Propunerile ambitioase de reciclare retrase oficial de Comisia Europeana

11 martie 2015

Daca in urma cu ceva timp ne “panicam” ca urmeaza sa sune clopotul de alarma pentru obiectivele de reciclare stabilite pentru 2030, reprezentantii Comisiei Europene s-au gandit “sa ne linisteasca”. Comisarii europeni au retras oficial propunerile ambitioase de politici de reciclare a deșeurilor depuse anul trecut de predecesori.

Potrivit unui purtator de cuvant din cadrul Departamentului de Mediu al Comisiei, Colegiul Comisarilor a fost de acord să renunțe la pachetul economiei circulare si la alte 73 de propuneri legislative.

Sursa foto: Evenimentul Zilei

Noua pozitie a Comisiei Europene este mai mult decat surprinzatoare, in conditiile in care in decembrie anul trecut, comisarul european pentru mediu Karmenu Vella declara ca “economia circulara ramane o prioritate, un dosar care va fi dezvoltat si in 2015”, un obiectiv “sigur in mainile acestei Comisii”.

Decizia Comisiei de a renunta la pachetul economiei circulare este contestata de majoritatea statelor membre UE si de deputatii europeni. Insa, nici Consiliul European, nici Parlamentul nu au dat Comisiei o instructiune oficiala pentru a mentine propunerile in picioare.

Miniștrii au aprobat programul de lucru al Comisiei pe data de 10 februarie, în timp ce certurile politice dintre deputații europeni au impiedicat adoptarea unei pozitii oficiale pe aceasta tema.

Membrii Comisiei planuiesc sa inlocuiasca pachetul economiei circulare cu o noua propunere care sa vizeze design-ul produselor, reutilizarea si materiile prime; noua propunere doreste sa impiedice materialele nesustenabile sa ajunga in circuitul economic in schimbul concentrarii exclusive pe managementul deseurilor, cum prevedea vechea propunere.

“Aceasta a fost numita “economie circulară”, dar nu este, reprezinta doar deșeuri”, a declarat in februarie Frans Timmermans, vice-presedintele Comisiei Europene in fata deputatilor europeni. Acesta a avertizat ca noua propunere va spori “angajamentul in economia circulara”, inclusiv prin acoperirea “intrarilor de materii prime si reciclarea produselor care au atins termenul de utilitate”.

Care erau obiectivele pachetului de economie circulara

Sa ne amintim ce obiective continea ambitiosul pachet emis in iulie 2014, care viza la aceea vreme, stimularea reciclarii, securizarea accesului la materiile prime, cresterea locurilor de munca si dezvoltarea economica:

– tinta de reciclare și pregătire pentru reutilizare a deșeurilor municipale să fie ridicată la 70% pana in 2030;

– reciclarea și pregătirea pentru reutilizare a deseurilor de ambalaje să fie ridicată la 80% până în 2030;

– tintele pentru diverse materiale sa creasca gradual intre 2020 si 2030 (pentru a ajunge la 90% pentru hartie pana la sfarsitul anului 2025, 60% pentru plastic, 80% pentru lemn si 90% pentru metale feroase, aluminiu si sticla pana la sfarsitul anului 2030);

– interzicerea depozitarii deseurilor reciclabile (materiale plastice, hârtie, metale, sticlă și deșeuri biodegradabile) până în 2025.

Obiectivele nu aveau in vedere si reducerea incinerarii

Comisia Europeana considera la acea vreme, ca aceste masuri vor contribui la reducerea sarcinii administrative in cazul întreprinderilor mici, vor crea peste 180.000 de locuri de muncă și vor contribui la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu aproximativ 62 milioane de tone anual până în 2030.

„Prevenirea deșeurilor, proiectarea ecologică, reutilizarea și alte măsuri similare ar putea aduce economii nete de 600 de miliarde de Euro sau 8% din cifra de afaceri anuala a companiilor din UE„, sublinia atunci comisarul european pentru mediu Janez Potočnik.

Acesta declara de asemenea, ca UE ar ar trebui să reducă cantitatea de deșeuri marine cu 30% până în 2020, desi acest obiectiv nu era cuprins in pachetul legislativ.

Un alt aspect care era discutat la acea vreme in departamentele Comisiei Europene era reducerea risipei alimentare cu 30% până în 2025.

Membrii Asociatiei Plastics Europe au salutat atunci propunerea legislativa dar au avertizat ca introducerea interdictiei pentru depozitarea deseurilor reciclabile inseamna „anularea termenului limită inițial stabilit în cadrul celui de-al 7-lea Program de Acțiune pentru Mediu. Am fi dorit sa vedem o abordare mai ambitioasa pentru a sprijini tinta de Zero deseuri de plastic trimise la gropile de gunoi pana in 2020”, potrivit directorului executiv al Asociatiei, Karl-H Foerster.

Reprezentantii Organismului european din sectorul hârtiei CEPI (The Confederation of European Paper Industries) avertizau de asemenea, ca noul pachet nu impune nici o restrictie cu privire la incinerare. „În ciuda capacității de reprocesare existentă în Europa, până la 10 milioane de tone de hârtie sunt in prezent depozitate sau incinerate”, declarau acestia.

Lista completă a propunerilor retrase va fi publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Mai multe informatii despre acest subiect gasiti aici si aici.

Puteti citi si:

Romania – in continuare pe ultimele locuri in UE la reciclarea deseurilor municipale

Reciclarea in Romania – o radiografie facuta de principalii ″actori″ din domeniu

″Gustul″ Zero Waste: Primul restaurant fara deseuri din Marea Britanie

10 martie 2015

Dupa deschiderea unor supermarketuri Zero Waste in Franta si Germania a venit randul restaurantelor care promoveaza acest concept – de aceasta data in Marea Britanie.

Sursa: Cleaning Matters

Bucatarul-sef Douglas McMaster, foarte cunoscut si apreciat in Marea Britanie a deschis prima cantina Zero Waste si spera ca proiectul lui sa inspire cat mai multe companii sa urmeze exemplul.

Motivat de dorința de a schimba atitudinea oamenilor fata de deșeuri și de a încuraja un sistem alimentar mai “conștient”, tânărul bucătar a deschis în luna octombrie Silo, o brutărie/cafenea /restaurant într-un depozit monocromatic in Brighton. Cantina, care reciclează toată deșeurile sale, se bazează pe un prototip mai mic configurat cu succes de McMaster in Melbourne.

Ingredientele de bază în forma lor cea mai pură sunt livrate fara ambalaje direct de la fermieri si producatori (majoritatea locali) in containere reutilizabile. In plus Silo genereaza propriile produse ca unt, branza, paine si alcool.”Eu îl numesc un sistem alimentar cu un stil pre-industrial…Este un mod de a produce si a aproviziona respectand alimentele cum faceam in urma cu 100 de ani”, declara McMaster.

Acest sistem reduce tone de alimente prin propunerea unui meniu mai restrans – avand in vedere ca “mai multe optiuni creeaza mai multe deseuri”, dupa cum marturiseste bucatarul sef, atentionand ca meniul este strict sezonier si servit pe farfurii realizate din pungi de plastic reciclate.

Nici un rest alimentar nu este irosit datorita unei masini de compostare in valoare de £22,000, care este capabila sa obtina 60kg de compost peste noapte – prima de acest tip folosita intr-o bucatarie comerciala Marea Britanie, potrivit lui McMaster.

„Acumulam toate deșeurile naturale într-o găleată și la sfârșitul zilei merg direct in masina de compostare „, spune el. „Nu trebuie să faci nimic si nu apesi pe niciun buton – poti uita de ea. De fapt ne ajuta sa economisim timpul pentru ca nu trebuie sa scoatem containerele la sfarsitul zilei, sa le golim si sa plasam altele”.

În prezent, compostul este luat de cineva care are nevoie de el în schimbul unor plante gratuite. În timp ce acest lucru poate suna idealist, McMaster este conștient de importanța transformarii acestui risc intr-o actiune sustenabila atat financiar cat si din punct de vedere etic.

