Viața printre tomberoane: „Din gunoi se mănâncă o pâine albă!”

9 martie 2015

Unii îi înjură, alții zic că le poartă noroc, dar cu toții avem nevoie de ei. Altfel nu se poate. Sunt cu mâinile până la coate în mizeria noastră și au niște salarii de subzistență. Niște oameni respectabili: gunoierii.

Sursa: Evenimentul Zilei

Au una dintre cele mai sigure şi serioase meserii din lume dar, totodată şi una dintre cele mai scârboase. N-au salarii mari, dar cel puțin sunt siguri de ele. Nu sunt mândri de job-ul lor, dar nici n-are de ce să le fie ruşine. Pe timpuri, oamenii îi priveau ca pe pleava societăţii. Și azi mai sunt unii care îi înjură când, dimineața, înainte de răsărit, uruitul mașinilor care trec printre blocuri îi trezeste din somn.

Gunoierii și inamicii lor din parcări

Aurel Costache, sofer pe autogunoiera de 15 ani. Sursa: Evenimentul Zilei

Aurel Costache are 51 de ani şi, de 15, e şofer pe autogunoiera IVECO Eurocargo care „mănâncă”, de două ori pe zi, şapte tone de gunoi. E mititel şi abia se vede la volan. În fiecare zi, pe la şase fără un sfert, iese pe poarta garajului firmei de salubritate „Urban”, din Drumul Taberei.Visează traseul pe care îl face de ani buni între strada Brașov și Valea Oltului și Bulevardul Timișoara , până la Moghioroș.

„Dimineaţa, printre blocuri, e dezastru! Sunt maşinile parcate aiurea. Mai ales lunea când s-au întors toţi din weekend. În Valea Ialomiţei e jale….. Dacă n-apuc să ridic gunoiul până la șapte, că am două școli în drum, e necaz mare! Că încep să-și ducă ăștia copiii…”, adauga mahnit nea Aurica.

Ce mai arunca romanii la ghena?

Aurică râde: „Da’ ce n-aruncă… Cumpără mâncare cât nu-i trebuie și dup-aia o aruncă!”. Da’ de uitat prin pubele se uită? Şoferul se încruntă: „Oi fi io gunoier, da’ să știți că io nu scormonesc prin gunoi! Mor de oftică când îi văd pe încărcători cum cotrobăie prin pubele. Se uită după metale, îmbrăcăminte și încălțăminte. Au găsit și telefoane care mergeau! Da’ s-a cam terminat”.

Aurel Costache pune degetul pe „rana” gunoierilor. „Au luat caimacul ăştia care caută pet-uri de plastic şi aluminiu. Femeile de serviciu sunt mână în mână cu ei! Şi vin înaintea noastră şi rad tot!”, se supără pe viaţă Aurică în timp ce ia o curbă strânsă de zici că o să lase fără retrovizoare vreo cinci mașini. Trece la un lat palmă de ele. Apoi, dezvoltă alt subiect. E supărat pe ăia care sună pe la uşi şi cer bani. „Sunt mulți țigani care au lucrat la noi și au rămas cu salopetele și hainele de lucru. Ai dracu’, cică, a murit șoferul și să-l ajute!”.

„De ce să ne fie rușine, asta-i meseria!”

Imagine de la Statia de sortare Rom Waste Solutions. Sursa: Evenimentul Zilei

Pe la opt şi jumătate termină prima tură de încărcat mizeria bucureştenilor. O ia spre drumul de centură, dar nu spre vreo groapă de gunoi „clasică”. El descarcă în stația de sortare a gunoiului „Rom Waste Solutions”, de lângă comuna Dragomirești. Ultima „fiţă” a celor care fac bani din gunoi. „Ce-o să vedeţi acolo e o staţie Stadler, e ca un fel de Bentley în domeniu. Jumătate din gunoi se reciclează și valorifică integral”, declara Dan Nicolae Ceaușescu, directorul comercial al „Urban”.

Peste drum, la vreo doi kilometri în linie dreaptă, se vede muntele de gunoi al „Iridex”, una dintre cele trei gropi de gunoi de lângă Capitală. Raiul ciorilor… Până să intre cu maşina la cântar, nea Aurică povesteşte: „Am un coleg care a lucrat șofer la o fabrică de pâine care s-a închis. A venit la mine, ca să se angajeze la Urban. Îi ardea buza! L-am ajutat. Dacă vrei să munceşti, să faci un ban ce mai contează că duci gunoi! De ce să ne fie ruşine, asta-i meseria!…”.

Nicolae Magheru, de 46 de ani şi şapte clase, împreună cu Iulian Nicolae de 40 de ani, cu zece clase la activ, sunt membrii „commando”-ului condus de nea Aurică. Marturisesc ca nu-i intereseaza ce crede lumea despre ei. „Nu furăm, de ce să ne fie rușine!”, se încruntă domnu’ Magheru, în timp ce rostogoleşte un tomberon pe Aleea Lunca Cernei din Drumul Taberei.

Apoi, îşi plâng de milă, în cor: „Dimineaţa e vai de noi! Că e lumea grăbită, cu şcoli şi grădiniţe!Se ia lumea de noi, că de ce nu venim noaptea! Păi, nu se poate, că nu stă nicio femeie de serviciu noaptea după noi să deschidă ghena. Şi dacă lasă «cazanele » pe trotuar, nu mai găseşti decât gunoiul din ele…”.

Amândoi recunosc că sunt țigani. „Asta suntem, ce să zic că sunt suedez?”, râde domnul Magheru. Câştigă undeva la opt sute de lei. „N-am vechime mare, că luam şi zece milioane de ăia vechi”, oftează gunoierul. Nu le e frică de boală. „Până la urmă, dacă nu riști, nu câștigi! Se îmbolnăvesc ei doctorii”, îşi dau coate băieţii. Se mai spală ei că-şi iau apă cu detergent în bidoane şi firma i-a echipat ca la armată: pufoaică, pantaloni matlasaţi, bocanci, căciulă şi mănuşi. Decretează: „Din gunoi se mănâncă o pâine albă!”

Gunoiul se cară și cu Mercedesul

„Din punctul meu de vedere, al meseriei pe care o știu, șoferii de pe auto-gunoiere sunt dibaci, super-șoferi! Nu mulți camionagii se mișcă la fel ca ei pe aleile din spatele blocurilor”, își laudă oamenii Ovidiu Șerban, șeful sucursalei „Urban” din București.

Are în subordine 38 de auto-gunoiere compactoare, Mercedes și Iveco, din care, zilnic, 24 ies la lucru în sectorul 6, al doilea ca mărime și număr de locuitori din Capitală. „În medie, avem 2,21 descărcări pe zi, de fiecare mașină. Cărăm cam 120.000 de tone pe an… 8% e reciclabil, 37% se arde în fabricile de ciment și doar 55% ajunge la groapa de gunoi!”, marturiseste Serban.

Oficial, sunt trei gropi de gunoi care deservesc Capitala: Iridex – pe centura Bucureștiului, lângă Dragomirești, Vidra și Glina – care ține de Ilfov, zisă și „Ochiul boului”.

