Casa din 12 000 de sticle de sampanie, construita in Rusia

stire-27-mar-casa-7

Sursa: Think Outside The Box

In ultimii ani constructiile din pet-uri, sticla si alte materiale neconventionale au inceput sa se extinda: sunt destul de raspandite, mai ales in comunitatile sarace din America de Sud, casele, cabanele si serele realizate din pet-uri si alte materiale reciclabile.

In timp ce casele construite din PET-uri sunt cele mai populare, un barbat din Rusia a ales in schimb, sa construiasca o casa din sticle de sampanie.

Cladirea se afla in orasul Chelyabinsk, situat in apropiere de granita dintre Europa si Asia si a fost construita integral de Hamidullah Ilchibaev, un barbat in varsta de 52 de ani.

Cum a inceput totul

Barbatul a fost mereu pasionat de construirea unor obiecte din sticle de bere si de votca. Atunci cand fiul sau mijlociu a murit, la numai 18 ani, Hamidullah a decis sa construiasca locuinta, in memoria acestuia.

Pentru casa de 99 m2 a colectat peste 12.000 de sticle goale de sampanie, timp de trei ani. Uneori le-a cumparat, cu o rubla bucata, alteori le-a primit, ca donatie de la restaurantele din zona.

stire-27-mar-casa-2

Sursa: Think Outside The Box

Cand am inceput sa construiesc, nu-mi imaginam ca exista atat de multe feluri de sticle de sampanie”, marturiseste bărbatul.

Acestea variaza la culoare, dar si la calitate. Asa ca s-a ales cu sticle diferite ca forma si marime si a trebuit sa foloseasca un taietor special de sticla pentru a obtine aceeasi dimensiune la toate. A folosit sticlele dupa acelasi procedeu de zidire a caramizilor.
S-a folosit de produse pentru izolat si solutii care, odata solidificate, sa tină sticlele laolalta, in asa fel incat rezultatul final sa ofere casei izolatie termica.

Din interior, totul arata ca o casa obisnuita. Hamidullah este convins ca aceasta casa este rezistenta – el se aşteapta sa reziste cel putin 100 de ani. A construit-o in asa fel, spune el, incat daca o sticla se sparge, sa poata fi inlocuita cu uşurinţa.

Constructia casei a costat de 5 ori mai putin decat realizarea unei locuinte conventionale.

Puteti citi si:

Betonul din deseuri de sticla inventat la Cluj

Centru comunitar construit din peste 40 000 de PET-uri in Columbia

Acoperisuri din PET-uri in Ecuador – o solutie pentru reducerea deseurilor

Caramizile din ciuperci – o alternativa eco la materialele de constructii

ProtoCycler – Masina care transforma instant deseurile de plastic in „cerneala” pentru imprimantele 3-D

ProtoCycler1.png.662x0_q100_crop-scale

Sursa: Tree Hugger

Imprimante 3-D devin din ce in ce mai ieftine si rapide in ultima perioada.

Bobinele de plastic folosite ca „cerneala” pentru imprimantele 3-D, sunt in schimb, destul de scumpe si in functie de ce obiecte sunt imprimate, pot determina o cantitate semnificativa de deseuri de plastic.

Trei studenti de la Universitatea British Columbia – Dennon Oosterman, Alex Kay și David Joyce – au gasit o modalitate de a reduce deșeurile, precum și costurile de imprimare 3-D. Cei trei au conceput o mașină instant de reciclare a plasticului pentru a putea fi folosit in cadrul imprimantelor.

Caracteristica unică a acestui extruder (conceput spre a fi folosit in principal de consumatorii casnici si firmele mici) consta in functia de deformare a deseurilor de plastic (spre exemplu capacele paharelor de cafea) si transformarea acestora in mici pelete.

Mașina numita ProtoCycler, acceptă deseuri de plastic de tip ABS și PLA; pentru a realiza o bobina de „cerneala” uniforma trebuie folosit un lot de deseuri din aceeasi categorie de plastic.

Aparatul ProtoCycler este mult mai rapid decat extruderele traditionale si foloseste mai puțină energie decât echipamentele obisnuite care produc filament plastic, deci este mult mai eficient. Culorile vor putea fi adăugate la filamente.

Există încă probleme de rezolvat. Sistemul de reciclare are setări pentru gestionarea diferitelor tipuri de deșeuri din plastic, insa în prezent  pot fi utilizate doar categoriile de plastic ABS și PLA; designerii promit ca noi configurații pentru alte tipuri de plastic vor putea fi in curand descărcate de pe Internet.

Cele trei designeri au format o companie numita ReDeTec, pentru a vinde mașinile; acestia si-au propus ca primele „extrudere-reciclatoare” sa fie gata pentru piata intr-un an.

O campanie de succes desfasurata pe platforma Indiegogo a ajutat compania sa stranga peste 100 000 de dolari. ReDeTec intentioneaza sa vanda ProtoCycler la pretul de 699 dolari. In prezent, cele mai ieftine imprimante 3-D de pe piata costa in jur de 1000 euro.

Mai multe informatii despre proiect gasiti aici.

Puteti citi si: 

Un cercetator spaniol transforma crusta insectelor in bioplastic

Deseurile de hartie transformate in bioplastic de o companie britanica

Chistoacele de tigara transformate in peleti de plastic de o companie americana

Tigarile biodegradabile umplute cu seminte, devin copaci dupa ce sunt aruncate

10557419_1504868283061471_6266065319054494896_n__880

Sursa: Bored Panda

Dintre toate deseurile aruncate la intamplare pe strazi, cel mai mult ma deranjeaza chistoacele de tigari. Se gasesc peste tot si fiind prea mici, salubristii   ″uita″ sa le mature.

Acestea sunt inestetice si poluante pentru mediu, avand in componenta lor, pe langa materialele biodegradabile (hartie, cenusa, tutun) si plastic.

Sub sloganul ″Recycle isn´t working, it´s time to treecycle!″ o organizatie din India, Karma Filter Tips a gasit solutia pentru aceasta problema: a creat filtrele biodegradabile, umplute cu seminte care cresc oriunde sunt aruncate resturile de tigara. Astfel, noile tigari nu mai polueaza mediul ci contribuie la protejarea lui.

Karmasproutin2__880

Sursa: Bored Panda

Fabricate dintr-o pasta biodegradabila, fara a fi utilizate substante chimice, noile filtre protejeaza semintele de caldura si nicotina. In plus, noile tigari sunt concepute ″sa hraneasca semintele″ in cele mai rele conditii.

10491976_1591326817748950_4460443830739567680_n

Sursa: Bored Panda

Mai multe informatii gasiti pe pagina oficiala de Facebook a organizatiei.

Puteti citi si:

Chistoacele de tigara transformate in peleti de plastic de o companie americana

Pahare biodegradabile de cafea, care devin copaci dupa ce sunt aruncate

Merci Charity Boutique – magazinul care promoveaza reutilizarea si faptele bune

627x0

Sursa: Adevarul

O mulţime de oameni vin să doneze obiecte pe care nu le mai folosesc la Merci Charity Boutique, unul din putinele magazine caritabile din Bucureşti. Banii obţinuţi din vânzarea produselor se îndreaptă către copiii bolnavi care au nevoie de ajutor.