“Composterul nu este ieftin pentru că este un design nou și foloseste noi tehnologii, dar afacerile locale pot partaja costurile unei astfel de mașini și să lucreze împreună pentru a face aceasta afacere viabila atat din punct de vedere financiar cat și ecologic. Noi impartim masina noastră cu alte cinci întreprinderi.”

“Minuni” in lucrul cu apa

Silo nu vizeaza doar reducerea risipei alimentare. Apa reziduala produsa de masinile de cafea este filtrata prin osmoză inversă – un proces care separă moleculele de apă pură din apa gri. Apa pura este refolosita în mașinile de cafea, care potrivit lui McMaster ajută la crearea unui gust “curat” care reprezintă aroma adevărată a cafelei, în timp ce apa gri este folosita pentru a spăla toaletele.

O altă inovație este data de refuzul lui McMaster de a folosi produse chimice pentru a menține curățenia și igiena la fața locului. În schimb, foloseste EOwater –apa acida electrolizata și alcalinizata care a fost inițial creata în Japonia pentru curățarea rănilor deschise. Mașina de £30.000 transforma apa intr-un dezinfectant antibacterian non-toxic si natural care se pretinde a fi mai eficace decât săpunul si înălbitorul.

“Apa electrolizata este naturala și este creata la fața locului, astfel încât nu sunt folosite ambalaje si nu implica alte deseuri sau consum de energie”, explica McMaster.

Provocări culinare

Toate aceste procese l-au ajutat pe Silo sa recicleze aproximativ 95% din deseuri, dar McMaster spune restul de 5% a fost un “coșmar”.

Curatarea cuptoarelor: “Anumite cuptoare sunt fabricate pentru a fi curățate cu aceste produse speciale chimice care vin în ambalaje foarte risipitoare Asta nu e ceea ce ne dorim, dar este modul în care cuptoarele sunt construite și, din păcate, avem nevoie de ele pentru a crea ceea ce dorim să creăm.

A încerca sa schimbi lucrul asta e foarte dificil. Deci, ceea ce facem noi este o curățare de mână într-un fel de spălare fierbinte. Dar când ai un pui, iar grăsimea este scurge pe cealalta parte și el este copt la 250 de grade, nu este foarte usor sa cureti.”

Cea mai mare provocare pentru McMaster ramane schimbarea atitudinii oamenilor fata de deșeuri – și nu doar a potentialilor clienti. Recent, un nou furnizor a adus un ambalaj care nu era în conformitate cu politica-zero deșeuri promovata de Silo chiar după ce bucătarul-șef i-a explicat întregul concept. Dar McMaster, un fost BBC Young Chef of the Year, nu se lasa cu una cu doua.

„Este vorba despre încercarea de a schimba procesele de gândire ale oamenilor în rutina de zi cu zi și de a-i încuraja să-si insuseasca aceste idei în loc de a accepta lucrurile pur si simplu fara sa-ti pui niste intrebari”, spune el. “Nu e ușor pentru că nu toată lumea crede ca mine, dar trebuie sa incepem de undeva!”

Puteti citi si:

Un restaurant din Chicago nu a aruncat gunoiul timp de doi ani

Un nou magazin Zero Waste a fost deschis in Franta

Un supermarket din Berlin vinde alimentele fara ambalaje

Studiu de caz: Kamikatsu – satul Zero Waste din Japonia

Viata fara risipa: Cum a infiintat o romanca Zero Waste Japan

Viața printre tomberoane: „Din gunoi se mănâncă o pâine albă!”

9 martie 2015

Unii îi înjură, alții zic că le poartă noroc, dar cu toții avem nevoie de ei. Altfel nu se poate. Sunt cu mâinile până la coate în mizeria noastră și au niște salarii de subzistență. Niște oameni respectabili: gunoierii.

Sursa: Evenimentul Zilei

Au una dintre cele mai sigure şi serioase meserii din lume dar, totodată şi una dintre cele mai scârboase. N-au salarii mari, dar cel puțin sunt siguri de ele. Nu sunt mândri de job-ul lor, dar nici n-are de ce să le fie ruşine. Pe timpuri, oamenii îi priveau ca pe pleava societăţii. Și azi mai sunt unii care îi înjură când, dimineața, înainte de răsărit, uruitul mașinilor care trec printre blocuri îi trezeste din somn.

Gunoierii și inamicii lor din parcări

Aurel Costache, sofer pe autogunoiera de 15 ani. Sursa: Evenimentul Zilei

Aurel Costache are 51 de ani şi, de 15, e şofer pe autogunoiera IVECO Eurocargo care „mănâncă”, de două ori pe zi, şapte tone de gunoi. E mititel şi abia se vede la volan. În fiecare zi, pe la şase fără un sfert, iese pe poarta garajului firmei de salubritate „Urban”, din Drumul Taberei.Visează traseul pe care îl face de ani buni între strada Brașov și Valea Oltului și Bulevardul Timișoara , până la Moghioroș.

„Dimineaţa, printre blocuri, e dezastru! Sunt maşinile parcate aiurea. Mai ales lunea când s-au întors toţi din weekend. În Valea Ialomiţei e jale….. Dacă n-apuc să ridic gunoiul până la șapte, că am două școli în drum, e necaz mare! Că încep să-și ducă ăștia copiii…”, adauga mahnit nea Aurica.

Ce mai arunca romanii la ghena?

Aurică râde: „Da’ ce n-aruncă… Cumpără mâncare cât nu-i trebuie și dup-aia o aruncă!”. Da’ de uitat prin pubele se uită? Şoferul se încruntă: „Oi fi io gunoier, da’ să știți că io nu scormonesc prin gunoi! Mor de oftică când îi văd pe încărcători cum cotrobăie prin pubele. Se uită după metale, îmbrăcăminte și încălțăminte. Au găsit și telefoane care mergeau! Da’ s-a cam terminat”.

Aurel Costache pune degetul pe „rana” gunoierilor. „Au luat caimacul ăştia care caută pet-uri de plastic şi aluminiu. Femeile de serviciu sunt mână în mână cu ei! Şi vin înaintea noastră şi rad tot!”, se supără pe viaţă Aurică în timp ce ia o curbă strânsă de zici că o să lase fără retrovizoare vreo cinci mașini. Trece la un lat palmă de ele. Apoi, dezvoltă alt subiect. E supărat pe ăia care sună pe la uşi şi cer bani. „Sunt mulți țigani care au lucrat la noi și au rămas cu salopetele și hainele de lucru. Ai dracu’, cică, a murit șoferul și să-l ajute!”.

„De ce să ne fie rușine, asta-i meseria!”

Imagine de la Statia de sortare Rom Waste Solutions. Sursa: Evenimentul Zilei

Pe la opt şi jumătate termină prima tură de încărcat mizeria bucureştenilor. O ia spre drumul de centură, dar nu spre vreo groapă de gunoi „clasică”. El descarcă în stația de sortare a gunoiului „Rom Waste Solutions”, de lângă comuna Dragomirești. Ultima „fiţă” a celor care fac bani din gunoi. „Ce-o să vedeţi acolo e o staţie Stadler, e ca un fel de Bentley în domeniu. Jumătate din gunoi se reciclează și valorifică integral”, declara Dan Nicolae Ceaușescu, directorul comercial al „Urban”.

Peste drum, la vreo doi kilometri în linie dreaptă, se vede muntele de gunoi al „Iridex”, una dintre cele trei gropi de gunoi de lângă Capitală. Raiul ciorilor… Până să intre cu maşina la cântar, nea Aurică povesteşte: „Am un coleg care a lucrat șofer la o fabrică de pâine care s-a închis. A venit la mine, ca să se angajeze la Urban. Îi ardea buza! L-am ajutat. Dacă vrei să munceşti, să faci un ban ce mai contează că duci gunoi! De ce să ne fie ruşine, asta-i meseria!…”.

Nicolae Magheru, de 46 de ani şi şapte clase, împreună cu Iulian Nicolae de 40 de ani, cu zece clase la activ, sunt membrii „commando”-ului condus de nea Aurică. Marturisesc ca nu-i intereseaza ce crede lumea despre ei. „Nu furăm, de ce să ne fie rușine!”, se încruntă domnu’ Magheru, în timp ce rostogoleşte un tomberon pe Aleea Lunca Cernei din Drumul Taberei.