Sa ne amintim ca pana in 2017 toate depozitele de gunoi neconforme trebuie inchise iar pana in 2020, obligatia asumata de Romania este de a recicla 50% din deseurile municipale (din masa totala de deseuri de hartie, metal, plastic si sticla). Prin urmare, astfel de gropi trebuie „inlocuite” cat mai repede cu statii de sortare si de valorificare corespunzatoare a deseurilor…

Cat castiga de fapt operatorii de salubritate

Trebuie sa marturisesc ca sunt de fiecare data indignata cand mai vad cate o persoana care arunca deseurile pe jos chiar langa gunoieri si spune mandra: „Lasa-i sa stranga ca si-asa au salariile mari”! Hai sa vedem ce salarii au de fapt acesti oameni si daca pot compensa acestea munca lor deloc usoara!

Un șofer câștigă de la 1.600 la 2.400 de lei pe lună, în funcție de vechime și orele suplimentare iar un gunoier simplu maximum 1.100 de lei. Fara sa mai luam in calcul cu ce se mai căpătuiesc din ce găsesc prin pubele. Dan Nicolae Ceaușescu, directorul comercial al „Urban” are o poveste nostimă: „La Monte Carlo s-au aciuat niște gunoieri români. Tot ce găsesc prin gunoiul monegascilor îl vând la Marsilia în târgul de vechituri. Și găsesc de la haine, la inele de logodnă, brichete, până la bijuterii și alte lucruri de valoare. Dar gunoiul lor nu seamănă cu al nostru!”.

Gasiti articolul integral aici.

Puteti citi si

Romania – in continuare pe ultimele locuri in UE la reciclarea deseurilor municipale

Un colector din India ajuta „culegatorii de deseuri” sa devina antreprenori

Reciclarea in Romania – o radiografie facuta de principalii ″actori″ din domeniu

Raport: Reutilizarea si reciclarea deseurilor ar putea crea 200.000 de locuri de munca doar in Marea Britanie

Pahare biodegradabile de cafea, care devin copaci dupa ce sunt aruncate

6 martie 2015

In 2014, au fost vandute atat de multe pahare incat ar putea forma un lant care sa inconjoare pamantul de 10 ori. Majoritatea au ajuns la gropile de gunoi fiindca nu sunt reciclabile.

Sursa: Think Outside the Box

Pentru a reduce impactul negativ al paharelor nereciclabile, compania americana Reduce.Reuse.Grow a proiectat un model de pahare biodegradabile de cafea, impregnate cu seminte care pot fi plantate dupa utilizare.

Paharele de cafea sunt obiectul unei campanii în derulare pe platforma Kickstarter, pentru a strânge banii necesari ca să devină un produs disponibil pe piaţă. În pereţii paharelor se vor afla seminţe de diferite feluri, în funcţie de locul unde se vor comercializa paharele, iar clienţii care le vor cumpăra vor fi încurajaţi să le planteze după ce au consumat cafeaua (în loc să arunce paharele la gunoi) ori să returneze paharele localului de la care le-au cumpărat, pentru ca acesta să planteze seminţele. În acest fel, paharele de cafea se vor transforma, în timp, în copaci.

Sursa: Think Outside the Box

Mai multe detalii despre proiect gasiti in materialul video de mai jos.

Campaniile de reciclare din scoli – intre schimbare si poleiala

5 martie 2015

Imagine din programul „Coltul Verde din Scoala Mea” desfasurat de Recolamp in parteneriat cu Ecoteca

Auzim tot mai des despre tot felul de campanii de promovare a reciclarii in scoli.

Acestea au devenit un trend pentru organizatiile din domeniu si nu numai: ONG -uri, asociatii colective de preluare a responsabilitatii producatorilor, organizatii care nu au legatura cu domeniul dar vad aceste campanii ca niste „parghii” de CSR s.a.m.d.

De ce oare atunci cand vine vorba de reciclare toata lumea apeleaza la campaniile desfasurate in scoli? Stim cu totii raspunsul la intrebarea asta. Sunt simpatice, “colorate”, asigura vizibilitate, sunt mai “la indemana” fata de alte campanii de constientizare (e mult mai usor sa-i inveti pe copii decat pe adulti sa recicleze deseurile) si mai ales, au rezultate imediate.

E foarte usor ca printr-un “heirup” de cateva saptamani “presarat” cu concursuri si premii sa strangi o cantitate deloc neglijabila de deseuri reciclabile. Ce este mai greu e sa asiguri continuitatea unor astfel de actiuni …

Din pacate, auzim foarte rar de campanii initiate de autoritatile publice, care au de fapt, obligatia desfasurarii unor astfel de actiuni nu doar in scoli ci si in spatiul public. De cele mai multe ori autoritatile se “lipesc” de astfel de actiuni – initiate de alte organizatii- doar cu numele, fara sa sprijine cu adevarat actiunea respectiva si sa incerce s-o consolideze.

In acelasi timp, organizatiile accepta acest compromis, pentru ca, nu-i asa, “da bine” sa existe cat mai multi parteneri intr-un asemenea proiect, mai ales autoritati publice.

Nu spunem ca parteneriatele cu autoritatile, in astfel de campanii, ca de altfel si in alte proiecte reprezinta ceva rau insa, am dori ca aceste autoritati sa se implice mai mult in dezvoltarea proiectelor si asigurarea continuitatii lor dupa terminarea actiunilor respective.

Scopul acestor campanii ar trebui sa fie pana la urma, dezvoltarea unui comportament pro-reciclare iar acest lucru se obtine sistematic, prin asigurarea unei continuitati, nu prin actiuni sporadice, care dureaza maximum cateva luni.

Din pacate, exista unele campanii care incurajeaza copiii sa colecteze selectiv, actiunea se dovedeste a fi un real succes, insa la terminarea ei, organizatiile respective isi iau deseurile si pleaca (uneori isi iau si containerele de colectare selectiva inapoi!) si acolo se incheie totul. In astfel de cazuri nu se produce nici o schimbare pe termen lung, asistam doar la un eveniment de fatada.

Intalnim intr-adevar situatii cand organizatiile (in special ONG-urile) nu dispun de resursele necesare pentru a asigura continuitatea proiectelor. Spre exemplu, atunci cand campaniile se desfasoara pe baza unor granturi, care nu asigura finantarea proiectului respectiv si dupa terminarea campaniei.

In acest caz, trebuie sa se pastreze cel putin o „minima” comunicare cu organizatia respectiva, sa existe intrebari de genul: Continua actiunile de colectare selectiva? Colectorii ridica in continuare separat deseurile? s.a.m.d.

Nu suntem carcotasi! Am desfasurat si noi astfel de campanii si stim ce eforturi implica. Doar incercam sa aratam ca exista niste nereguli in desfasurarea lor care pot fi corectate.

Care sunt solutiile pentru transformarea acestor actiuni in proiecte pe termen lung?

O prima solutie ar fi introducerea cursurilor obligatorii de educatie ecologica la nivel national. De ani buni ONG-urile incearca sa convinga autoritatile sa introduca astfel de cursuri in scoli. Pana acum rezultatele obtinute in acest sens au fost „timide”. Mai auzim din cand in cand de reusite locale si cam atat…

O alta solutie depinde de asemenea, de „vointa” autoritatilor publice. Din 2011 colectarea separata a deseurilor din hartie, metal, plastic si sticla a devenit obligatorie in toate organizatiile publice si private (Legea 211/2011, art. 14). Mai mult, Legea 132/2010 ofera informatii pretioase cu privire la modul in care ar trebui sa se desfasoare colectarea selectiva in institutiile publice. Baza legala pentru a imbunatati situatia exista insa, autoritatile nu se „inghesuie” sa aplice legea.