Imediat după ce au fost donate, obiectele sunt „verificate“ de cele două tinere care se ocupă de magazin – Alina şi Daniela – care stabilesc un preţ pentru acestea. Apoi, oricine vrea să cumpere ceva de la magazinul caritabil îşi alege produsul, plăteşte pentru el şi ştie că a făcut şi o faptă bună. De asemenea, spun reprezentantele magazinului, poţi să-ţi „donezi” şi ziua de naştere: adică să închiriezi magazinul pentru a te bucura de o petrecere liniştită alături de persoanele dragi.

Cine sunt beneficiarii banilor obţinuţi de Merci

„Merci Charity Boutique“ demarează periodic proiecte menite să le însenineze zilele micuţilor care au nevoie de ajutor. În cea mai mare parte, cu banii obţinuţi din vânzarea produselor din magazin sunt ajutaţi copiii de la Institutul Oncologic Fundeni, dar nu sunt singurii. Alina şi Daniela mai au grijă de alţi trei copii din Bucureşti care nu au o situaţie financiară bună.

Magazinul este deschis zilnic şi dacă vreţi să faceţi o donaţie puteti lua legătura cu tinerele care se ocupă de magazin la numărul de telefon 0752 593 736 sau prin intermediul paginii lor de Facebook.

Mai multe informatii despre proiect gasiti pe Adevarul.ro

Puteti citi si:

Reutilizarea, reducerea risipei si a deseurilor: Catre o economie circulara, sociala, durabila!

Upside Down – compania care da o noua viata deseurilor

Raport: Reutilizarea si reciclarea deseurilor ar putea crea 200.000 de locuri de munca doar in Marea Britanie

UseTogether – un pas concret spre acelasi obiectiv: consum responsabil, reducere-reutilizare-reciclare

Reutilizarea, reducerea risipei şi a deşeurilor: Către o economie circulară, socială, durabilă!

1513732_10152937356029442_2800698545007224155_n

Sursa foto: Ateliere fara Frontiere

In cursul zilei de ieri, 19 martie, o parte din echipa Ecoteca a participat la Conferinta europeana                   „Reutilizarea, reducerea risipei şi a deşeurilor: către o economie circulară, socială şi durabilă”, organizata de Asociatia Ateliere Fara Frontiere impreuna cu Asociatia Ecotic si RREUSE.

Ateliere Fara Frontiere este o asociatie infiintata in 2008 care are ca scop insertia socio-profesionala a persoanelor defavorizate, prin promovarea principiilor economiei circulare: reducere, reutilizare si reciclare. Cel mai important proiect al organizatiei este Atelierul de insertie socio-profesionala. Angajatii atelierului (persoane care provin din categorii defavorizate), reconditioneaza echipamente IT uzate care sunt ulterior donate catre alte organizatii (ong-uri, scoli, etc). Un alt proiect al asociatiei este REMESH – un brand socialware de produse unice, realizate din reciclarea bannerelor publicitare.

ECOTIC este o organizatie nonprofit care preia responsabilitatile ce revin producatorilor si importatorilor de echipamente electrice si electronice pentru realizarea obiectivelor anuale de colectare, reutilizare, reciclare si valorificare a deseurilor de echipamente electrice si electronice (DEEE). Ecotic  este unul din partenerii Asociatiei Ateliere Fara Frontiere in promovarea principiilor economiei circulare.

RREUSE  este reteaua europeana a intreprinderilor sociale de reutilizare si reciclare. Ea cuprinde 28 de membri din 15 state europene si un membru din SUA.

Tema conferintei a fost evolutia politicilor publice si a cadrului legislativ in Romania din perspectiva obligatiilor europene din domeniul economiei sociale, circulare si dezvoltarii durabile.

Ce ne-a placut la conferinta

Ne-au placut modelele inspirationale de economie circulara prezentate de colegi din alte state europene ca Austria, Spania si Belgia. Vom promova si noi aceste exemple in niste articole viitoare!

Ne-a facut placere sa ne reintalnim cu o parte din colegii nostri (cei de la Ateliere fara Frontiere, Viitor Plus, Ecotic, SOMARO) oameni minunati care au reusit sa dezvolte intreprinderi sociale si sa promoveze economia circulara si in Romania, in ciuda tuturor dificultatilor si dezinteresului autoritatilor!

Intalnirea ne-a amintit ca politicile publice romanesti din domeniul economiei circulare, ca de altfel si din domeniul economiei sociale, sunt in continuare „timide”. Autoritatile competente din domeniul mediului si nu numai, nu sunt preocupate sa sprijine astfel de initiative (desi la nivel de discursuri publice sunt foarte „inflacarate”).

Reprezentantii autoritatilor de mediu prezenti in cadrul conferintei nu ne-au scutit (nici de aceasta data!) de pledoariile „pompoase”, care nu se concretizeaza niciodata, in strategii reale adoptate la nivelul sistemului …

Cu aceasta ocazie, Raul Pop, Manager Programe in Ecoteca, speaker in cadrul evenimentului a reamintit o parte din „piedicile” puse de autoritatile de mediu in dezvoltarea unei economii circulare „reale” (ne bucuram cu aceasta ocazie, ca din audienta au facut parte si reprezentanti ai institutiilor de mediu; speram ca vor transmite mesajul nostru si colegilor!):

Apropo de instrumentele Ministerului Mediului care ne ajuta sa ramanem in stadiul asta, sa va spun ca Bugetul Fondului de Mediu pentru acest an are prevazute incasari din nerespectarea tintei de valorificare care echivaleaza cu 0,83% din necesar? Noi ar trebui pe an sa reducem depozitarea la groapa cu 15%, n-o reducem iar Fondul de Mediu nici macar nu vrea sa incaseze contributii pentru neindeplinirea acestei tinte! Avem legislatie, n-avem enforcement! Nu exista amenzi pentru cei care incalca legislatia!

Nu avem nici un fel de tinte la generator! Poate sa faca ce vrea in continuare! Avem tinte la asociatia producatorilor care este o asociatie cu interese comerciale! Hai sa fim seriosi! Producatorii isi reduc aceste costuri de compliance, nu fac altceva, nu vor face altceva! Taxa de depozitare este 0, exista numai niste costuri de depozitare care sunt undeva pe la un 10-15 euro, in functie de zona despre care vorbim, in conditiile in care in Europa taxa de depozitare depaseste 100 de euro in tari ca Marea Britanie, spre exemplu. Noi ne-am facut c-o adoptam, dupa care am amanat-o pana in 2017.

Avem aceeasi situatie cu pay-as-you-throw („platesti cat arunci”): nu exista nici un fel de corelatie intre ce se arunca si cum se arunca si plata care se face pentru serviciul de colectare. Pay-as-you-throw ni s-a cerut explicit de Comisia Europeana in 2012 dar noi il ignoram in continuare!