Apoi, îşi plâng de milă, în cor: „Dimineaţa e vai de noi! Că e lumea grăbită, cu şcoli şi grădiniţe!Se ia lumea de noi, că de ce nu venim noaptea! Păi, nu se poate, că nu stă nicio femeie de serviciu noaptea după noi să deschidă ghena. Şi dacă lasă «cazanele » pe trotuar, nu mai găseşti decât gunoiul din ele…”.

Amândoi recunosc că sunt țigani. „Asta suntem, ce să zic că sunt suedez?”, râde domnul Magheru. Câştigă undeva la opt sute de lei. „N-am vechime mare, că luam şi zece milioane de ăia vechi”, oftează gunoierul. Nu le e frică de boală. „Până la urmă, dacă nu riști, nu câștigi! Se îmbolnăvesc ei doctorii”, îşi dau coate băieţii. Se mai spală ei că-şi iau apă cu detergent în bidoane şi firma i-a echipat ca la armată: pufoaică, pantaloni matlasaţi, bocanci, căciulă şi mănuşi. Decretează: „Din gunoi se mănâncă o pâine albă!”

Gunoiul se cară și cu Mercedesul

„Din punctul meu de vedere, al meseriei pe care o știu, șoferii de pe auto-gunoiere sunt dibaci, super-șoferi! Nu mulți camionagii se mișcă la fel ca ei pe aleile din spatele blocurilor”, își laudă oamenii Ovidiu Șerban, șeful sucursalei „Urban” din București.

Are în subordine 38 de auto-gunoiere compactoare, Mercedes și Iveco, din care, zilnic, 24 ies la lucru în sectorul 6, al doilea ca mărime și număr de locuitori din Capitală. „În medie, avem 2,21 descărcări pe zi, de fiecare mașină. Cărăm cam 120.000 de tone pe an… 8% e reciclabil, 37% se arde în fabricile de ciment și doar 55% ajunge la groapa de gunoi!”, marturiseste Serban.

Oficial, sunt trei gropi de gunoi care deservesc Capitala: Iridex – pe centura Bucureștiului, lângă Dragomirești, Vidra și Glina – care ține de Ilfov, zisă și „Ochiul boului”.

Sa ne amintim ca pana in 2017 toate depozitele de gunoi neconforme trebuie inchise iar pana in 2020, obligatia asumata de Romania este de a recicla 50% din deseurile municipale (din masa totala de deseuri de hartie, metal, plastic si sticla). Prin urmare, astfel de gropi trebuie „inlocuite” cat mai repede cu statii de sortare si de valorificare corespunzatoare a deseurilor…

Cat castiga de fapt operatorii de salubritate

Trebuie sa marturisesc ca sunt de fiecare data indignata cand mai vad cate o persoana care arunca deseurile pe jos chiar langa gunoieri si spune mandra: „Lasa-i sa stranga ca si-asa au salariile mari”! Hai sa vedem ce salarii au de fapt acesti oameni si daca pot compensa acestea munca lor deloc usoara!

Un șofer câștigă de la 1.600 la 2.400 de lei pe lună, în funcție de vechime și orele suplimentare iar un gunoier simplu maximum 1.100 de lei. Fara sa mai luam in calcul cu ce se mai căpătuiesc din ce găsesc prin pubele. Dan Nicolae Ceaușescu, directorul comercial al „Urban” are o poveste nostimă: „La Monte Carlo s-au aciuat niște gunoieri români. Tot ce găsesc prin gunoiul monegascilor îl vând la Marsilia în târgul de vechituri. Și găsesc de la haine, la inele de logodnă, brichete, până la bijuterii și alte lucruri de valoare. Dar gunoiul lor nu seamănă cu al nostru!”.

Gasiti articolul integral aici.

Puteti citi si

Romania – in continuare pe ultimele locuri in UE la reciclarea deseurilor municipale

Un colector din India ajuta „culegatorii de deseuri” sa devina antreprenori

Reciclarea in Romania – o radiografie facuta de principalii ″actori″ din domeniu

Raport: Reutilizarea si reciclarea deseurilor ar putea crea 200.000 de locuri de munca doar in Marea Britanie

Campaniile de reciclare din scoli – intre schimbare si poleiala

5 martie 2015

Imagine din programul „Coltul Verde din Scoala Mea” desfasurat de Recolamp in parteneriat cu Ecoteca

Auzim tot mai des despre tot felul de campanii de promovare a reciclarii in scoli.

Acestea au devenit un trend pentru organizatiile din domeniu si nu numai: ONG -uri, asociatii colective de preluare a responsabilitatii producatorilor, organizatii care nu au legatura cu domeniul dar vad aceste campanii ca niste „parghii” de CSR s.a.m.d.

De ce oare atunci cand vine vorba de reciclare toata lumea apeleaza la campaniile desfasurate in scoli? Stim cu totii raspunsul la intrebarea asta. Sunt simpatice, “colorate”, asigura vizibilitate, sunt mai “la indemana” fata de alte campanii de constientizare (e mult mai usor sa-i inveti pe copii decat pe adulti sa recicleze deseurile) si mai ales, au rezultate imediate.

E foarte usor ca printr-un “heirup” de cateva saptamani “presarat” cu concursuri si premii sa strangi o cantitate deloc neglijabila de deseuri reciclabile. Ce este mai greu e sa asiguri continuitatea unor astfel de actiuni …

Din pacate, auzim foarte rar de campanii initiate de autoritatile publice, care au de fapt, obligatia desfasurarii unor astfel de actiuni nu doar in scoli ci si in spatiul public. De cele mai multe ori autoritatile se “lipesc” de astfel de actiuni – initiate de alte organizatii- doar cu numele, fara sa sprijine cu adevarat actiunea respectiva si sa incerce s-o consolideze.

In acelasi timp, organizatiile accepta acest compromis, pentru ca, nu-i asa, “da bine” sa existe cat mai multi parteneri intr-un asemenea proiect, mai ales autoritati publice.

Nu spunem ca parteneriatele cu autoritatile, in astfel de campanii, ca de altfel si in alte proiecte reprezinta ceva rau insa, am dori ca aceste autoritati sa se implice mai mult in dezvoltarea proiectelor si asigurarea continuitatii lor dupa terminarea actiunilor respective.

Scopul acestor campanii ar trebui sa fie pana la urma, dezvoltarea unui comportament pro-reciclare iar acest lucru se obtine sistematic, prin asigurarea unei continuitati, nu prin actiuni sporadice, care dureaza maximum cateva luni.

Din pacate, exista unele campanii care incurajeaza copiii sa colecteze selectiv, actiunea se dovedeste a fi un real succes, insa la terminarea ei, organizatiile respective isi iau deseurile si pleaca (uneori isi iau si containerele de colectare selectiva inapoi!) si acolo se incheie totul. In astfel de cazuri nu se produce nici o schimbare pe termen lung, asistam doar la un eveniment de fatada.

Intalnim intr-adevar situatii cand organizatiile (in special ONG-urile) nu dispun de resursele necesare pentru a asigura continuitatea proiectelor. Spre exemplu, atunci cand campaniile se desfasoara pe baza unor granturi, care nu asigura finantarea proiectului respectiv si dupa terminarea campaniei.

In acest caz, trebuie sa se pastreze cel putin o „minima” comunicare cu organizatia respectiva, sa existe intrebari de genul: Continua actiunile de colectare selectiva? Colectorii ridica in continuare separat deseurile? s.a.m.d.

Nu suntem carcotasi! Am desfasurat si noi astfel de campanii si stim ce eforturi implica. Doar incercam sa aratam ca exista niste nereguli in desfasurarea lor care pot fi corectate.

Care sunt solutiile pentru transformarea acestor actiuni in proiecte pe termen lung?