Din pacate, pe langa faptul ca nu au implementat un sistem de colectare selectiva, cele mai multe scoli nu-si mentin evidenta deseurilor generate si nu depun rapoartele anuale de gestionare a deseurilor la Autoritatile de mediu, conform obligatiilor legale. In lipsa acestor evidente, este imposibil ca administratiile publice locale sa-si indeplineasca obiectivul anual de reducere a depozitarii finale a deseurilor cu 15%.

Daca statul si-ar indeplini obligatia de a implementa sistemul de colectare selectiva in toate scolile, conform cerintelor legale, situatia ar fi complet diferita si aceste campanii ar avea alt „ecou”…

O alta problema in asigurarea continuitatii acestor campanii o reprezinta lipsa infrastructurii de colectare. Nu poti sa implementezi o astfel de campanie iar la terminarea ei sa-ti iei sacii sau containerele!

Din pacate, de cele mai multe ori, dupa finalizarea acestor campanii scolile se intorc la stadiul initial: organizatiile isi iau sacii si containerele inapoi, deseurile sunt aruncate din nou la gramada iar scolile continua „confruntarile” cu firmele de salubrizare care nu sunt de acord sa ridice separat deseurile. Ce se intampla in acest caz? Elevii sunt bulversati si nu mai gasesc o justificare pentru efortul depus cu putin timp in urma.

Exista insa si cazuri fericite, cand infrastructura de colectare separata este pastrata si dupa incheierea campaniilor. In imaginile de mai jos gasiti astfel de exemple – containere de colectare separata oferite de unele asociatii colective de preluare a responsabilitatii producatorilor de echipamente electronice si electronice.

36bbc986e955862e68795b349df3d5630465e781

Containere de colectare selectiva a becurilor, bateriilor si deseurilor electronice –Sursa: Recolamp

2a97e26775cf7a683a28d7d1668ee1cf8b2090e6

Container de colectare selectiva a bateriilor – Sursa: Ecotic

Schimbarea vine din interior!

Este foarte important ca in cadrul acestor campanii sa existe oameni din interior (profesori, administratori, elevi etc) care sa constientizeze importanta reciclarii si sa depuna toate eforturile pentru continuarea campaniilor. Poti desfasura o campanie uriasa, insa daca nu gasesti suficient sprijin in cadrul scolii, toate eforturile vor fi in zadar si toata actiunea va fi doar o „poleiala”.

Exista insa si cazuri exceptionale, cand initiativele de reciclare vin din interiorul scolii fara a fi nevoie de interventia altei organizatii. V-am prezentat un astfel de caz in urma cu ceva timp – campania desfasurata de Raluca Aftene „eleva manager” care la doar 13 ani a implementat un proiect de colectare selectiva prin care a adunat aproximativ o tona si jumatate de maculatura.

Povestea Ralucai ne demonstreaza ca exista o probabilitate mult mai mare de continuitate a unui proiect de reciclare atunci cand initiativa vine din interiorul scolii!

Ca sa incheiem intr-o nota optimista va las mai jos cateva sfaturi date de Raluca tuturor persoanelor care vor sa faca din astfel de campanii „o forta” a schimbarii.

„Luptati-va … insistent-decent si cu argumente pentru ideile voastre! E timpul sa fim constienti de puterea noastra de a face multe, inclusiv de a ajuta la sanatatea mediului inconjurator, la sanateata noastra! Nu trebuie sa asteptam sa ne faca altii curatenie, ba putem fi chiar exemple.

Cu o floare nu se face primavara dar, arata ca e pe aproape. Asa si cu noi. Putem incepe cu o hartie culeasa de pe jos, n-am facut nici economie, nici curatenie si poate nici nu ne va fi urmat exemplul imediat. Nu abandonam! Cu rabdare si perseverenta vom avea si rezultate.”

Alte exemple de succes de campanii de reciclare transformate in sisteme integrate in scoli (de aceasta data in scolile din SUA) gasiti aici.

Puteti citi si:

Interviu cu eleva “manager”: Cum a reusit Raluca sa implementeze un proiect de colectare selectiva la doar 13 ani

Interviu cu eleva “manager” (partea 2): Cum a reusit Raluca sa implementeze un proiect de colectare selectiva la doar 13 ani

Romania – in continuare pe ultimele locuri in UE la reciclarea deseurilor municipale

4 martie 2015

Sursa: Hot News

Romania se afla in continuare pe ultimele locuri in Uniunea Europeana in ceea ce priveste rata de reciclare a deseurilor municipale, conform ultimului raport emis marti de Comisia Europeana, care foloseste datele de la nivelul anului 2012.

Conform raportului „Mediul European – Starea si Perspectiva 2015„, realizat de Agentia Europeana de Mediu si publicat de Comisie, Romania avea o rata de aproximativ 4,5% la reciclarea deseurilor municipale in anul 2012, fiind pe ultimele locuri in Uniunea Europeana la acest capitol. Singurele state care stau mai prost decat noi la capitolul reciclare sunt Turcia, Muntenegru, Serbia si fosta Republica Iugoslava a Macedoniei.

Totusi, tara noastra a inregistrat un progres fata de anul 2004, cand rata de reciclare a deseurilor municipale a fost in jurul a 1%.

Sa ne amintim ca statele UE, inclusiv Romania, trebuie sa atinga o rata de 50% la reciclarea deseurilor municipale pana in anul 2020.

Vecinii nostri din UE, Bulgaria si Ungaria, inregistreaza rezultate mult mai bune la reciclarea deseurilor municipale, cate 30% fiecare, conform datelor de la nivelul anului 2012.Primele locuri in UE sunt detinute de Germania (circa 70%), Austria (60%), Belgia (55%).

Sursa: Hot News

„Diferentele mari intre ratele de reciclare ale diverselor tari europene indica faptul ca exista oportunitati semnificative pentru sporirea reciclarii in multe tari. Tehnologiile de reciclare, infrastructura si ratele de colectare mai bune ale deseurilor ar putea reduce si mai mult presiunile asupra mediului si dependenta Europei de importurile de resurse, inclusiv de unele materiale critice. Pe de alta parte, supracapacitatea din instalatiile de incinerare din unele tari reprezinta o provocare competitiva pentru reciclare, ingreunand ascensiunea gestionarii deseurilor in ierarhia acestora„, comenteaza Agentia Europeana de Mediu, in raport.

„In pofida recentelor progrese in domeniul prevenirii si gestionarii deseurilor, generarea de deseuri in UE ramane substantiala, iar performantele legate de tintele de politici sunt mixte. UE pare sa progreseze in directia obiectivului sau pentru 2020 de a ajunge la o reducere a deseurilor generate pe cap de locuitor. Insa gestionarea deseurilor va trebui sa se schimbe in mod radical pentru a elimina treptat si complet depozitarea deseurilor reciclabile sau recuperabile. In mod similar, multe state membre ale UE vor trebui sa faca eforturi remarcabile pentru a atinge tinta de reciclare de 50 % pentru unele fluxuri de deseuri municipale pana in 2020„, se mai arata in raportul Comisiei.