Politicile de finantare publica nici n-are rost sa le atingem! Nu exista nici un fel de dialog intre linia de finantare pe zona de mediu versus zona de deseuri, zona de schimbari climatice, zona de protectie sociala! Nu se intalnesc, nu vorbesc intre ei! Daca avem nevoie sa obtinem o opinie de la doua entitati din cadrul Ministerului Mediului trebuie s-o plimbam noi intre doua departamente si trebuie sa-i convingem ca trebuie sa fie pe aceeasi idee cu colegii lor din celalalt departament! Sa mai vorbim despre finantare din partea autoritatilor publice care ar trebui sa fie direct interesate ca sa-si ocupe forta de munca excedentara?! Putem vorbi, este tot zero!”

Ne bucuram ca aceasta conferinta ne-a oferit ocazia sa descoperim modele europene (inspirationale!) de economie circulara si in acelasi timp, ne-a permis sa ne mai spunem putin „of-ul” in fata autoritatilor de mediu!

Felicitari organizatorilor si speakerilor!

Puteti urmari inregistrarea conferintei aici.

Puteti citi si:

Upside Down – compania care da o noua viata deseurilor

Raport: Reutilizarea si reciclarea deseurilor ar putea crea 200.000 de locuri de munca doar in Marea Britanie

UseTogether – un pas concret spre acelasi obiectiv: consum responsabil, reducere-reutilizare-reciclare

10 pasi care iti garanteaza succesul unei campanii sustenabile de reciclare in scoli

da2

Imagine din programul „Coltul Verde din Scoala Mea” desfasurat de Recolamp in parteneriat cu Ecoteca

Daca in urma cu putin timp aminteam de principalele nereguli care apar (frecvent, din pacate!)  in cazul campaniilor de reciclare din scoli, acum va propunem cateva solutii concrete care pot transforma aceste campanii in proiecte de impact si mai ales, sustenabile.

Ca in orice proiect este important sa avem in vedere anumite aspecte cheie care pot face diferenta in cadrul campaniei si anume:

1. „Nu colectam selectiv pentru premii!”

Proiectati o strategie de campanie coerenta centrata pe importanta si obligativitatea reciclarii si mai ales, pe continuitatea acestei actiuni. Nu faceti din campanie doar ”o bula de sapun”, de tipul „Reciclati si castigati!” fiindca dupa terminarea concursului si premierea participantilor, acestia trebuie sa ramana motivati in continuare, sa colecteze selectiv deseurile. Fiti inventivi! Gasiti si alte stimulente pe langa nelipsitele premii! Nu este rau daca ele exista, dar aveti nevoie si de alte „parghii” daca va doriti un proiect durabil!

2. Ambasadorul campaniei

Gasiti o persoana din cadrul scolii (profesor, administrator etc) care sa creada in aceasta cauza si sa va sustina nu doar in implementarea campaniei ci si in asigurarea unei continuitati  (pe termen lung!)  a proiectului.

3. Infrastructura de colectare

Sa nu uitam ca principala problema care saboteaza continuarea proiectului este lipsa infrastructurii de colectare.

Pentru a rezolva acest aspect este necesar sa luati legatura cu colectorii scolii respective si sa le solicitati sa asigure containere de colectare separata, conform obligatiilor legale. Daca nu sunt dispusi sa faca lucrul asta, incurajati scolile sa-si confectioneze singure containerele de colectare separata din cutii de carton si alte materiale, care sa fie pastrate si dupa terminarea campaniei.

4. Verificati colectorii si convingeti-i sa ridice separat deseurile!

Asigurati-va ca scoala are incheiate contracte cu colectori autorizati pentru predarea deseurilor reciclabile: hartie/carton, plastic, metal, sticla, deseuri de echipamente electrice si electronice, baterii si becuri.

Daca nu are incheiate aceste contracte, sprijiniti-o sa-si gaseasca colectori autorizati cat mai repede!

In general, unele scoli au contracte doar cu firme de salubrizare si sunt constranse de administratiile locale („legitimate” din pacate, de Legea salubrizarii nr. 101/2006) sa nu incheie contracte cu alti colectori.

Trebuie sa aveti in vedere faptul ca majoritatea firmelor de salubrizare nu sunt interesate sa preia separat deseurile. Principalul motiv invocat: aceasta actiune ar creste costurile logistice!

Daca va loviti de un astfel de raspuns, propuneti reprezentantilor firmei de salubrizare sa ridice deseurile reciclabile „la cerere”. Anumite scoli folosesc cu succes aceasta varianta: saptamanal predau firmei de salubrizare deseurile menajere nereciclabile in timp ce deseurile reciclabile sunt pastrate in cadrul scolii (subsol, sala de sport etc.) pana se strange o cantitate considerabila. Astfel la 2-3 luni un reprezentant al scolii suna la firma de salubrizare ca sa ridice deseurile reciclabile. In acest caz, reprezentantii firmei de salubrizare nu mai au nici un motiv sa refuze ridicarea separata a deseurilor.

Puteti negocia cu firma de colectare sa predati deseurile reciclabile contra-cost! Sumele stranse nu vor fi uriase dar vor contribui la „Fondul scolii” (putand fi achizitionate diverse produse necesare scolii respective – creta, rechizite si de ce nu, cosuri de colectare selectiva!)

In cazul deseurilor de echipamente electrice si electronice, bateriilor si becurilor situatia este mult mai simpla. Exista cateva organizatii colective de preluare a responsabilitatii producatorilor care ofera scolilor containere de colectare selectiva si asigura ridicarea deseurilor IN MOD GRATUIT, ca spre exemplu Recolamp, Ecotic, RoRec – Asociatia Romana de Reciclare. Un proiect care integreaza colectarea celor 3 tipuri de deseuri de mai sus este Coltul Verde din Scoala Mea.

5. Cereti autoritatilor sa se implice in proiect „pe bune”!

Nu reusiti sa convingeti firmele de salubrizare sa ridice separat deseurile? Faceti sesizari catre autoritatile competente: Garda de Mediu, Primarie etc…! Rugati-le sa sprijine in mod real, reciclarea in scoli!

6. Instruiti personalul de serviciu!

Nu sunt putine cazurile cand „doamnele de serviciu” saboteaza „din interior” actiunea de colectare!

De aceea este obligatoriu sa implicati si personalul de serviciu in campania de colectare. Nu ar fi rau sa sustineti si niste mici sesiuni de instructaj pentru doamnele de serviciu: de ce e important sa nu fie amestecate deseurile dupa ce au fost colectate separat, cum trebuie predate acestea firmelor de colectare etc.

7. Sa trecem la partea dificila – Obligatiile legale!

Ati reusit sa implementati cu succes campania de reciclare si lucrurile „se misca” bine! Este momentul sa treceti la urmatorul pas si anume, sa informati scolile cu privire la obligatiile legale de gestionare a deseurilor! (si mai ales, sa le sprijiniti in indeplinirea acestor obligatii!)