O prima solutie ar fi introducerea cursurilor obligatorii de educatie ecologica la nivel national. De ani buni ONG-urile incearca sa convinga autoritatile sa introduca astfel de cursuri in scoli. Pana acum rezultatele obtinute in acest sens au fost „timide”. Mai auzim din cand in cand de reusite locale si cam atat…

O alta solutie depinde de asemenea, de „vointa” autoritatilor publice. Din 2011 colectarea separata a deseurilor din hartie, metal, plastic si sticla a devenit obligatorie in toate organizatiile publice si private (Legea 211/2011, art. 14). Mai mult, Legea 132/2010 ofera informatii pretioase cu privire la modul in care ar trebui sa se desfasoare colectarea selectiva in institutiile publice. Baza legala pentru a imbunatati situatia exista insa, autoritatile nu se „inghesuie” sa aplice legea.

Din pacate, pe langa faptul ca nu au implementat un sistem de colectare selectiva, cele mai multe scoli nu-si mentin evidenta deseurilor generate si nu depun rapoartele anuale de gestionare a deseurilor la Autoritatile de mediu, conform obligatiilor legale. In lipsa acestor evidente, este imposibil ca administratiile publice locale sa-si indeplineasca obiectivul anual de reducere a depozitarii finale a deseurilor cu 15%.

Daca statul si-ar indeplini obligatia de a implementa sistemul de colectare selectiva in toate scolile, conform cerintelor legale, situatia ar fi complet diferita si aceste campanii ar avea alt „ecou”…

O alta problema in asigurarea continuitatii acestor campanii o reprezinta lipsa infrastructurii de colectare. Nu poti sa implementezi o astfel de campanie iar la terminarea ei sa-ti iei sacii sau containerele!

Din pacate, de cele mai multe ori, dupa finalizarea acestor campanii scolile se intorc la stadiul initial: organizatiile isi iau sacii si containerele inapoi, deseurile sunt aruncate din nou la gramada iar scolile continua „confruntarile” cu firmele de salubrizare care nu sunt de acord sa ridice separat deseurile. Ce se intampla in acest caz? Elevii sunt bulversati si nu mai gasesc o justificare pentru efortul depus cu putin timp in urma.

Exista insa si cazuri fericite, cand infrastructura de colectare separata este pastrata si dupa incheierea campaniilor. In imaginile de mai jos gasiti astfel de exemple – containere de colectare separata oferite de unele asociatii colective de preluare a responsabilitatii producatorilor de echipamente electronice si electronice.

36bbc986e955862e68795b349df3d5630465e781

Containere de colectare selectiva a becurilor, bateriilor si deseurilor electronice –Sursa: Recolamp

2a97e26775cf7a683a28d7d1668ee1cf8b2090e6

Container de colectare selectiva a bateriilor – Sursa: Ecotic

Schimbarea vine din interior!

Este foarte important ca in cadrul acestor campanii sa existe oameni din interior (profesori, administratori, elevi etc) care sa constientizeze importanta reciclarii si sa depuna toate eforturile pentru continuarea campaniilor. Poti desfasura o campanie uriasa, insa daca nu gasesti suficient sprijin in cadrul scolii, toate eforturile vor fi in zadar si toata actiunea va fi doar o „poleiala”.

Exista insa si cazuri exceptionale, cand initiativele de reciclare vin din interiorul scolii fara a fi nevoie de interventia altei organizatii. V-am prezentat un astfel de caz in urma cu ceva timp – campania desfasurata de Raluca Aftene „eleva manager” care la doar 13 ani a implementat un proiect de colectare selectiva prin care a adunat aproximativ o tona si jumatate de maculatura.

Povestea Ralucai ne demonstreaza ca exista o probabilitate mult mai mare de continuitate a unui proiect de reciclare atunci cand initiativa vine din interiorul scolii!

Ca sa incheiem intr-o nota optimista va las mai jos cateva sfaturi date de Raluca tuturor persoanelor care vor sa faca din astfel de campanii „o forta” a schimbarii.

„Luptati-va … insistent-decent si cu argumente pentru ideile voastre! E timpul sa fim constienti de puterea noastra de a face multe, inclusiv de a ajuta la sanatatea mediului inconjurator, la sanateata noastra! Nu trebuie sa asteptam sa ne faca altii curatenie, ba putem fi chiar exemple.

Cu o floare nu se face primavara dar, arata ca e pe aproape. Asa si cu noi. Putem incepe cu o hartie culeasa de pe jos, n-am facut nici economie, nici curatenie si poate nici nu ne va fi urmat exemplul imediat. Nu abandonam! Cu rabdare si perseverenta vom avea si rezultate.”

Alte exemple de succes de campanii de reciclare transformate in sisteme integrate in scoli (de aceasta data in scolile din SUA) gasiti aici.

Puteti citi si:

Interviu cu eleva “manager”: Cum a reusit Raluca sa implementeze un proiect de colectare selectiva la doar 13 ani

Interviu cu eleva “manager” (partea 2): Cum a reusit Raluca sa implementeze un proiect de colectare selectiva la doar 13 ani

Romania – in continuare pe ultimele locuri in UE la reciclarea deseurilor municipale

4 martie 2015

Sursa: Hot News

Romania se afla in continuare pe ultimele locuri in Uniunea Europeana in ceea ce priveste rata de reciclare a deseurilor municipale, conform ultimului raport emis marti de Comisia Europeana, care foloseste datele de la nivelul anului 2012.

Conform raportului „Mediul European – Starea si Perspectiva 2015„, realizat de Agentia Europeana de Mediu si publicat de Comisie, Romania avea o rata de aproximativ 4,5% la reciclarea deseurilor municipale in anul 2012, fiind pe ultimele locuri in Uniunea Europeana la acest capitol. Singurele state care stau mai prost decat noi la capitolul reciclare sunt Turcia, Muntenegru, Serbia si fosta Republica Iugoslava a Macedoniei.

Totusi, tara noastra a inregistrat un progres fata de anul 2004, cand rata de reciclare a deseurilor municipale a fost in jurul a 1%.

Sa ne amintim ca statele UE, inclusiv Romania, trebuie sa atinga o rata de 50% la reciclarea deseurilor municipale pana in anul 2020.

Vecinii nostri din UE, Bulgaria si Ungaria, inregistreaza rezultate mult mai bune la reciclarea deseurilor municipale, cate 30% fiecare, conform datelor de la nivelul anului 2012.Primele locuri in UE sunt detinute de Germania (circa 70%), Austria (60%), Belgia (55%).

Sursa: Hot News

„Diferentele mari intre ratele de reciclare ale diverselor tari europene indica faptul ca exista oportunitati semnificative pentru sporirea reciclarii in multe tari. Tehnologiile de reciclare, infrastructura si ratele de colectare mai bune ale deseurilor ar putea reduce si mai mult presiunile asupra mediului si dependenta Europei de importurile de resurse, inclusiv de unele materiale critice. Pe de alta parte, supracapacitatea din instalatiile de incinerare din unele tari reprezinta o provocare competitiva pentru reciclare, ingreunand ascensiunea gestionarii deseurilor in ierarhia acestora„, comenteaza Agentia Europeana de Mediu, in raport.

„In pofida recentelor progrese in domeniul prevenirii si gestionarii deseurilor, generarea de deseuri in UE ramane substantiala, iar performantele legate de tintele de politici sunt mixte. UE pare sa progreseze in directia obiectivului sau pentru 2020 de a ajunge la o reducere a deseurilor generate pe cap de locuitor. Insa gestionarea deseurilor va trebui sa se schimbe in mod radical pentru a elimina treptat si complet depozitarea deseurilor reciclabile sau recuperabile. In mod similar, multe state membre ale UE vor trebui sa faca eforturi remarcabile pentru a atinge tinta de reciclare de 50 % pentru unele fluxuri de deseuri municipale pana in 2020„, se mai arata in raportul Comisiei.

Rata de reciclare este calculata ca procent din deseurile municipale generate care au fost reciclate si transformare in compost, arata raportul.

Puteti consulta documentul Comisiei aici.

Un colector din India ajuta „culegatorii de deseuri” sa devina antreprenori

2 martie 2015

Sursa: The Better India

Mansoor Gambhir, proprietarul unui centru de colectare din orasul indian Bengaluru doreste sa transforme colectarea informala a deseurilor intr-o „profesie” bine organizata.

Datorita eforturilor sale, „culegatorii de deseuri” obtin carti de identitate, uniforme curate si venituri mai bune.