Rata de reciclare este calculata ca procent din deseurile municipale generate care au fost reciclate si transformare in compost, arata raportul.

Puteti consulta documentul Comisiei aici.

Un cercetator spaniol transforma crusta insectelor in bioplastic

3 martie 2015

Un om de știință spaniol de la Harvard este unul dintre experții mondiali in chitosan, un material biodegradabil care deschide un scenariu promițător în industrie și medicină.

1424688205_859060_1424768060_noticia_grande

Sursa: El Pais

„Multe elemente din plastic, cum ar fi cele de unica folosinta sau ambalajele sunt realizate fara a se gandi la utilitatea lor. De exemplu, daca fabric o sticla pentru apa nu trebuie sa te incurajez s-o arunci oriunde” explica Javier Fernández, doctor in nanobiotehnologie (tehnică modernă care permite fabricarea de dispozitive –cu aplicatii in biologie si biochimie-, de talie moleculară, capabile să manipuleze materia atom cu atom) in cadrul Universitatii din Barcelona, cercetator la Harvard si profesor la Universitatea de Tehnologie si Design din Singapore. Avand o cariera axata pe reducerea plasticului, el pariaza fara ezitare pe chitostan.

Potrivit lui Hernandez materialul ar putea elimina plasticul conventional si deschide noi cai de cercetare in medicina, industrie si imprimare 3D. Noul material numit shrilk este format dintr-un amestec de chitosan (material obtinut din chitina – substanta organica asemanatoare cu celuloza care formează exoscheletul insectelor și crustaceelor- si hidroxid de sodiu) si fibroina – o proteina din matase.

„Pielea unei insecte este construita din chitina, proteine si in partea exterioara exista un strat impermeabil asemanator cu ceara. Chitina si fibroina sunt combinate pentru a oferi rigiditatea coloanei vertebrale (aripi) sau elasticitatea (articulatii) „, explica cercetatorul.

Pentru a ilustra aceste proprietăți, Fernández citează cazul Rhodnius prolixus, o insectă comuna în America Centrală și de Sud, care „este capabila să controleze rigiditatea sa, atunci când se umfla pentru a absorbi sânge de la alte specii.”

Cercetătorul a reprodus structura insectelor pentru a proiecta plasticul „shrilk”; acesta este de doua ori mai rezistent decat plasticul conventional si in plus este biodegradabil.

Cel mai des intalnit material organic, dupa celuloza

Echipa lui Javier Fernández a modificat formula initiala pentru a reduce costurile din sectorul industrial și în cele din urmă, a venit cu formula exactă a unui chitostan fara proteina din matase, care reproduce caracteristicile naturale.

Cercetătorul afirma că prin noua procedura nu se creează un nou material. „Noi folosim tehnici de microelectronica și nanotehnologie pentru a proiecta structura și proprietățile naturale posedate de chitosan, pentru a-l putea folosi si la alte aplicatii.”

O comoară în coșul de gunoi

Unul dintre principalele avantaje ale materialului este că este foarte ieftin. „In mod traditional, l-am folosit ca un deșeu”, spune cercetatorul. „Este cazul capetelor de creveți și scoici colectate de industria pescuitului, care ajung de cele mai multe ori la gunoi. De asemenea, este foarte ușor de obtinut, pentru că este cel mai abundent material organic de pe Pamant, dupa celuloza”, adauga el.

In laborator chitosanul ajunge sub forma de fulgi sau pudră, similar cu un mic dejun de cereale.

În umbra plasticului traditional

Cu atât de multe aplicații ale chitosanului și avand in vedere beneficiile costurilor reduse de productie, ne intrebam de ce studiul nu a fost realizat până acum? Cercetătorul spaniol subliniază că materialul a fost descoperit în secolul al XIX-lea și începutul secolului XX iar proprietățile lui au fost atent investigate, încat exista si brevete din acea perioada, pastrate de compania chimica Du Pont.

Cu toate acestea, introducerea plasticului – „materialul secolului XX”, a amanat studiile referitoare la chitosan sau alte materiale. Abia in anii ´70, preocuparile pentru obtinerea unor materiale sustenabile, au resuscitat cercetarile. „Am salvat un material uitat pentru a incerca sa-l folosim asa cum face natura si in armonie cu mediul inconjurator. Chitosanul se degradeaza in mediul natural si stim ca nu impiedica dezvoltarea altor specii”, spune Fernandez.

Un exemplu clar este prezentat în videoul de mai jos, unde o sămânță plantată pe o suprafata de chitosan crește în 20 de zile.

Mai multe informatii despre acest material gasiti aici.

Puteti citi si

Deseurile de hartie transformate in bioplastic de o companie britanica

Cercetatorii italieni transforma deseurile alimentare in bioplastic

Sticlele PET transformate in hartie rezistenta la apa de o companie mexicana

Un colector din India ajuta „culegatorii de deseuri” sa devina antreprenori

2 martie 2015

Sursa: The Better India

Mansoor Gambhir, proprietarul unui centru de colectare din orasul indian Bengaluru doreste sa transforme colectarea informala a deseurilor intr-o „profesie” bine organizata.

Datorita eforturilor sale, „culegatorii de deseuri” obtin carti de identitate, uniforme curate si venituri mai bune.

„Comunitatea colectorilor informali este foarte întreprinzătoare. În cazul în care competențele antreprenoriale sunt ghidate în direcția cea bună, ei pot face minuni „, considera Mansoor. „Nu numai ca va pune acesti colectori pe drumul cel bun, al muncii și integritatii, dar va fi, de asemenea, o oportunitate de a-i include în economia de masă„, adauga acesta.

Mansoor doreste sa implice intreaga comunitate in rezolvarea problemei deseurilor din oras. Pe de o parte, cetățenii din Bengaluru sunt in permanenta in cautarea unei solutii optime pentru a gestiona eficient deseurile, in timp ce pe de alta parte, exista un entuziasm extraordinar in comunitatea colectorilor informali, care poate veni in ajutorul tuturor locuitorilor.

„Tatăl meu a inceput ca un dealer de resturi acum aproximativ 30 de ani. Separarea deseurilor era un cuvant strain atunci. Cu toate acestea, el a promovat practica la fel cum o facem noi azi.Când eram copil, imi ajutam părinții la colectarea și sortarea deșeurilor. Obisnuiam sa gestionam aproximativ 500 de kg de deșeuri în fiecare lună”, își amintește Mansoor. Astăzi, viziunea sa depaseste numerele.

Visul lui Mansoor de a eficientiza modul de gestionare a deseurilor si de a oferi o viata mai buna colectorilor informali a capatat contur in momentul in care s-a asociat cu HasiruDala, un ONG cu sediul in Bengaluru care sprijina colectorii informali.

La Centrul de colectare din Bengaluru deseurile sunt sortate in 72 de categorii

Cu sprijinul HasiruDala, Mansoor a angajat la Centrul sau de Colectare, 10 colectori informali. In cadrul Centrului sunt gestionate in medie 10-12 tone de deseuri in fiecare luna, deseuri care sunt sortate in 72 de categorii inainte de a merge la reciclare.