In calitate de institutii publice, scolile au numeroase obligatii legate de gestionarea deseurilor (ca de altfel, orice organizatie din Romania fie ea publica sau privata!)

Sa trecem in revista o parte din aceste obligatii:

  • să colecteze selectiv deșeurile pe minim 4  fracții (hârtie-carton, plastic, sticlă, metal) – neîndeplinirea acestei obligații se sancționează cu amendă de la 20.000 la 40.000 RON (Legea 211/2011, art. 14, alin 1)Asadar, colectarea selectiva a deseurilor nu e doar un „trend eco”,  ea este obligatorie prin lege!                                                                                                                                                                     Legea 132/2010 ofera informatii pretioase cu privire la modul in care ar trebui sa se desfasoare colectarea selectiva in institutiile publice.
  • sa clasifice, sa tina evidența deseurilor generate și sa raporteze catre Agentia de Protectia Mediului Judeteana (pe raza careia isi desfasoara activitatea scoala respectiva) cantitatile de deseuri  predate spre valorificare sau eliminare (L.211/2011, art.49); amendă – 15.000-30.000 RON;
  • sa predea separat deșeurile din baterii și acumulatori, în vederea reciclării (HG.1132/2008, art. 7.18); amendă – 5.000-7.500 RON                                                              
  • sa desemneze o persoana (angajat sau terț) care să urmarească indeplinirea obligatiilor referitoare la gestionarea deșeurilor (L.211/2011, art. 22.3); amendă – 15.000 – 30.000 RON. Aceasta persoana numita de regula, Specialist in managementul deseurilor are obligatia sa detina un curs acreditat de gestionare a deseurilor.

Din pacate, acestea sunt doar o parte din obligatii. Mai multe cerinte legislative gasiti aici.

Pentru mentinerea evidentelor deseurilor si predarea rapoartelor legale catre autoritati, Asociatia Ecoteca pune la dispozitia scolilor, in mod gratuit, aplicatia de raportare a deseurilor. Daca aveti nevoie de ajutor nu ezitati sa ne contactati!

8. Omul de „nadejde” dupa terminarea campaniei

Daca tot ne obliga legea sa avem un Specialist in managementul deseurilor in cadrul fiecarei organizatii puteti propune scolii respective sa delege o persoana in acest sens.

Cursurile pentru formarea acestor specialisti sunt accesibile ca pret si asigura suportul tehnic necesar pentru continuarea campaniei dumneavoastra. Avand o persoana avizata in interiorul scolii care sa monitorizeze sistemul de colectare selectiva si sa mentina legatura cu colectorii de deseuri, va va fi mult mai usor sa asigurati sustenabilitatea acestui proiect.

9. Follow-up!

Mentineti legatura cu scolile respective chiar si dupa terminarea campaniei. Chiar daca nu dispuneti de resursele necesare pentru asigurarea unei continuitatii a campaniei trebuie intretinuta o „mica” monitorizare pentru a ne asigura ca actiunile desfasurate pana acum nu au fost in zadar!

In acest caz, va recomandam sa pastrati cel putin o „minima” comunicare cu organizatia respectiva, sa existe intrebari de genul: Continua actiunile de colectare selectiva? Colectorii ridica in continuare separat deseurile? Ce dificultati intampina sistemul de gestionare a deseurilor? s.a.m.d.

10. Raspanditi informatiile relevante!

Atunci cand diseminati rezultatele campaniei nu va concentrati doar pe informatii cantitative de tipul „Au fost colectate X tone de deseuri!” Raspanditi informatii relevante despre modul de implementare a sistemului de colectare, ce masuri s-au luat pentru continuarea proiectului etc., pentru ca exemplul dvs. sa fie preluat de cat mai multe organizatii!

Pentru mai multe sfaturi, echipa Ecoteca sta oricand la dispozitia dumneavoastra! SUCCES!

 Puteti citi si:

 Campaniile de reciclare din scoli – intre schimbare si poleiala

Interviu cu eleva “manager”: Cum a reusit Raluca sa implementeze un proiect de colectare selectiva la doar 13 ani

Interviu cu eleva “manager” (partea 2): Cum a reusit Raluca sa implementeze un proiect de colectare selectiva la doar 13 ani

Prima fabrica Zero Waste din India construita printr-o tehnologie inovatoare

Dupa supermarketuri si restaurante a venit randul fabricilor sa devina “Zero Waste”.

Reprezentantii unei firme de arhitectura sustenabila din Londra – Exploration Architecture au proiectat o fabrica de textile in India care sa nu genereze deseuri.

zero-waste-textile-factory-exploration

Sursa: Inhabitat

Pentru proiectarea fabricii Zero Waste ei au luat in vedere biomimicry – o tehnica inovatoare care cauta solutii durabile la problemele actuale prin folosirea unor strategii si modele testate in timp de natura; scopul utilizarii acestei tehnologii este obtinerea unor produse, procese, politici care sa prezinte o adaptare pe termen lung la viata de pe pamant.

Alegand aceasta procedura, echipa a fost capabila sa conceptualizeze un design care sa indeplineasca cele 2 obiective majore cerute de client: protejarea naturii si a oamenilor; structura cladirii este proiectata pentru a reduce radical deseurile textile de productie.

Cladirea sustenabila, fara deseuri va schimba cu siguranta, modul in care este perceputa munca in fabrica de catre muncitori si nu numai.

Spre deosebire de planul unei fabrici tipice, clientul le-a cerut arhitectilor de la Exploration ca fabrica “sa fie proiectata sa utilizeze cat mai putin material si sa ofere un mediu perfect pentru cele 600 de persoane care vor lucra acolo”, dupa cum este mentionat in comunicatul de presa al firmei.

Pentru a indeplini aceste cerinte, fabrica este inconjurata de spatiu verde, care va putea fi vazut de muncitori in timp ce lucreaza, datorita unor ferestre uriase plasate pe partea laterala a structurii.

Utilizarea inteligentă a resurselor este motivul central al modului de proiectare iar inspiratia din natura este “radacina” sistemului de apă și energie din cadrul fabricii de textile. Sistemul a luat in vedere si colectarea apelor pluviale și reutilizarea apei gri folosind exemple inspirate de natura pentru a reduce cantitatea de apa uzata.

Nagpur-resource-flow-

Proiectul vizeaza eliminarea tuturor deseurilor de productie. Sursa: Inhabitat

 Echipa de arhitecti de la Exploration a colaborat cu diversi ingineri in realizarea proiectului, avand ca sursa de inspiratie munca depusa de cercetatoarea americana Janine Benyus pentru studierea procesului biomimicry. Folosind acest proces, echipa a reusit sa indeplineasca provocarea impusa de client de a concepe o noua “paradigma” pentru industria textila din India.

