 lei la 40.000 lei;

Așadar, colectarea separată a deșeurilor nu e doar un „trend eco”,  ea este obligatorie prin lege!                                                                                                                                                                    

Legea 132/2010 ofera informații pretioase cu privire la modul in care ar trebui să se desfășoare colectarea separată în instituțiile publice.

Din păcate, acestea sunt doar o parte din obligații. Mai multe cerințe se găsesc în peste 100 de acte normative. Cele mai importante legi pot fi consultate aici.

Pentru menținerea evidenței deșeurilor și predarea rapoartelor legale către autorități, Asociația Ecoteca pune la dispoziția școlilor, aplicația de raportare a deșeurilor. Astfel, cu ajutorul bonurilor/proceselor verbale de predare/primire transmise de instituțiile de învățământ sunt generate rapoartele lunare obligatorii prin lege. Dacă aveți nevoie de ajutor nu ezitați să ne contactați!

8. Specialistul în managementul deșeurilor

Pentru îndeplinirea obligaţiilor legale privind gestionarea deşeurilor, titularul unei activităţi, pentru care autoritatea competentă pentru protecţia mediului a emis o autorizaţie de mediu/autorizaţie integrată de mediu, are obligaţia să desemneze o persoană din rândul angajaţilor proprii sau să delege această obligaţie unei terţe persoane. (OUG 92/2021, art. 23, alin. 4) – neîndeplinirea acestei obligații se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 15.000 lei, pentru persoanele fizice și de la 20.000 lei la 40.000 lei, pentru persoanele juridice;

Deși legea nu obligă școlile să aibă un Specialist în managementul deșeurilor fiindcă instituțiile de învățământ nu au nevoie de autorizație de mediu, este indicat să delegați o persoană instruită în acest sens care să se ocupe de buna desfășurare a programului. Având o persoană avizată în interiorul școlii care să monitorizeze sistemul de colectare separată și să mențină legatura cu colectorii de deșeuri, vă va fi mult mai ușor să asigurați sustenabilitatea acestui proiect.

Ecoteca organizează ocazional astfel de cursuri. Vă putem sprijini și în acest caz.

9. Dosarul de deșeuri

Dosarul de deșeuri al organizației include rapoartele lunare și anuale, procesele verbale de predare – primire a deșeurilor (bonurile de predare a deșeurilor), contractele de colectare și alte documente relevante.

Este important să aveți un astfel de dosar pentru a putea fi furnizat autorităților de mediu în cazul unor inspecții.

10. Monitorizarea sistemului de colectare separată implementat în cadrul organizației și diseminarea rezultatelor

Atunci când promovați rezultatele proramului, nu vă concentrați doar pe informații cantitative de tipul „Au fost colectate X tone de deșeuri!” Răspândiți informații relevante despre modul de implementare a sistemului de colectare, ce măsuri s-au luat pentru continuarea proiectului etc., ce dificultăți și ce soluții ați găsit pentru continuarea programului;  în acest mod informați și țineți motivați atât elevii cât și personalul și totodată, exemplul dvs. poate fi preluat de cât mai multe organizații!

Pentru mai multe informații, echipa Ecoteca vă stă la dispoziție! SUCCES!