Mansoor a infiintat si Clean City Recyclers Association (CCRA), o cooperativa a dealerilor de deseuri, care are ca obiective principale crearea unei piete echitabile a deseurilor, furnizarea de informatii transparente si transformarea dealerilor de deseuri in prima optiune pentru vanzarea deseurilor menajere.

Vorbind despre impactul muncii sale, Mansoor marturiseste ca a văzut o schimbare extraordinară în viața „colectorilor informali” transformati in sortatori.

„Colectarea deșeurilor nu ar trebui să fie considerata o muncă nesemnificativa. Datorită HasiruDala, oamenii nu se uita de jos la munca mea si au respect pentru ceea ce fac. HasiruDala a furnizat, de asemenea, cărți de identitate pentru culegătorii de deșeuri și uniforme bune. Se simte ca suntem cu totii o parte din ceva bun„, spune el.

„Oamenii erau uneori foarte neglijenti în timp ce aruncau deșeurile. Ei amestecau fractiile umede si uscate. Acest lucru a facut din centrul nostru un loc insalubru pentru a lucra. Ne-am oprit mai târziu din colectarea deșeurilor care nu erau separate corespunzator”, isi aminteste antreprenorul.

Datorită eforturilor depuse pentru cresterea gradului de conștientizare, 75% dintre clienții săi separa acum deseurile la sursa.

Mansoor a realizat ca un rol important in consolidarea afacerii il are tehnologia. Astfel a incheiat un parteneriat cu I Got Garbage un proiect initiat de organizatia Mindtree, specializata in furnizarea de servicii IT.

I got Garbage isi propune sa sprijine colectorii informali si sa contribuie la eficientizarea modului de gestionare a deseurilor. Pentru a realiza acest lucru, organizatia a dezvoltat o aplicatie Android care mentine evidenta deseurilor ridicate si gestioneaza mult mai eficient operatiunile de zi cu zi.

In prezent I got Garbage impreuna cu Mansoor a lansat in unele zone din Bengaluru un proiect pilot numit “Doneaza –ti deseurile uscate”, care incearca sa pozitioneze culegatorii de deseuri ca “manageri de reciclare”.

Mansoor descrie cum se va desfasura procesul de colectare: „Fiecare selector de deșeuri va avea o cargo bicicleta bine “brand-uita”, o uniformă și un telefon inteligent și va fi pus pe o rută pentru a colecta deșeuri uscate separate din gospodării și apartamente.„

“În prezent, culegătorii de deșeuri se află la capătul lanțului de colectare, scormonind dupa deseuri pe strazi. Se aventureaza pe strazi la cele mai ciudate ore in speranta ca vor gasi suficiente deseuri care sa le asigure hrana pentru ziua respectiva. Intentionam sa-i pozitionam la inceputul lantului de colectare, adică la sursă, cum ar fi casa ta și a mea”, spune Gambhir.

Datorita proiectului lui Mansoor culegătorii de deșeuri reusesc sa aiba un trai decent, castigand intre 9 000 si 12 000 de rupii pe luna (130-175 euro), ceea ce este mult mai mult decat ceea ce reusesc sa castige scormonind dupa reciclabile pe strazi.

Mai multe informatii despre proiect gasiti aici.

Un nou magazin Zero Waste a fost deschis in Franta

27 februarie 2015

Lille_day_by_day_store.jpg.662x0_q100_crop-scale

Sursa: Tree Hugger

Acum ceva timp va povesteam de Original Unverpackt, un concept store german, cu sediul in Berlin, care vinde alimente fara ambalaj.Un magazin asemanator a fost deschis de curand si in Franta.

Alice Bigorgne a lucrat in marketing pana cand a citit o carte care i-a schimbat viata, Zero Waste Home. Cartea este scrisa de Bea Johnson, o frantuzoaica din SUA care a adoptat stilul de viata Zero Waste inca din anul 2008. Cartea a inspirat-o sa deschida un magazin alimentar “Zero Waste”, numit “Day by day” in Lille, nordul Frantei.

“Day by day” („Zi de zi”) este un lanț de magazine alimentare mici, care are în prezent cinci locatii in intreaga tara, inclusiv cea mai recent deschisa, a lui Bigorgne. Misiunea sa este de a face procesul de cumparare mai ecologic. Lansat în 2013, in Meudon, un oras din apropierea Parisului, Day by day este primul lant de băcănii din Franta care vinde produsele alimentare in vrac.

La “Day by day” nu exista nici un ambalaj; toate cele 450 produse sunt vândute în vrac. Pentru a cumpara trebuie sa-ti aduci propriile containere sau le poti folosi pe cele oferite de alti clienti ai magazinului.

Bigorgne declara ca de cele mai multe ori, produsele ei neambalate sunt cu 40% mai ieftine, decat in restul magazinelor, in ciuda faptului ca sunt de o calitate superioara.

In plus, in cadrul magazinului, clientii pot cumpara exact cantitatea de alimente de care au nevoie. “Dacă ai nevoie doar de o singura lingură de cafea sau două betisoare de scortisoara, voi vinde pentru tine”, spune Bigorgne.

17 milioane de tone de alimente sunt aruncate anual de francezi

Ideea este de a reduce cantitatea de deșeuri alimentare prin vânzarea cantitatii exacte pe care o persoana o va folosi.Sa ne amintim ca, potrivit statisticilor, jumatate din alimentele produse la nivel mondial ajung la gunoi.

Aproximativ 20 de kilograme de alimente arunca anual francezii, din care 7 kg reprezinta produse nedeschise. In fiecare an, in Franta sunt irosite 17 milioane de tone de alimente.

“Acesta nu este un concept nou; este modul în care mulți dintre bunicii noștri obisnuiau sa cumpere. Luau in borcan si il umpleau la magazinul din colt cu cantitatea de care aveau nevoie sau isi puteau permite. In timp ce noi ne bucuram de o varietate mult mai mare de alimente decat generatiile anterioare, este pacat ca ne-am indepartat atat de mult de modelul cumparaturilor in vrac si folosirea recipientelor reutilizabile in magazine,” adauga Bigorgne.

Pentru a lupta împotriva acestui fenomen, Day by day, invita la un “consum economic, ecologic si etic”.

Mai multe informatii despre magazin gasiti aici.

Puteti citi si
Un supermarket din Berlin vinde alimentele fara ambalaje

Upside Down – compania care da o noua viata deseurilor

26 februarie 2015

Sursa: Adevarul

Două tinere din Iaşi, Andreea Zaharescu şi Roxana Antochi, au reuşit să pună pe picioare o afacere inedita din prelucrarea deşeurilor si resturilor de materiale.

Inspiraţia lor a venit după o călătorie a Andreei în India, unde a descoperit potenţialul conceptului de “upcycling” (procesul de transformare a materialelor uzate sau a produselor nefolositoare în materiale noi, componente pentru produse noi şi chiar produse de calitate superioară) şi a înţeles că obiectele aruncate la gunoi, precum anvelopele auto vechi, conservele şi textilele pot avea o viaţă nouă, reducând astfel impactul deşeurilor asupra mediului înconjurător.