Designul cladirii a fost inspirat din structurile ierarhice din biologie, cum ar fi buretii “de sticla” Euplectella. Această structură a dus la proiectarea unui acoperiș ușor, care integrează structura, recoltarea energiei solare și permite luminii naturale sa patrunda în clădire. Astfel, designul unic al acoperișului reuseste sa rezolve multe probleme de arhitectură si contribuie in acelasi timp la eficientizarea energetica.

Echipa spera ca noul tip de design realizat prin tehnologia biomimicry va revolutiona industria textilă din India.

Mai multe informatii despre proiect gasiti aici.

Puteti citi si:

″Gustul″ Zero Waste: Primul restaurant fara deseuri din Marea Britanie

 Un restaurant din Chicago nu a aruncat gunoiul timp de doi ani

Un nou magazin Zero Waste a fost deschis in Franta

Un supermarket din Berlin vinde alimentele fara ambalaje

Studiu de caz: Kamikatsu – satul Zero Waste din Japonia

Viata fara risipa: Cum a infiintat o romanca Zero Waste Japan

Viața printre tomberoane: „Din gunoi se mănâncă o pâine albă!”

Unii îi înjură, alții zic că le poartă noroc, dar cu toții avem nevoie de ei. Altfel nu se poate. Sunt cu mâinile până la coate în mizeria noastră și au niște salarii de subzistență. Niște oameni respectabili: gunoierii.

4 5 gunoi rzv 05

Sursa: Evenimentul Zilei

Au una dintre cele mai sigure şi serioase meserii din lume dar, totodată şi una dintre cele mai scârboase. N-au salarii mari, dar cel puțin sunt siguri de ele. Nu sunt mândri de job-ul lor, dar nici n-are de ce să le fie ruşine. Pe timpuri, oamenii îi priveau ca pe pleava societăţii. Și azi mai sunt unii care îi înjură când, dimineața, înainte de răsărit, uruitul mașinilor care trec printre blocuri îi trezeste din somn.

Gunoierii și inamicii lor din parcări

4-5-gunoi-rzv-02

Aurel Costache, sofer pe autogunoiera de 15 ani. Sursa: Evenimentul Zilei

Aurel Costache are 51 de ani şi, de 15, e şofer pe autogunoiera IVECO Eurocargo care „mănâncă”, de două ori pe zi, şapte tone de gunoi. E mititel şi abia se vede la volan. În fiecare zi, pe la şase fără un sfert, iese pe poarta garajului firmei de salubritate „Urban”, din Drumul Taberei.Visează traseul pe care îl face de ani buni între strada Brașov și Valea Oltului și Bulevardul Timișoara , până la Moghioroș.

Dimineaţa, printre blocuri, e dezastru! Sunt maşinile parcate aiurea. Mai ales lunea când s-au întors toţi din weekend. În Valea Ialomiţei e jale….. Dacă n-apuc să ridic gunoiul până la șapte, că am două școli în drum, e necaz mare! Că încep să-și ducă ăștia copiii…”, adauga mahnit nea Aurica.

Ce mai arunca romanii la ghena?

Aurică râde: „Da’ ce n-aruncă… Cumpără mâncare cât nu-i trebuie și dup-aia o aruncă!”. Da’ de uitat prin pubele se uită? Şoferul se încruntă: „Oi fi io gunoier, da’ să știți că io nu scormonesc prin gunoi! Mor de oftică când îi văd pe încărcători cum cotrobăie prin pubele. Se uită după metale, îmbrăcăminte și încălțăminte. Au găsit și telefoane care mergeau! Da’ s-a cam terminat”.

Aurel Costache pune degetul pe „rana” gunoierilor. „Au luat caimacul ăştia care caută pet-uri de plastic şi aluminiu. Femeile de serviciu sunt mână în mână cu ei! Şi vin înaintea noastră şi rad tot!”, se supără pe viaţă Aurică în timp ce ia o curbă strânsă de zici că o să lase fără retrovizoare vreo cinci mașini. Trece la un lat palmă de ele. Apoi, dezvoltă alt subiect. E supărat pe ăia care sună pe la uşi şi cer bani. „Sunt mulți țigani care au lucrat la noi și au rămas cu salopetele și hainele de lucru. Ai dracu’, cică, a murit șoferul și să-l ajute!”.

„De ce să ne fie rușine, asta-i meseria!”

4-5-gunoi-rzv-03

Imagine de la Statia de sortare Rom Waste Solutions. Sursa: Evenimentul Zilei

Pe la opt şi jumătate termină prima tură de încărcat mizeria bucureştenilor. O ia spre drumul de centură, dar nu spre vreo groapă de gunoi „clasică”. El descarcă în stația de sortare a gunoiului „Rom Waste Solutions”, de lângă comuna Dragomirești. Ultima „fiţă” a celor care fac bani din gunoi. „Ce-o să vedeţi acolo e o staţie Stadler, e ca un fel de Bentley în domeniu. Jumătate din gunoi se reciclează și valorifică integral”, declara Dan Nicolae Ceaușescu, directorul comercial al „Urban”.

Peste drum, la vreo doi kilometri în linie dreaptă, se vede muntele de gunoi al „Iridex”, una dintre cele trei gropi de gunoi de lângă Capitală. Raiul ciorilor… Până să intre cu maşina la cântar, nea Aurică povesteşte: „Am un coleg care a lucrat șofer la o fabrică de pâine care s-a închis. A venit la mine, ca să se angajeze la Urban. Îi ardea buza! L-am ajutat. Dacă vrei să munceşti, să faci un ban ce mai contează că duci gunoi! De ce să ne fie ruşine, asta-i meseria!…”.

Nicolae Magheru, de 46 de ani şi şapte clase, împreună cu Iulian Nicolae de 40 de ani, cu zece clase la activ, sunt membrii „commando”-ului condus de nea Aurică. Marturisesc ca nu-i intereseaza ce crede lumea despre ei. „Nu furăm, de ce să ne fie rușine!”, se încruntă domnu’ Magheru, în timp ce rostogoleşte un tomberon pe Aleea Lunca Cernei din Drumul Taberei.

Apoi, îşi plâng de milă, în cor: „Dimineaţa e vai de noi! Că e lumea grăbită, cu şcoli şi grădiniţe!Se ia lumea de noi, că de ce nu venim noaptea! Păi, nu se poate, că nu stă nicio femeie de serviciu noaptea după noi să deschidă ghena. Şi dacă lasă «cazanele » pe trotuar, nu mai găseşti decât gunoiul din ele…”.

Amândoi recunosc că sunt țigani. „Asta suntem, ce să zic că sunt suedez?”, râde domnul Magheru. Câştigă undeva la opt sute de lei. „N-am vechime mare, că luam şi zece milioane de ăia vechi”, oftează gunoierul. Nu le e frică de boală. „Până la urmă, dacă nu riști, nu câștigi! Se îmbolnăvesc ei doctorii”, îşi dau coate băieţii. Se mai spală ei că-şi iau apă cu detergent în bidoane şi firma i-a echipat ca la armată: pufoaică, pantaloni matlasaţi, bocanci, căciulă şi mănuşi. Decretează: „Din gunoi se mănâncă o pâine albă!”