„Comunitatea colectorilor informali este foarte întreprinzătoare. În cazul în care competențele antreprenoriale sunt ghidate în direcția cea bună, ei pot face minuni „, considera Mansoor. „Nu numai ca va pune acesti colectori pe drumul cel bun, al muncii și integritatii, dar va fi, de asemenea, o oportunitate de a-i include în economia de masă„, adauga acesta.

Mansoor doreste sa implice intreaga comunitate in rezolvarea problemei deseurilor din oras. Pe de o parte, cetățenii din Bengaluru sunt in permanenta in cautarea unei solutii optime pentru a gestiona eficient deseurile, in timp ce pe de alta parte, exista un entuziasm extraordinar in comunitatea colectorilor informali, care poate veni in ajutorul tuturor locuitorilor.

„Tatăl meu a inceput ca un dealer de resturi acum aproximativ 30 de ani. Separarea deseurilor era un cuvant strain atunci. Cu toate acestea, el a promovat practica la fel cum o facem noi azi.Când eram copil, imi ajutam părinții la colectarea și sortarea deșeurilor. Obisnuiam sa gestionam aproximativ 500 de kg de deșeuri în fiecare lună”, își amintește Mansoor. Astăzi, viziunea sa depaseste numerele.

Visul lui Mansoor de a eficientiza modul de gestionare a deseurilor si de a oferi o viata mai buna colectorilor informali a capatat contur in momentul in care s-a asociat cu HasiruDala, un ONG cu sediul in Bengaluru care sprijina colectorii informali.

La Centrul de colectare din Bengaluru deseurile sunt sortate in 72 de categorii

Cu sprijinul HasiruDala, Mansoor a angajat la Centrul sau de Colectare, 10 colectori informali. In cadrul Centrului sunt gestionate in medie 10-12 tone de deseuri in fiecare luna, deseuri care sunt sortate in 72 de categorii inainte de a merge la reciclare.

Mansoor a infiintat si Clean City Recyclers Association (CCRA), o cooperativa a dealerilor de deseuri, care are ca obiective principale crearea unei piete echitabile a deseurilor, furnizarea de informatii transparente si transformarea dealerilor de deseuri in prima optiune pentru vanzarea deseurilor menajere.

Vorbind despre impactul muncii sale, Mansoor marturiseste ca a văzut o schimbare extraordinară în viața „colectorilor informali” transformati in sortatori.

„Colectarea deșeurilor nu ar trebui să fie considerata o muncă nesemnificativa. Datorită HasiruDala, oamenii nu se uita de jos la munca mea si au respect pentru ceea ce fac. HasiruDala a furnizat, de asemenea, cărți de identitate pentru culegătorii de deșeuri și uniforme bune. Se simte ca suntem cu totii o parte din ceva bun„, spune el.

„Oamenii erau uneori foarte neglijenti în timp ce aruncau deșeurile. Ei amestecau fractiile umede si uscate. Acest lucru a facut din centrul nostru un loc insalubru pentru a lucra. Ne-am oprit mai târziu din colectarea deșeurilor care nu erau separate corespunzator”, isi aminteste antreprenorul.

Datorită eforturilor depuse pentru cresterea gradului de conștientizare, 75% dintre clienții săi separa acum deseurile la sursa.

Mansoor a realizat ca un rol important in consolidarea afacerii il are tehnologia. Astfel a incheiat un parteneriat cu I Got Garbage un proiect initiat de organizatia Mindtree, specializata in furnizarea de servicii IT.

I got Garbage isi propune sa sprijine colectorii informali si sa contribuie la eficientizarea modului de gestionare a deseurilor. Pentru a realiza acest lucru, organizatia a dezvoltat o aplicatie Android care mentine evidenta deseurilor ridicate si gestioneaza mult mai eficient operatiunile de zi cu zi.

In prezent I got Garbage impreuna cu Mansoor a lansat in unele zone din Bengaluru un proiect pilot numit “Doneaza –ti deseurile uscate”, care incearca sa pozitioneze culegatorii de deseuri ca “manageri de reciclare”.

Mansoor descrie cum se va desfasura procesul de colectare: „Fiecare selector de deșeuri va avea o cargo bicicleta bine “brand-uita”, o uniformă și un telefon inteligent și va fi pus pe o rută pentru a colecta deșeuri uscate separate din gospodării și apartamente.„

“În prezent, culegătorii de deșeuri se află la capătul lanțului de colectare, scormonind dupa deseuri pe strazi. Se aventureaza pe strazi la cele mai ciudate ore in speranta ca vor gasi suficiente deseuri care sa le asigure hrana pentru ziua respectiva. Intentionam sa-i pozitionam la inceputul lantului de colectare, adică la sursă, cum ar fi casa ta și a mea”, spune Gambhir.

Datorita proiectului lui Mansoor culegătorii de deșeuri reusesc sa aiba un trai decent, castigand intre 9 000 si 12 000 de rupii pe luna (130-175 euro), ceea ce este mult mai mult decat ceea ce reusesc sa castige scormonind dupa reciclabile pe strazi.

Mai multe informatii despre proiect gasiti aici.

Upside Down – compania care da o noua viata deseurilor

26 februarie 2015

Sursa: Adevarul

Două tinere din Iaşi, Andreea Zaharescu şi Roxana Antochi, au reuşit să pună pe picioare o afacere inedita din prelucrarea deşeurilor si resturilor de materiale.

Inspiraţia lor a venit după o călătorie a Andreei în India, unde a descoperit potenţialul conceptului de “upcycling” (procesul de transformare a materialelor uzate sau a produselor nefolositoare în materiale noi, componente pentru produse noi şi chiar produse de calitate superioară) şi a înţeles că obiectele aruncate la gunoi, precum anvelopele auto vechi, conservele şi textilele pot avea o viaţă nouă, reducând astfel impactul deşeurilor asupra mediului înconjurător.

Reîntoarsă în România, Andreea a decis să aducă acest concept şi în ţara sa de origine, aşa că a pus pe picioare compania Upside Down. Şansa i-a surâs când, alături de Roxana şi de un alt prieten, Alexandru Pohonţ, a câştigat Social Impact Award în anul 2012.

Recompensa acestei competiţii a fost sprijinul de care aveau nevoie pentru a-şi pune în practică visul şi a începe afacerea pe care o plănuiseră.

Upside Down –ambasadorul campaniei “Generation Awake” in Romania

Această primă finanţare a acoperit şi primele investiţii: câteva maşini de cusut la mâna a doua, chiria unui spaţiu de lucru şi plata salariilor pentru producţia primelor creaţii. În 2014, Upside Down a fost desemnată afacerea ambasadoare pentru România a campaniei “Generation Awake”, o iniţiativă a Comisiei Europene de a încuraja reutilizarea optimă a resurselor şi economia circulara.

Conceptul este unul simplu: Upside Down colectează bannere stradale uzate, prelate vechi de camion, camere de cauciuc, resturi de materiale textile, şi alte deşeuri textile, pe care apoi le transformă în huse pentru laptopuri, coperte de carte, portofele şi alte accesorii atractive, viu colorate, cu un design modern.

Sursa: Adevarul

Compania produce de asemenea, obiecte personalizate pentru diferiţi clienţi. Câteva exemple în acest sens sunt trusele de prim ajutor pentru Crucea Roşie, mape pentru o firmă de training şi genţi speciale pentru festivalul de muzică Electric Castle, realizate din bannere vechi.

Activitatea organizatiei are o puternică componentă educaţională, încercând să determine publicul să acorde mai multă atenţie „vieţii de apoi” a produselor pe care le folosesc. „Dorim să le creăm oamenilor o nouă percepţie asupra resurselor. În mod normal, aceştia ar pune pe foc sau ar arunca obiectele atunci când nu le mai folosesc. Noi, însă, putem prelungi viaţa acestor materiale şi încercăm să transmitem mesajul că le putem folosi şi reintroduce în ciclul de producţie”, afirmă Andreea Zaharescu.

Asemenea multora care, îndemnaţi de grija pentru mediu, au ajuns să confere o nouă viaţă obiectelor vechi, Andreea preferă să descrie activităţile Upside Down ca intrând în sfera upcycling-ului mai degrabă decât a reciclării, deşi ambele sunt elemente ale economiei circulare.