Reîntoarsă în România, Andreea a decis să aducă acest concept şi în ţara sa de origine, aşa că a pus pe picioare compania Upside Down. Şansa i-a surâs când, alături de Roxana şi de un alt prieten, Alexandru Pohonţ, a câştigat Social Impact Award în anul 2012.

Recompensa acestei competiţii a fost sprijinul de care aveau nevoie pentru a-şi pune în practică visul şi a începe afacerea pe care o plănuiseră.

Upside Down –ambasadorul campaniei “Generation Awake” in Romania

Această primă finanţare a acoperit şi primele investiţii: câteva maşini de cusut la mâna a doua, chiria unui spaţiu de lucru şi plata salariilor pentru producţia primelor creaţii. În 2014, Upside Down a fost desemnată afacerea ambasadoare pentru România a campaniei “Generation Awake”, o iniţiativă a Comisiei Europene de a încuraja reutilizarea optimă a resurselor şi economia circulara.

Conceptul este unul simplu: Upside Down colectează bannere stradale uzate, prelate vechi de camion, camere de cauciuc, resturi de materiale textile, şi alte deşeuri textile, pe care apoi le transformă în huse pentru laptopuri, coperte de carte, portofele şi alte accesorii atractive, viu colorate, cu un design modern.

Sursa: Adevarul

Compania produce de asemenea, obiecte personalizate pentru diferiţi clienţi. Câteva exemple în acest sens sunt trusele de prim ajutor pentru Crucea Roşie, mape pentru o firmă de training şi genţi speciale pentru festivalul de muzică Electric Castle, realizate din bannere vechi.

Activitatea organizatiei are o puternică componentă educaţională, încercând să determine publicul să acorde mai multă atenţie „vieţii de apoi” a produselor pe care le folosesc. „Dorim să le creăm oamenilor o nouă percepţie asupra resurselor. În mod normal, aceştia ar pune pe foc sau ar arunca obiectele atunci când nu le mai folosesc. Noi, însă, putem prelungi viaţa acestor materiale şi încercăm să transmitem mesajul că le putem folosi şi reintroduce în ciclul de producţie”, afirmă Andreea Zaharescu.

Asemenea multora care, îndemnaţi de grija pentru mediu, au ajuns să confere o nouă viaţă obiectelor vechi, Andreea preferă să descrie activităţile Upside Down ca intrând în sfera upcycling-ului mai degrabă decât a reciclării, deşi ambele sunt elemente ale economiei circulare.

„Reciclarea poate fi îndreptată în una dintre următoarele două direcţii: în jos sau în sus. Prima direcţie presupune un proces tehnologic care poate genera, de exemplu, hârtie reciclată, diferitele texturi putând fi observate şi simţite. Upcycling-ul nu implică niciun fel de tehnologie”, explică tânăra.

Sursa: Adevarul

Succesul companiei se întrevede şi prin recompensele primite în ultima vreme: în anul 2013, aceasta a fost recompensată cu premiul Idei din Ţara lui Andrei, iar în anul 2014 cu Premiul pentru activitatea de antreprenoriat şi leadership (ELA).

Upside Down reprezintă una dintre multele întreprinderi din Europa care, prin activitatea lor şi materialele folosite, arată că deşeurile pot fi transformate în noi resurse. Acestea oferă exemple concrete care demonstreaza viabilitatea economiei circulare, promovata de campania Generation Awake.

Printre avantajele imediate ale economiei circulare se numara cresterea duratei de viata a obiectelor, reintroducerea resturilor si deseurilor in fluxul economic, crearea de noi locuri de munca si generarea profitului.

Gasiti articolul complet aici.

Studiu de caz: Argentona – oraselul spaniol care recicleaza 70% din deseuri

25 februarie 2015

Sursa: Zero Waste Europe

Daca in urma cu ceva timp va prezentam povesti de succes din Italia si Japonia in ceea ce priveste reciclarea deseurilor, astazi a venit randul Spaniei „sa ne arate” cum pot fi administrate corespunzator deseurile.

Oraşul catalan Argentona, situat în nord-estul Spaniei, reprezintă un model pentru reţeaua de municipalităţi din regiune care a adoptat modelul Zero Waste.

După introducerea sistemului de colectare la sursă (din uşă-în-uşă) în 2004, Argentona şi-a dublat rata de reciclare. In prezent, 8 500 de persoane din cei 12 000 de locuitori au implementat sistemul de colectare la sursa (75% din populatie) in timp ce restul rezidentilor sunt stabiliti in cartiere de case marginase.

Cedând contractul pentru serviciile de colectare unei întreprinderi sociale locale, administraţia oraşului a contribuit la cresterea gradului de constientizare in ceea ce priveste problemele de mediu si a creat noi locuri de muncă în cadrul comunităţii. Astfel a demonstrat încă o dată, că filosofia „Zero Waste” nu se referă doar la deşeuri, ci şi la relaţia pe care o avem cu mediul înconjurător şi la consolidarea puterii comunităţilor.

Rata de reciclare a crescut cu 50% in 11 ani prin introducerea colectarii selective la sursa

Până în 2004, în Argentona se opera cel mai comun sistem de colectare din Spania, care consta în colectarea selectivă a patru fluxuri – sticlă, hârtie, ambalaje uşoare precum cele din plastic şi metal, deşeuri reziduale – în containere separate amplasate pe stradă.

Deşeurile organice nu se colectau separat, ceea ce determina contaminarea semnificativă a celor reciclabile. (Va suna cunoscut?) Rata de reciclare, în acest sistem, se menţinea sub 20%, iar majoritatea deşeurilor generate era dusă la incineratorul din Mataró, un oras situat la o distanţă de 5 km.

Ocazia pentru a schimba sistemul de colectare a apărut atunci când incineratorul a început să dea semne de saturare. Administraţiile publice locale care trimiteau deşeurile la incineratorul din Mataró şi-au dat seama că trebuie să aleagă, fie să redimensioneze incineratorul, fie să dezvolte un sistem care să crească rata de colectare. Din fericire, primarii au optat pentru a doua variantă şi s-au angajat să îmbunătăţească sistemul de colectare selectivă a deşeurilor.

La momentul respectiv, sistemul de colectare din uşă-în uşă fusese lansat deja în trei orăşele din Catalonia, Tiana, Tona and Riudecanyes.Când contractul cu operatorul de salubrizare FCC (Fomento de Construcciones y Contratas) a expirat, în 2004, Consiliul Local decisese deja să implementeze sistemul de colectare la sursă, din uşă-în-uşă.

Înainte de a pune in aplicare noul sistem, locuitorii din Argentona au fost informaţi prin campanii de conştientizare despre noua metoda de colectare. Pentru început, fiecare a primit câte o pubelă mică de culoare maro în care să colecteze acasă resturile alimentare. Firmelor li se percepea o taxă pentru astfel de containere, în funcţie de dimensiunea pe care o solicitau.

In plus, rezidenţilor li s-au acordat stimulente pentru a începe compostarea la domiciliu. În 2007, administraţia locală a furnizat gratuit 113 compostoare pentru grădină şi 15 recipiente pentru viermării, precum şi instruire despre tehnicile de compostare.