Gunoiul se cară și cu Mercedesul

Din punctul meu de vedere, al meseriei pe care o știu, șoferii de pe auto-gunoiere sunt dibaci, super-șoferi! Nu mulți camionagii se mișcă la fel ca ei pe aleile din spatele blocurilor”, își laudă oamenii Ovidiu Șerban, șeful sucursalei „Urban” din București.

Are în subordine 38 de auto-gunoiere compactoare, Mercedes și Iveco, din care, zilnic, 24 ies la lucru în sectorul 6, al doilea ca mărime și număr de locuitori din Capitală. „În medie, avem 2,21 descărcări pe zi, de fiecare mașină. Cărăm cam 120.000 de tone pe an… 8% e reciclabil, 37% se arde în fabricile de ciment și doar 55% ajunge la groapa de gunoi!”, marturiseste Serban.

Oficial, sunt trei gropi de gunoi care deservesc Capitala: Iridex – pe centura Bucureștiului, lângă Dragomirești, Vidra și Glina – care ține de Ilfov, zisă și „Ochiul boului”.

Sa ne amintim ca pana in 2017 toate depozitele de gunoi neconforme trebuie inchise iar pana in 2020, obligatia asumata de Romania este de a recicla 50% din deseurile municipale (din masa totala de deseuri de hartie, metal, plastic si sticla). Prin urmare, astfel de gropi trebuie „inlocuite” cat mai repede cu statii de sortare si de valorificare corespunzatoare a deseurilor…

Cat castiga de fapt operatorii de salubritate

Trebuie sa marturisesc ca sunt de fiecare data indignata cand mai vad cate o persoana care arunca deseurile pe jos chiar langa gunoieri si spune mandra: „Lasa-i sa stranga ca si-asa au salariile mari”! Hai sa vedem ce salarii au de fapt acesti oameni si daca pot compensa acestea munca lor deloc usoara!

Un șofer câștigă de la 1.600 la 2.400 de lei pe lună, în funcție de vechime și orele suplimentare iar un gunoier simplu maximum 1.100 de lei. Fara sa mai luam in calcul cu ce se mai căpătuiesc din ce găsesc prin pubele. Dan Nicolae Ceaușescu, directorul comercial al „Urban” are o poveste nostimă: „La Monte Carlo s-au aciuat niște gunoieri români. Tot ce găsesc prin gunoiul monegascilor îl vând la Marsilia în târgul de vechituri. Și găsesc de la haine, la inele de logodnă, brichete, până la bijuterii și alte lucruri de valoare. Dar gunoiul lor nu seamănă cu al nostru!”.

Gasiti articolul integral aici.

Puteti citi si

Romania – in continuare pe ultimele locuri in UE la reciclarea deseurilor municipale

Un colector din India ajuta „culegatorii de deseuri” sa devina antreprenori

Reciclarea in Romania – o radiografie facuta de principalii ″actori″ din domeniu

Raport: Reutilizarea si reciclarea deseurilor ar putea crea 200.000 de locuri de munca doar in Marea Britanie

Pahare biodegradabile de cafea, care devin copaci dupa ce sunt aruncate

In 2014, au fost vandute atat de multe pahare incat ar putea forma un lant care sa inconjoare pamantul de 10 ori. Majoritatea au ajuns la gropile de gunoi fiindca nu sunt reciclabile.

stire 4 mar pahar 1

Sursa: Think Outside the Box

Pentru a reduce impactul negativ al paharelor nereciclabile, compania americana Reduce.Reuse.Grow a proiectat un model de pahare biodegradabile de cafea, impregnate cu seminte care pot fi plantate dupa utilizare.

Paharele de cafea sunt obiectul unei campanii în derulare pe platforma Kickstarter, pentru a strânge banii necesari ca să devină un produs disponibil pe piaţă. În pereţii paharelor se vor afla seminţe de diferite feluri, în funcţie de locul unde se vor comercializa paharele, iar clienţii care le vor cumpăra vor fi încurajaţi să le planteze după ce au consumat cafeaua (în loc să arunce paharele la gunoi) ori să returneze paharele localului de la care le-au cumpărat, pentru ca acesta să planteze seminţele. În acest fel, paharele de cafea se vor transforma, în timp, în copaci.

stire-4-mar-pahar-2

stire-4-mar-pahar-3

Sursa: Think Outside the Box

Mai multe detalii despre proiect gasiti in materialul video de mai jos.

Campaniile de reciclare din scoli – intre schimbare si poleiala

Scoala-12-Botosani

Imagine din programul „Coltul Verde din Scoala Mea” desfasurat de Recolamp in parteneriat cu Ecoteca

Auzim tot mai des despre tot felul de campanii de promovare a reciclarii in scoli.

Acestea au devenit un trend pentru organizatiile din domeniu si nu numai: ONG -uri, asociatii colective de preluare a responsabilitatii producatorilor, organizatii care nu au legatura cu domeniul dar vad aceste campanii ca niste „parghii” de CSR s.a.m.d.

De ce oare atunci cand vine vorba de reciclare toata lumea apeleaza la campaniile desfasurate in scoli? Stim cu totii raspunsul la intrebarea asta. Sunt simpatice, “colorate”, asigura vizibilitate, sunt mai “la indemana” fata de alte campanii de constientizare (e mult mai usor sa-i inveti pe copii decat pe adulti sa recicleze deseurile) si mai ales, au rezultate imediate.

E foarte usor ca printr-un “heirup” de cateva saptamani “presarat” cu concursuri si premii sa strangi o cantitate deloc neglijabila de deseuri reciclabile. Ce este mai greu e sa asiguri continuitatea unor astfel de actiuni …

Din pacate, auzim foarte rar de campanii initiate de autoritatile publice, care au de fapt, obligatia desfasurarii unor astfel de actiuni nu doar in scoli ci si in spatiul public. De cele mai multe ori autoritatile se “lipesc” de astfel de actiuni – initiate de alte organizatii- doar cu numele, fara sa sprijine cu adevarat actiunea respectiva si sa incerce s-o consolideze.

In acelasi timp, organizatiile accepta acest compromis, pentru ca, nu-i asa, “da bine” sa existe cat mai multi parteneri intr-un asemenea proiect, mai ales autoritati publice.

Nu spunem ca parteneriatele cu autoritatile, in astfel de campanii, ca de altfel si in alte proiecte reprezinta ceva rau insa, am dori ca aceste autoritati sa se implice mai mult in dezvoltarea proiectelor si asigurarea continuitatii lor dupa terminarea actiunilor respective.

Scopul acestor campanii ar trebui sa fie pana la urma, dezvoltarea unui comportament pro-reciclare iar acest lucru se obtine sistematic, prin asigurarea unei continuitati, nu prin actiuni sporadice, care dureaza maximum cateva luni.