„Reciclarea poate fi îndreptată în una dintre următoarele două direcţii: în jos sau în sus. Prima direcţie presupune un proces tehnologic care poate genera, de exemplu, hârtie reciclată, diferitele texturi putând fi observate şi simţite. Upcycling-ul nu implică niciun fel de tehnologie”, explică tânăra.

Sursa: Adevarul

Succesul companiei se întrevede şi prin recompensele primite în ultima vreme: în anul 2013, aceasta a fost recompensată cu premiul Idei din Ţara lui Andrei, iar în anul 2014 cu Premiul pentru activitatea de antreprenoriat şi leadership (ELA).

Upside Down reprezintă una dintre multele întreprinderi din Europa care, prin activitatea lor şi materialele folosite, arată că deşeurile pot fi transformate în noi resurse. Acestea oferă exemple concrete care demonstreaza viabilitatea economiei circulare, promovata de campania Generation Awake.

Printre avantajele imediate ale economiei circulare se numara cresterea duratei de viata a obiectelor, reintroducerea resturilor si deseurilor in fluxul economic, crearea de noi locuri de munca si generarea profitului.

Gasiti articolul complet aici.

Studiu de caz: Argentona – oraselul spaniol care recicleaza 70% din deseuri

25 februarie 2015

Sursa: Zero Waste Europe

Daca in urma cu ceva timp va prezentam povesti de succes din Italia si Japonia in ceea ce priveste reciclarea deseurilor, astazi a venit randul Spaniei „sa ne arate” cum pot fi administrate corespunzator deseurile.

Oraşul catalan Argentona, situat în nord-estul Spaniei, reprezintă un model pentru reţeaua de municipalităţi din regiune care a adoptat modelul Zero Waste.

După introducerea sistemului de colectare la sursă (din uşă-în-uşă) în 2004, Argentona şi-a dublat rata de reciclare. In prezent, 8 500 de persoane din cei 12 000 de locuitori au implementat sistemul de colectare la sursa (75% din populatie) in timp ce restul rezidentilor sunt stabiliti in cartiere de case marginase.

Cedând contractul pentru serviciile de colectare unei întreprinderi sociale locale, administraţia oraşului a contribuit la cresterea gradului de constientizare in ceea ce priveste problemele de mediu si a creat noi locuri de muncă în cadrul comunităţii. Astfel a demonstrat încă o dată, că filosofia „Zero Waste” nu se referă doar la deşeuri, ci şi la relaţia pe care o avem cu mediul înconjurător şi la consolidarea puterii comunităţilor.

Rata de reciclare a crescut cu 50% in 11 ani prin introducerea colectarii selective la sursa

Până în 2004, în Argentona se opera cel mai comun sistem de colectare din Spania, care consta în colectarea selectivă a patru fluxuri – sticlă, hârtie, ambalaje uşoare precum cele din plastic şi metal, deşeuri reziduale – în containere separate amplasate pe stradă.

Deşeurile organice nu se colectau separat, ceea ce determina contaminarea semnificativă a celor reciclabile. (Va suna cunoscut?) Rata de reciclare, în acest sistem, se menţinea sub 20%, iar majoritatea deşeurilor generate era dusă la incineratorul din Mataró, un oras situat la o distanţă de 5 km.

Ocazia pentru a schimba sistemul de colectare a apărut atunci când incineratorul a început să dea semne de saturare. Administraţiile publice locale care trimiteau deşeurile la incineratorul din Mataró şi-au dat seama că trebuie să aleagă, fie să redimensioneze incineratorul, fie să dezvolte un sistem care să crească rata de colectare. Din fericire, primarii au optat pentru a doua variantă şi s-au angajat să îmbunătăţească sistemul de colectare selectivă a deşeurilor.

La momentul respectiv, sistemul de colectare din uşă-în uşă fusese lansat deja în trei orăşele din Catalonia, Tiana, Tona and Riudecanyes.Când contractul cu operatorul de salubrizare FCC (Fomento de Construcciones y Contratas) a expirat, în 2004, Consiliul Local decisese deja să implementeze sistemul de colectare la sursă, din uşă-în-uşă.

Înainte de a pune in aplicare noul sistem, locuitorii din Argentona au fost informaţi prin campanii de conştientizare despre noua metoda de colectare. Pentru început, fiecare a primit câte o pubelă mică de culoare maro în care să colecteze acasă resturile alimentare. Firmelor li se percepea o taxă pentru astfel de containere, în funcţie de dimensiunea pe care o solicitau.

In plus, rezidenţilor li s-au acordat stimulente pentru a începe compostarea la domiciliu. În 2007, administraţia locală a furnizat gratuit 113 compostoare pentru grădină şi 15 recipiente pentru viermării, precum şi instruire despre tehnicile de compostare.

Joan Pujol, expert tehnic in deseuri al Consiliului Local îşi aminteşte că „la început nu a fost uşor, a existat o minoritate care refuza să-şi schimbe obiceiurile şi chiar au protestat împotriva colectării la domiciliu. Din fericire, primăria a rămas neclintită, concentrându-se să facă un succes din prima fază a implementării, şi a lăsat lucrurile să se calmeze de la sine. Într-adevăr, după câteva săptămâni, totul decurgea lin şi fără reclamaţii“.

În cea de-a doua etapă, a fost demarată în 2008 colectarea la domiciliu a hârtiei şi a deşeurilor din ambalaje. Sticla se colecta în continuare în containere pentru sticlă, amplasate în puncte fixe din oraş.

Introducerea sistemului de colectare la sursa a crescut gradul de reciclare cu 50% in 11 ani, ajungand in 2013 la 70%.

Locuri de muncă „verzi“ pentru localnici

Un alt beneficiu al acestui sistem de colectare a fost creşterea gradului de ocupare a fortei de munca, triplându-se numărul locurilor de muncă şi îmbunătăţind incluziunea socială. Serviciile de colectare sunt furnizate de către o întreprindere socială locală, numită Arca Maresme Intreprindere de Insertie SL. 30% din angajatii intreprinderii sunt persoane care prezentau risc de excluziune sociala.

Urmatoarea etapa: Pay-as-you-throw

După implementarea colectării selective la domiciliu, a fost importantă introducerea
unor stimulente pentru a continua îmbunătăţirea ratei de reciclare şi pentru a reduce generarea deşeurilor. În 2009 a fost momentul potrivit pentru implementarea sistemului „plăteşti cât arunci“ (PAYT: Pay-as- you-throw), prin care gospodăriile sunt recompensate sau penalizate financiar în funcţie de câte deşeuri produc.

Până atunci în Argentona exista o taxă fixă care se încasa de la toţi rezidenţii din zona colectării selective la sursă. Când a fost introdus sistemul PAYT, în 2009, locuitorilor li s-a cerut să strângă şi să elimine ambalajele şi deşeurile reziduale în nişte pungi speciale, taxate. Acum costurile de gestionare a deşeurilor sunt acoperite printr-o combinaţie de taxă fixă (din care se acoperă cheltuielile fixe parţiale ale sistemului) şi o sumă variabilă calculată direct proporţional cu cantitatea deşeurilor eliminate.

Începând din 2009, sistemul a redus în mod eficient cantitatea totală a deşeurilor cu 15% şi cu până la 60% în zonele de colectare la sursă. În prezent schema se autofinanţează în mare măsură, graţie taxei de colectare şi profiturilor ridicate obţinute din vânzarea reciclabilelor către unităţile de procesare ale Ecoembes and Ecovidrio (companii intermediare, care colectează ambalaje de plastic şi sticlă), care sunt mai mari decât costurile crescute de operare a colectării din uşă-în-uşă.

De asemenea, administraţia din Argentona recuperează o parte din taxa pentru rampe de gunoi şi incineratoare colectată de Guvern, datorită tratării adecvate a deşeurilor organice. În concluzie, sistemul de colectare la sursă s-a dovedit mai viabil din punct de vedere economic decât colectarea bazată pe containere amplasate pe strada, economisind anual 35.000 de euro din bugetul administraţiei locale.