Joan Pujol, expert tehnic in deseuri al Consiliului Local îşi aminteşte că „la început nu a fost uşor, a existat o minoritate care refuza să-şi schimbe obiceiurile şi chiar au protestat împotriva colectării la domiciliu. Din fericire, primăria a rămas neclintită, concentrându-se să facă un succes din prima fază a implementării, şi a lăsat lucrurile să se calmeze de la sine. Într-adevăr, după câteva săptămâni, totul decurgea lin şi fără reclamaţii“.

În cea de-a doua etapă, a fost demarată în 2008 colectarea la domiciliu a hârtiei şi a deşeurilor din ambalaje. Sticla se colecta în continuare în containere pentru sticlă, amplasate în puncte fixe din oraş.

Introducerea sistemului de colectare la sursa a crescut gradul de reciclare cu 50% in 11 ani, ajungand in 2013 la 70%.

Locuri de muncă „verzi“ pentru localnici

Un alt beneficiu al acestui sistem de colectare a fost creşterea gradului de ocupare a fortei de munca, triplându-se numărul locurilor de muncă şi îmbunătăţind incluziunea socială. Serviciile de colectare sunt furnizate de către o întreprindere socială locală, numită Arca Maresme Intreprindere de Insertie SL. 30% din angajatii intreprinderii sunt persoane care prezentau risc de excluziune sociala.

Urmatoarea etapa: Pay-as-you-throw

După implementarea colectării selective la domiciliu, a fost importantă introducerea
unor stimulente pentru a continua îmbunătăţirea ratei de reciclare şi pentru a reduce generarea deşeurilor. În 2009 a fost momentul potrivit pentru implementarea sistemului „plăteşti cât arunci“ (PAYT: Pay-as- you-throw), prin care gospodăriile sunt recompensate sau penalizate financiar în funcţie de câte deşeuri produc.

Până atunci în Argentona exista o taxă fixă care se încasa de la toţi rezidenţii din zona colectării selective la sursă. Când a fost introdus sistemul PAYT, în 2009, locuitorilor li s-a cerut să strângă şi să elimine ambalajele şi deşeurile reziduale în nişte pungi speciale, taxate. Acum costurile de gestionare a deşeurilor sunt acoperite printr-o combinaţie de taxă fixă (din care se acoperă cheltuielile fixe parţiale ale sistemului) şi o sumă variabilă calculată direct proporţional cu cantitatea deşeurilor eliminate.

Începând din 2009, sistemul a redus în mod eficient cantitatea totală a deşeurilor cu 15% şi cu până la 60% în zonele de colectare la sursă. În prezent schema se autofinanţează în mare măsură, graţie taxei de colectare şi profiturilor ridicate obţinute din vânzarea reciclabilelor către unităţile de procesare ale Ecoembes and Ecovidrio (companii intermediare, care colectează ambalaje de plastic şi sticlă), care sunt mai mari decât costurile crescute de operare a colectării din uşă-în-uşă.

De asemenea, administraţia din Argentona recuperează o parte din taxa pentru rampe de gunoi şi incineratoare colectată de Guvern, datorită tratării adecvate a deşeurilor organice. În concluzie, sistemul de colectare la sursă s-a dovedit mai viabil din punct de vedere economic decât colectarea bazată pe containere amplasate pe strada, economisind anual 35.000 de euro din bugetul administraţiei locale.

Ce se întâmplă cu alte tipuri de deşeuri?

Obiectele voluminoase sunt colectate la sursă în fiecare luni dimineaţa sau pot fi transportate la centrul de depozitul din oraş (Deixalleria). Ei pot să-şi aducă aici obiectele voluminoase, deşeurile toxice, deşeurile uscate de grădină (ramurile tăiate etc.), uleiurile vegetale şi minerale.

În jur de 80% din deşeurile colectate de Deixalleria sunt reciclate. Textilele sunt colectate de către o reţea de întreprinderi speciale din regiune, numită Roba Amiga, care amplasează containere în locuri publice.

În prezent, ceea ce nu se reciclează sau nu se compostează este trimis la incineratorul din Mataró, însă – ca şi în orice alt oraş angajat în procesul „Zero deşeuri” – planul este sa se reduca cat mai mult cantitatea trimisă spre eliminare.

Între timp, reţeaua municipalităţilor „Zero Waste” din Catalonia se fortifică, cuprinzând peste 55 de localităţi, toate universităţile din Catalonia, 30 de companii şi mai mult de 40 de organizaţii angajate în dezvoltarea strategiilor Zero Waste.

Studiul de caz privind Strategia „Zero Waste” adoptata de comunitatea din Argentona a fost realizat de echipa Zero Waste Europe.

Varianta integrala a Studiului o gasiti aici.

Colectie de incaltaminte durabila din coji de orez si cauciuc natural

23 februarie 2015

Sursa: Sustainable Brands

Saptamana trecuta va povesteam de Pinatex un textil neţesut, inovator şi sustenabil, realizat din frunze de ananas, care poate inlocui pielea naturala.

Lansat in decembrie 2014, produsul a fost deja folosit cu succes de Camper si Puma la fabricarea unor mostre de incaltaminte.

Astazi va prezentam un alt exemplu de incaltaminte sustenabila. Retailerul britanic de imbracaminte Marks & Spencer a lansat prima colectie de incaltaminte durabila, denumita Footglove Earth. Initiativa face parte din „Planul A”, obiectivul companiei de a deveni cel mai durabil retailer din lume pana in 2020.

Fiecare dintre componentele încălțămintei provin de la furnizori care le-au dezvoltat in mod durabil sau prin procese de reciclare post-consum: fetele din piele premium sunt realizate in tabacarii acreditate de Leather Working Group.

Captuseala este facuta 57% din fire obtinute din radacina arborelui de cafea. Talpile contin 35% cauciuc natural si 10% coji de orez, iar buretii aditionali sunt fabricati din spuma reciclata. Componentele interne sunt realizate din sticle de plastic reciclate. In plus, adezivii sunt alcatuiti in cea mai mare parte din apa si nu contin solventi si latex, consumul de energie si apa fiind redus in procesul de productie.

Reprezentantii M&S declara ca Footglove Earth este rezultatul a 18 luni de design de produs. Furnizorii au adoptat regulile impuse de „Planul A” pentru a indeplini standardele M&S impuse pentru o fabrica eco, eficientizand consumul de apa, energie si producerea de deseuri.

Footglove Earth nu este singura colectie de incaltaminte durabila lansata pana acum. In 2013 Puma a lansat colectia de imbracaminte si incaltaminte reciclabile InCycle, Stella McCartney si Gucci au introdus bio-sinteticele pentru a inlocui pielea si bio-plasticele pentru constructiile unice, iar Timberland produce talpi din anvelope reciclate.

De asemenea, exista numeroase exemple pozitive si din partea start-up-urilor: Proiectul Piola din Peru a creat o linie de incaltaminte –si o intreprindere sociala – bazata pe productia de cauciuc durabil; organizatia braziliana Joya da Terra realizeaza sandale din plastic reciclat cu un brant din fibre de cocos; produsi in SUA, pantofii Lyf pot fi personalizati si sunt realizati in intregime din materiale compostabile si reciclabile, asamblate fara adeziv si tiparite cu o imprimanta 3D.