Din pacate, exista unele campanii  care incurajeaza copiii  sa colecteze selectiv, actiunea se dovedeste a fi un real succes, insa la terminarea ei, organizatiile respective isi iau deseurile si pleaca (uneori isi iau si containerele de colectare selectiva inapoi!) si acolo se incheie totul. In astfel de cazuri nu se produce nici o schimbare pe termen lung, asistam doar la un eveniment de fatada.

Intalnim intr-adevar situatii cand organizatiile (in special ONG-urile) nu dispun de resursele necesare pentru a asigura continuitatea proiectelor. Spre exemplu, atunci cand campaniile se desfasoara pe baza unor granturi, care nu asigura finantarea proiectului respectiv si dupa terminarea campaniei.

In acest caz, trebuie sa se pastreze cel putin o „minima” comunicare cu organizatia respectiva, sa existe intrebari de genul: Continua actiunile de colectare selectiva? Colectorii ridica in continuare separat deseurile? s.a.m.d.

Nu suntem carcotasi! Am desfasurat si noi astfel de campanii si stim ce eforturi implica. Doar incercam sa aratam ca exista niste nereguli in desfasurarea lor care pot fi corectate.

Care sunt solutiile pentru transformarea acestor actiuni in proiecte pe termen lung?

O prima solutie ar fi introducerea cursurilor obligatorii de educatie ecologica la nivel national. De ani buni ONG-urile incearca sa convinga autoritatile sa introduca astfel de cursuri in scoli. Pana acum rezultatele obtinute in acest sens au fost „timide”. Mai auzim din cand in cand de reusite locale si cam atat…

O alta solutie depinde de asemenea, de „vointa” autoritatilor publice. Din 2011 colectarea separata a deseurilor din hartie, metal, plastic si sticla a devenit obligatorie in toate organizatiile publice si private (Legea 211/2011, art. 14). Mai mult, Legea 132/2010 ofera informatii pretioase cu privire la modul in care ar trebui sa se desfasoare colectarea selectiva in institutiile publice. Baza legala pentru a imbunatati situatia exista insa, autoritatile nu se „inghesuie” sa aplice legea.

Din pacate, pe langa faptul ca nu au implementat un sistem de colectare selectiva, cele mai multe scoli nu-si mentin evidenta deseurilor generate si nu depun rapoartele anuale de gestionare a deseurilor la Autoritatile de mediu, conform obligatiilor legale. In lipsa acestor evidente, este imposibil ca administratiile publice locale sa-si indeplineasca obiectivul anual de reducere a depozitarii finale a deseurilor cu 15%.

Daca statul si-ar indeplini obligatia de a implementa sistemul de colectare selectiva in toate scolile, conform cerintelor legale, situatia ar fi complet diferita si aceste campanii ar avea alt „ecou”…

O alta problema in asigurarea continuitatii acestor campanii o reprezinta lipsa infrastructurii de colectare. Nu poti sa implementezi o astfel de campanie iar la terminarea ei sa-ti iei sacii sau containerele!

Din pacate, de cele mai multe ori, dupa finalizarea acestor campanii scolile se intorc la stadiul initial: organizatiile isi iau sacii si containerele inapoi, deseurile sunt aruncate din nou la gramada iar scolile continua „confruntarile” cu firmele de salubrizare care nu sunt de acord sa ridice separat deseurile. Ce se intampla in acest caz? Elevii sunt bulversati si nu mai gasesc o justificare pentru efortul depus cu putin timp in urma.

Exista insa si cazuri fericite, cand infrastructura de colectare separata este pastrata si dupa incheierea campaniilor. In imaginile de mai jos gasiti astfel de exemple – containere de colectare separata oferite de unele asociatii colective de preluare a responsabilitatii producatorilor de echipamente electronice si electronice.

36bbc986e955862e68795b349df3d5630465e781

Containere de colectare selectiva a becurilor, bateriilor si deseurilor electronice –Sursa: Recolamp

2a97e26775cf7a683a28d7d1668ee1cf8b2090e6

Container de colectare selectiva a bateriilor – Sursa: Ecotic

 

 

 

Schimbarea vine din interior!

Este foarte important ca in cadrul acestor campanii sa existe oameni din interior (profesori, administratori, elevi etc) care sa constientizeze importanta reciclarii si sa depuna toate eforturile pentru continuarea campaniilor. Poti desfasura o campanie uriasa, insa daca nu gasesti suficient sprijin in cadrul scolii, toate eforturile vor fi in zadar si toata actiunea va fi doar o „poleiala”.

Exista insa si cazuri exceptionale, cand initiativele de reciclare vin din interiorul scolii fara a fi nevoie de interventia altei organizatii. V-am prezentat un astfel de caz in urma cu ceva timp – campania desfasurata de Raluca Aftene „eleva manager” care la doar 13 ani a implementat un proiect de colectare selectiva prin care a adunat aproximativ o tona si jumatate de maculatura.

Povestea Ralucai ne demonstreaza ca exista o probabilitate mult mai mare de continuitate a unui proiect de reciclare atunci cand initiativa vine din interiorul scolii!

Ca sa incheiem intr-o nota optimista va las mai jos cateva sfaturi date de Raluca tuturor persoanelor care vor sa faca din astfel de campanii „o forta” a schimbarii.

Luptati-va … insistent-decent si cu argumente pentru ideile voastre! E timpul sa fim constienti de puterea noastra de a face multe, inclusiv de a ajuta la sanatatea mediului inconjurator, la sanateata noastra! Nu trebuie sa asteptam sa ne faca altii curatenie, ba putem fi chiar exemple.

Cu o floare nu se face primavara dar, arata ca e pe aproape. Asa si cu noi. Putem incepe cu o hartie culeasa de pe jos, n-am facut nici economie, nici curatenie si poate nici nu ne va fi urmat exemplul imediat. Nu abandonam! Cu rabdare si perseverenta vom avea si rezultate.

Alte exemple de succes de campanii de reciclare transformate in sisteme integrate in scoli (de aceasta data in scolile din SUA) gasiti aici.

Puteti citi si:

Interviu cu eleva “manager”: Cum a reusit Raluca sa implementeze un proiect de colectare selectiva la doar 13 ani

Interviu cu eleva “manager” (partea 2): Cum a reusit Raluca sa implementeze un proiect de colectare selectiva la doar 13 ani

Romania – in continuare pe ultimele locuri in UE la reciclarea deseurilor municipale

ST_SLIDE6

Sursa: Hot News

Romania se afla in continuare pe ultimele locuri  in Uniunea Europeana in ceea ce priveste rata de reciclare a deseurilor municipale, conform ultimului raport emis marti de Comisia Europeana, care foloseste datele de la nivelul anului 2012.

Conform raportului „Mediul European – Starea si Perspectiva 2015„, realizat de Agentia Europeana de Mediu si publicat de Comisie,  Romania avea o rata de aproximativ 4,5% la reciclarea deseurilor municipale in anul 2012, fiind pe ultimele locuri in Uniunea Europeana la acest capitol. Singurele state care stau mai prost decat noi la capitolul reciclare sunt Turcia, Muntenegru, Serbia si fosta Republica Iugoslava a Macedoniei.