Ce se întâmplă cu alte tipuri de deşeuri?

Obiectele voluminoase sunt colectate la sursă în fiecare luni dimineaţa sau pot fi transportate la centrul de depozitul din oraş (Deixalleria). Ei pot să-şi aducă aici obiectele voluminoase, deşeurile toxice, deşeurile uscate de grădină (ramurile tăiate etc.), uleiurile vegetale şi minerale.

În jur de 80% din deşeurile colectate de Deixalleria sunt reciclate. Textilele sunt colectate de către o reţea de întreprinderi speciale din regiune, numită Roba Amiga, care amplasează containere în locuri publice.

În prezent, ceea ce nu se reciclează sau nu se compostează este trimis la incineratorul din Mataró, însă – ca şi în orice alt oraş angajat în procesul „Zero deşeuri” – planul este sa se reduca cat mai mult cantitatea trimisă spre eliminare.

Între timp, reţeaua municipalităţilor „Zero Waste” din Catalonia se fortifică, cuprinzând peste 55 de localităţi, toate universităţile din Catalonia, 30 de companii şi mai mult de 40 de organizaţii angajate în dezvoltarea strategiilor Zero Waste.

Studiul de caz privind Strategia „Zero Waste” adoptata de comunitatea din Argentona a fost realizat de echipa Zero Waste Europe.

Varianta integrala a Studiului o gasiti aici.

Reciclarea in Romania – o radiografie facuta de principalii ″actori″ din domeniu

24 februarie 2015

Sursa: The Diplomat

Noile obligatii europene stabilite pentru 2030 sunt gata sa sune clopotul de pornire, in timp ce piata noastra interna de reciclare nu are inca o structura adecvata sa asigure indeplinirea obiectivelor pentru 2020.

Jurnalistii de la The Diplomat au discutat cu reprezentantii autoritatilor de mediu si marii „jucatori” din domeniu pentru a afla cum poate Romania sa imbunatateasca sistemul.

Sa ne amintim ca vara trecuta Comisia Europeana a prezentat o strategie pe termen lung pentru a stimula si incuraja in continuare recuperarea deseurilor in tarile membre UE. Pe data de 2 iulie 2014, CE a adoptat o propunere legislativa de revizuire a obiectivelor legate de deseuri din Directiva 2008/98 /CE, Directiva 1999/31/CE privind depozitele de deșeuri si Directiva 94/62/CE privind ambalajele si deseurile de ambalaje.

Scopul propunerii, după cum arată Comisia, este de a transforma Europa intr-o economie circulara, prin stimularea reciclarii, securizarea accesului la materiile prime, noi locuri de munca si crestere economica.

Principalele obiective ale propunerii sunt: tinta de reciclare și pregătire pentru reutilizare a deșeurilor municipale să fie ridicată la 70% pana in 2030, reciclarea și pregătirea pentru reutilizare a deseurilor de ambalaje să fie ridicată la 80% până în 2030, tintele pentru diverse materiale sa creasca gradual intre 2020 si 2030 (pentru a ajunge la 90% pentru hartie, 60% pentru plastic, 80% pentru lemn si 90% pentru metale feroase, aluminiu si sticla pana la sfarsitul anului 2030) si depozitarea deseurilor reciclabile sa fie eliminata pana in 2025.

Noua propunere s-ar putea potrivi ca o manusa pentru tarile din vestul Europei care reusesc sa obtina in fiecare an rate record de reciclare; insa pentru Romania aceste tinte par imposibil de atins, avand in vedere rusinoasa rata de 1% reciclare obtinuta de ani buni.

Expertii locali cred totusi, ca Romania reuseste sa recicleze in jurul valorii de 5-6% din deșeurile menajere generate, o cifră usor mai ridicata datorita cantitatii de deseuri colectate de persoanele fara adapost, asa-numitii „colectori informali”, date care nu sunt monitorizate de UE.

Presupunand ca aceasta statistica este cea reala, aceste cifre sunt in continuare foarte mici in raport cu media europeana de 42%. Avand in vedere ca pana in 2020 obligatia asumata de Romania este de a recicla 50% din deseurile municipale (din masa totala de deseuri de hartie, metal, plastic si sticla) sunt necesare masuri urgente pentru a pune Romania pe „harta verde” in urmatorii 5 ani.

Care sunt solutiile propuse de „actorii” din domeniu

Primul pas si cel mai puternic „combustibil” pentru a propulsa tara este introducerea taxei pe depozitarea la groapa. Sa nu uitam ca in prezent costul depozitarii, in Romania, este de numai 10-15 euro/tona in timp ce in alte tari depaseste 100 de euro/tona. Taxarea ar fi trebuit aplicata deseurilor depozitate din 2014, dar in decembrie 2013 autoritatile au amanat taxa pana in 2017; asadar, incepand cu 1 ianuarie 2017, taxa va fi de 80 lei/tona (17,7 euro) si va creste la 120 RON (26,6 euro) pe tonă în 2018.

Taxa de depozitare ar obliga jucatorii din domeniu sa recicleze mai mult – pentru a nu-si asuma plata acestei taxe – si in plus ar determina autoritatile sa inchida gropile de gunoi; oricum majoritatea depozitelor sunt neconforme si trebuie inchise cat mai repede.

″Tratatul de aderare, Capitolul 22 – Mediu stabilește un calendar convenit cu Uniunea Europeană în care depozitele de deșeuri neconforme trebuie închise în etape până în 2017. În România, au fost 79 de gropi de gunoi în funcțiune la sfârșitul anului 2012, inclusiv 30 de depozite de deșeuri conforme și alte 49 de depozite de deșeuri neconforme. La sfârșitul lunii iulie 2013 au fost 33 de depozite de deșeuri conforme și 46 de depozite de deșeuri neconforme. Mai mult decât atât, în 2014, patru depozite de deșeuri neconforme au fost închise, în timp ce în acest an urmeaza sa se inchida inca șapte” a declarat Toma Florin Petcu, președintele Agenției Naționale pentru Protecția Mediului (ANPM).

In plus, fata de aceasta taxa ar trebui sa existe o interdictie legala de depozitare a deseurilor reciclabile, considera Constantin Damov, co-fondator Green Group, cel mai mare investitor din industria reciclarii deseurilor din Romania.

Responsabilitatea producatorilor

Romania se luptă pentru a gasi un bun mix de politici, legi si practici si in ceea ce priveste ambalajele si deseurile de ambalaje. Începând cu anul 2004, obligațiile naționale de reciclare a deseurilor de ambalaje au fost atribuite pentru industria responsabila, cu pedepse severe pentru eșecul lor (care nu sunt din pacate, aplicate suficient).

Potrivit Hotararii Guvernului nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, in 2015, obiectivele de reciclare a ambalajelor sunt: 60% pentru hartie si carton, 22,5% plastic, 60% sticla, 50% metal, 15% lemn, aceleasi obiective ca in 2014 si 2013. Presedintele ANPM declara ca aceste obiective au fost atinse in 2012, in timp ce in prezent sunt colectate datele pentru 2013: „Obiectivele stabilite de legislația specifică pentru aceste fluxuri de deșeuri au fost efectuate până în prezent, cu excepția celor pentru colectarea DEEE-urilor și deșeurilor de baterii și acumulatori„. Pacat ca aceste statistici ale ANPM nu se reflecta si in statisticile europene…

Responsabilitatea producătorilor de ambalaje a crescut anual, cu excepție în timpul recesiunii economice din 2009-2011. Piața națională cunoscută are mai mult de un milion de tone de deșeuri de ambalaje, iar obiectivele sunt atinse, în general, de „colectarea și reciclarea a aproximativ 650.000 de tone de deșeuri de ambalaje, cel puțin, statistic.” Acest lucru se datorează faptului că mulți producători nu declară toate ambalajele sau altii declara cantități foarte mici, potrivit lui Ionut Georgescu, general manager Intersemat, asociatie colectiva de preluare a responsabilitatii producatorilor de ambalaje.