Sistem revolutionar care aduna deseurile din rauri, lansat in Rotterdam

20 februarie 2015

Sursa: Inhabitat

In urma cu ceva timp va povesteam de un proiect revolutionar de colectare a deseurilor de plastic din oceanele lumii – The Ocean Cleanup Array, initiat de un tanar olandez in varsta de 20 de ani, Boyan Slat.

Pentru a implementa proiectul, Slat a demarat o campanie de crowdsourcing, reusind sa stranga pana acum 2,1 milioane de dolari. In timp ce proiectul lui Boyan se afla inca in faza de pregatire, o alta echipa de olandezi a reusit sa lanseze un program asemanator de colectare a deseurilor.

In decembrie anul trecut a fost lansat in Rotterdam „Recycled Park” („Parcul Reciclat”), un sistem creat pentru a prelua deseurile din raul Nieuwe Maas, impiedicandu-le astfel sa ajunga in mare.

Initiativa apartine Fundatiei Recycled Island si a fost creata de WHIM Architecture. Parcul a fost gandit ca un raspuns local la problema globala a poluarii apelor cu plastic.

Initiatorii proiectului doresc sa reduca deseurile de plastic din apele Rotterdam-ului prin colectarea acestora in platforme plutitoare si transformarea lor in materiale de constructii. Conceptul va fi extins si asupra altor rauri din tara pentru a servi obiectivului principal, acela de a contribui la regenerarea ecosistemelor raurilor.

Sursa foto: Inhabitat

Cum functioneaza sistemul

Proiectul a fost creat de arhitectii de la WHIM Architecture in colaborare cu municipalitatea din Rotterdam, Universitatea (WUR) și SK International.

WHIM Architecture a proiectat sistemul ca un spatiu de agrement plutitor care preia deseurile de plastic din raul Nieuwe Maas inainte de a ajunge in Marea Nordului.

O parte din materialele plastice colectate din rau sunt transformate in „blocuri plutitoare”; materialele sunt modificate in asa fel incat sa permita materiilor vegetale sa creasca la suprafata lor, transformandu-le intr-un „parc plutitor”.

In plus, materialele colectate din rau sunt analizate si testate de catre cercetatorii de la Universitatea Wageningen pentru a obtine cele mai bune tehnici de reciclare a acestora.

Initiatorii proiectului spera sa identifice in cadrul acestui proiect cea mai buna tehnica de reciclare si sa extinda proiectul in cat mai multe orase din Olanda. Pentru a dezvolta acest proiect ei au lansat si o campanie de crowdfunding. Gasiti mai multe informatii despre campanie aici.

Sursa foto: Inhabitat

Mai multe detalii despre modul de functionare a sistemului gasiti in video-ul de mai jos.

Studiu de caz: Kamikatsu – satul Zero Waste din Japonia

19 februarie 2015

Sursa: The Guardian

Saptamana trecuta va spuneam povestea Biancai Yamaguchi, o romanca din Tokyo care a infiintat proiectul Zero Waste Japan.

Astazi va prezentam o alta poveste de succes din Japonia! In 2003, Kamikatsu, un sat situat in Insula Shikoku din sud-estul Japoniei, s-a angajat intr-o campanie ambitioasa de mediu care, in caz de succes, ar putea deveni un model pentru restul tarii, si nu numai.

Pana in 2020, Consiliul Local si-a propus sa puna capat dependentei de depozitare si incinerare, alegand in schimb sa recicleze sau sa reutilizeze fiecare tip de deseu.

Pentru a indeplini acest obiectiv, toti locuitorii trebuie sa composteze deseurile biodegradabile din locuinte si sa aduca deseurile reciclabile la Centrul de Colectare din sat. Aici fiecare localnic este obligat sa-si sorteze deseurile si sa le introduca in 34 de containere diferite de colectare!

Cum a aparut initiativa Zero Waste in Kamikatsu

In 2000, au aparut noi reglementari mai stricte privind emisiile de dioxid de carbon, fapt ce a fortat autoritatile locale sa inchida cele doua incineratoare din oras.

”Nu am mai putut sa incineram gunoiul, prin urmare, ne-am gandit ca o mai buna politica ar fi sa nu producem nici un deseu” a declarat Sonoe Fujii de la Academia Zero Waste, o organizatie non-profit care supravegheaza modul de implementare al sistemului.

In ciuda opozitiei initiale, „Declaratia Zero Waste” a fost adoptata de autoritatile locale.„La început a fost o muncă foarte grea. Lucram atunci cand a inceput schema si m-am trezit ca imi petreceam pauza de pranz ocupandu-ma de gunoiul nostru. Mi-a luat mult sa sortez totul in diferite tipuri. Dar acum vine in mod natural”, declara Kikue Nii, in varsta de 65 de ani.

Numeroasele reguli de colectare impuse locuitorilor din Kamikatsu ar putea speria pe oricine. Desi 40% din locuitori se declara nemultumiti de regulile stricte ale sistemului de colectare, acestia se conformeaza majoritatii.

Mentionam doar cateva reguli de colectare care trebuie respectate in Kamikatsu:

• Recipientele de sticla trebuie sa aiba inlaturate capacele si trebuie sortate dupa culoare
• Sticlele de plastic care au continut sos-uri sau ulei trebuie separate de restul PET-urilor
• Toate sticlele, cutiile de aluminiu si ambalajele alimentare trebuie spalate foarte bine
• Ziarele si revistele trebuie sa fie stranse in manunchiuri si legate cu o sfoara facuta din cutii de lapte reciclate.

Cum functioneaza sistemul

Fiecare locuitor trebuie sa-si aduca deseurile care nu pot fi compostate la Centrul de Colectare din sat. Locul gazduieste o multime de categorii de deseuri de la sticle, cutii de aluminiu, ziare, vesela, baterii, scutece, brichete, pixuri, oglinzi si multe altele.

Aici fiecare container este etichetat si are atasata o mostra de deseu pentru a facilita modul de sortare. In plus, pe eticheta se gaseste o scurta descriere despre cum este reciclat deseul respectiv.

Orice lucru care se afla in stare buna este dus la Kuru Kuru, un magazin unde locuitorii pot lasa sau lua in mod gratuit orice obiect doresc. Cel mai cautate aici sunt hainele, vesela si ornamentele.

98% din locuitorii din Kamikatsu folosesc aparate pentru compostare acasa

Pentru alte articole, cum ar fi pantofii, saltelele si covoarele, singura optiune ramane incinerarea, in timp ce obiectele din ceramica ajung in continuare la depozitele de gunoi.

„Mai avem putin pana vom atinge obiectivul nostru –Zero deseuri, dar diferenta este uimitoare comparativ cu cativa ani in urma” spune Yasuo Goto, un fermier de 75 ani, pensionar, care lucreaza part-time ca ingrijitor la Centrul de Colectare.

Optimismul sau este sustinut de ultimele statistici care arata ca rata de reciclare a crescut de la 55% in urma cu un deceniu la aproximativ 80% in prezent. In plus, 98% din populatie foloseste aparate pentru compostare acasa, care, datorita subventiilor acordate de stat au cost foarte mic.

Mai multe imagini despre modul in care sunt colectate deseurile din Kamikatsu gasiti aici.

O scurta prezentare a schemei de reciclare din Kamikatsu gasiti in video-ul de mai jos.