Totusi, tara noastra a inregistrat un progres fata de anul 2004, cand rata de reciclare a deseurilor municipale a fost in jurul a 1%.

Sa ne amintim ca statele UE, inclusiv Romania, trebuie sa atinga o rata de 50% la reciclarea deseurilor municipale pana in anul 2020.

Vecinii nostri din UE, Bulgaria si Ungaria, inregistreaza rezultate mult mai bune la reciclarea deseurilor municipale, cate 30% fiecare, conform datelor de la nivelul anului 2012.Primele locuri in UE sunt detinute de Germania (circa 70%), Austria (60%), Belgia (55%).

Sursa: Hot News

Sursa: Hot News

Diferentele mari intre ratele de reciclare ale diverselor tari europene indica faptul ca exista oportunitati semnificative pentru sporirea reciclarii in multe tari. Tehnologiile de reciclare, infrastructura si ratele de colectare mai bune ale deseurilor ar putea reduce si mai mult presiunile asupra mediului si dependenta Europei de importurile de resurse, inclusiv de unele materiale critice. Pe de alta parte, supracapacitatea din instalatiile de incinerare din unele tari reprezinta o provocare competitiva pentru reciclare, ingreunand ascensiunea gestionarii deseurilor in ierarhia acestora„, comenteaza Agentia Europeana de Mediu, in raport.

In pofida recentelor progrese in domeniul prevenirii si gestionarii deseurilor, generarea de deseuri in UE ramane substantiala, iar performantele legate de tintele de politici sunt mixte. UE pare sa progreseze in directia obiectivului sau pentru 2020 de a ajunge la o reducere a deseurilor generate pe cap de locuitor. Insa gestionarea deseurilor va trebui sa se schimbe in mod radical pentru a elimina treptat si complet depozitarea deseurilor reciclabile sau recuperabile. In mod similar, multe state membre ale UE vor trebui sa faca eforturi remarcabile pentru a atinge tinta de reciclare de 50 % pentru unele fluxuri de deseuri municipale pana in 2020„, se mai arata in raportul Comisiei.

Rata de reciclare este calculata ca procent din deseurile municipale generate care au fost reciclate si transformare in compost, arata raportul.

Puteti consulta documentul Comisiei aici.

Un cercetator spaniol transforma crusta insectelor in bioplastic

Un om de știință spaniol de la Harvard este unul dintre experții mondiali in chitosan, un material biodegradabil care deschide un scenariu promițător în industrie și medicină.

1424688205_859060_1424768060_noticia_grande

Sursa: El Pais

Multe elemente din plastic, cum ar fi cele de unica folosinta sau ambalajele sunt realizate fara a se gandi la utilitatea lor. De exemplu, daca fabric o sticla pentru apa nu trebuie sa te incurajez s-o arunci oriunde” explica Javier Fernández, doctor in nanobiotehnologie (tehnică modernă care permite fabricarea de dispozitive –cu aplicatii in biologie si biochimie-, de talie moleculară, capabile să manipuleze materia atom cu atom) in cadrul Universitatii din Barcelona, cercetator la Harvard si profesor la Universitatea de Tehnologie si Design din Singapore. Avand o cariera axata pe reducerea plasticului, el pariaza fara ezitare pe chitostan.

Potrivit lui Hernandez materialul ar putea elimina plasticul conventional si deschide noi cai de cercetare in medicina, industrie si imprimare 3D. Noul material numit shrilk este format dintr-un amestec de chitosan (material obtinut din chitina – substanta organica asemanatoare cu celuloza care formează exoscheletul insectelor și crustaceelor- si hidroxid de sodiu) si fibroina – o proteina din matase.

Pielea unei insecte este construita din chitina, proteine si in partea exterioara exista un strat impermeabil asemanator cu ceara. Chitina si fibroina sunt combinate pentru a oferi rigiditatea coloanei vertebrale (aripi) sau elasticitatea (articulatii) „, explica cercetatorul.

Pentru a ilustra aceste proprietăți, Fernández citează cazul Rhodnius prolixus, o insectă comuna în America Centrală și de Sud, care „este capabila să controleze rigiditatea sa, atunci când se umfla pentru a absorbi sânge de la alte specii.”

Cercetătorul a reprodus structura insectelor pentru a proiecta plasticul „shrilk”; acesta este de doua ori mai rezistent decat plasticul conventional si in plus este biodegradabil.

Cel mai des intalnit material organic, dupa celuloza

Echipa lui Javier Fernández a modificat formula initiala pentru a reduce costurile din sectorul industrial și în cele din urmă, a venit cu formula exactă a unui chitostan fara proteina din matase, care reproduce caracteristicile naturale.

Cercetătorul afirma că prin noua procedura nu se creează un nou material. „Noi folosim tehnici de microelectronica și nanotehnologie pentru a proiecta structura și proprietățile naturale posedate de chitosan, pentru a-l putea folosi si la alte aplicatii.”

O comoară în coșul de gunoi

Unul dintre principalele avantaje ale materialului este că este foarte ieftin. „In mod traditional, l-am folosit ca un deșeu”, spune cercetatorul. „Este cazul capetelor de creveți și scoici colectate de industria pescuitului, care ajung de cele mai multe ori la gunoi. De asemenea, este foarte ușor de obtinut, pentru că este cel mai abundent material organic de pe Pamant, dupa celuloza”, adauga el.

In laborator chitosanul ajunge sub forma de fulgi sau pudră, similar cu un mic dejun de cereale.

În umbra plasticului traditional

Cu atât de multe aplicații ale chitosanului și avand in vedere beneficiile costurilor reduse de productie, ne intrebam de ce studiul nu a fost realizat până acum? Cercetătorul spaniol subliniază că materialul a fost descoperit în secolul al XIX-lea și începutul secolului XX iar proprietățile lui au fost atent investigate, încat exista si brevete din acea perioada, pastrate de compania chimica Du Pont.

Cu toate acestea, introducerea plasticului – „materialul secolului XX”, a amanat studiile referitoare la chitosan sau alte materiale. Abia in anii ´70, preocuparile pentru obtinerea unor materiale sustenabile, au resuscitat cercetarile. „Am salvat un material uitat pentru a incerca sa-l folosim asa cum face natura si in armonie cu mediul inconjurator. Chitosanul se degradeaza in mediul natural si stim ca nu impiedica dezvoltarea altor specii”, spune Fernandez.

Un exemplu clar este prezentat în videoul de mai jos, unde o sămânță plantată pe o suprafata de chitosan crește în 20 de zile.

Mai multe informatii despre acest material gasiti aici.

Puteti citi si

Deseurile de hartie transformate in bioplastic de o companie britanica

Cercetatorii italieni transforma deseurile alimentare in bioplastic

Sticlele PET transformate in hartie rezistenta la apa de o companie mexicana