„Cea mai mare problema vine de la operatorii economici, așa-numitii colectori sau reciclatori care dau rapoarte false„, declara acesta. „Dacă facem o scurtă analiză, cel puțin 100.000 de tone de deșeuri sunt raportate în acest fel, în fiecare an, un fapt care poate crea pagube de imagine și financiare de până la aproximativ 50 de milioane de euro, prin lipsa impunerii sanctiunilor necesare pentru neindeplinirea tintelor.”

Cu toate acestea, există modalități de îmbunătățire a sistemului actual de gestionare a deșeurilor și România trebuie să caute un model european adecvat. Georgescu considera că sistemul pus în aplicare în state precum Franța, Italia și Spania este cel mai bun și se va potrivi României, cu unele îmbunătățiri strategice:

• introducerea taxei pe depozitare incepand cu 2015
• implementarea unui sistem de urmarire a ciclului de viata al deseurilor de ambalaje
• re-autorizarea nationala a tuturor operatorilor care se ocupa cu deseuri
• primariile trebuie sa-si asume responsabilitatea de a colecta selectiv deseurile, de a le transporta la statiile de sortare si de a supraveghea reciclarea acestora.

„Cantitățile de deșeuri de ambalaje reciclate vor crește semnificativ până 2018-2020 numai în cazul în care modificările legislative vor reglementa strict modul de colectare a deșeurilor generate de populație și modul în care deșeurile municipale sunt gestionate. În caz contrar, ele vor rămâne constante și obligațiile vor fi plătite doar de o parte din jucatorii de pe piață, cum ar fi producătorii și importatorii de bunuri ambalate„, a declarat Sorin Cristian Popescu, general manager Eco-Rom Ambalaje, organizatie colectiva de preluare a responsabilitatii producatorilor de ambalaje.

Ce facem cu deseurile electrice si electronice?

La nivelul UE, Directiva 2012/19/UE privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) introduce ținte mai mari pentru colectare DEEE incepand cu 2016. În conformitate cu cadrul legal, rata de colectare actuala de 4kg/cap de locuitor rămâne în vigoare până la începutul lui 2016, urmand ca de la mijlocul anului rata de colectare minimă va fi de 45% din greutatea echipamentelor electrice si electronice (EEE) introduse pe pietele nationale.

A doua etapă a directivei prevede că, începând din 2019, rata de colectare minimă realizată anual este de 65% din greutatea medie a EEE introduse pe piață în cei trei ani precedenți în fiecare stat membru sau, alternativ, 85% din volumul de DEEE generate de statul respectiv.

Din pacate Directiva nu se regaseste in legislatia romaneasca in prezent, desi trebuia transpusa in legislatia nationala anul trecut.

Intre timp, Romania nu si-a indeplinit nici tinta de reciclare de 4kg DEEE /cap de locuitor. „Statisticile arata ca sunt colectate in medie doar 1,5-2 kg /cap de locuitor”, potrivit lui Valentin Negoita, presedintele Ecotic, asociatie colectiva de preluare a responsabilitatii producatorilor de echipamente electronice.

Analiza completa si obiectivele marilor „jucatori” din domeniu pentru urmatorii ani le gasiti aici.

Colectie de incaltaminte durabila din coji de orez si cauciuc natural

23 februarie 2015

Sursa: Sustainable Brands

Saptamana trecuta va povesteam de Pinatex un textil neţesut, inovator şi sustenabil, realizat din frunze de ananas, care poate inlocui pielea naturala.

Lansat in decembrie 2014, produsul a fost deja folosit cu succes de Camper si Puma la fabricarea unor mostre de incaltaminte.

Astazi va prezentam un alt exemplu de incaltaminte sustenabila. Retailerul britanic de imbracaminte Marks & Spencer a lansat prima colectie de incaltaminte durabila, denumita Footglove Earth. Initiativa face parte din „Planul A”, obiectivul companiei de a deveni cel mai durabil retailer din lume pana in 2020.

Fiecare dintre componentele încălțămintei provin de la furnizori care le-au dezvoltat in mod durabil sau prin procese de reciclare post-consum: fetele din piele premium sunt realizate in tabacarii acreditate de Leather Working Group.

Captuseala este facuta 57% din fire obtinute din radacina arborelui de cafea. Talpile contin 35% cauciuc natural si 10% coji de orez, iar buretii aditionali sunt fabricati din spuma reciclata. Componentele interne sunt realizate din sticle de plastic reciclate. In plus, adezivii sunt alcatuiti in cea mai mare parte din apa si nu contin solventi si latex, consumul de energie si apa fiind redus in procesul de productie.

Reprezentantii M&S declara ca Footglove Earth este rezultatul a 18 luni de design de produs. Furnizorii au adoptat regulile impuse de „Planul A” pentru a indeplini standardele M&S impuse pentru o fabrica eco, eficientizand consumul de apa, energie si producerea de deseuri.

Footglove Earth nu este singura colectie de incaltaminte durabila lansata pana acum. In 2013 Puma a lansat colectia de imbracaminte si incaltaminte reciclabile InCycle, Stella McCartney si Gucci au introdus bio-sinteticele pentru a inlocui pielea si bio-plasticele pentru constructiile unice, iar Timberland produce talpi din anvelope reciclate.

De asemenea, exista numeroase exemple pozitive si din partea start-up-urilor: Proiectul Piola din Peru a creat o linie de incaltaminte –si o intreprindere sociala – bazata pe productia de cauciuc durabil; organizatia braziliana Joya da Terra realizeaza sandale din plastic reciclat cu un brant din fibre de cocos; produsi in SUA, pantofii Lyf pot fi personalizati si sunt realizati in intregime din materiale compostabile si reciclabile, asamblate fara adeziv si tiparite cu o imprimanta 3D.

Sistem revolutionar care aduna deseurile din rauri, lansat in Rotterdam

20 februarie 2015

Sursa: Inhabitat

In urma cu ceva timp va povesteam de un proiect revolutionar de colectare a deseurilor de plastic din oceanele lumii – The Ocean Cleanup Array, initiat de un tanar olandez in varsta de 20 de ani, Boyan Slat.

Pentru a implementa proiectul, Slat a demarat o campanie de crowdsourcing, reusind sa stranga pana acum 2,1 milioane de dolari. In timp ce proiectul lui Boyan se afla inca in faza de pregatire, o alta echipa de olandezi a reusit sa lanseze un program asemanator de colectare a deseurilor.

In decembrie anul trecut a fost lansat in Rotterdam „Recycled Park” („Parcul Reciclat”), un sistem creat pentru a prelua deseurile din raul Nieuwe Maas, impiedicandu-le astfel sa ajunga in mare.

Initiativa apartine Fundatiei Recycled Island si a fost creata de WHIM Architecture. Parcul a fost gandit ca un raspuns local la problema globala a poluarii apelor cu plastic.

Initiatorii proiectului doresc sa reduca deseurile de plastic din apele Rotterdam-ului prin colectarea acestora in platforme plutitoare si transformarea lor in materiale de constructii. Conceptul va fi extins si asupra altor rauri din tara pentru a servi obiectivului principal, acela de a contribui la regenerarea ecosistemelor raurilor.

Sursa foto: Inhabitat

Cum functioneaza sistemul

Proiectul a fost creat de arhitectii de la WHIM Architecture in colaborare cu municipalitatea din Rotterdam, Universitatea (WUR) și SK International.

WHIM Architecture a proiectat sistemul ca un spatiu de agrement plutitor care preia deseurile de plastic din raul Nieuwe Maas inainte de a ajunge in Marea Nordului.

O parte din materialele plastice colectate din rau sunt transformate in „blocuri plutitoare”; materialele sunt modificate in asa fel incat sa permita materiilor vegetale sa creasca la suprafata lor, transformandu-le intr-un „parc plutitor”.

In plus, materialele colectate din rau sunt analizate si testate de catre cercetatorii de la Universitatea Wageningen pentru a obtine cele mai bune tehnici de reciclare a acestora.

Initiatorii proiectului spera sa identifice in cadrul acestui proiect cea mai buna tehnica de reciclare si sa extinda proiectul in cat mai multe orase din Olanda. Pentru a dezvolta acest proiect ei au lansat si o campanie de crowdfunding. Gasiti mai multe informatii despre campanie aici.

Sursa foto: Inhabitat

Mai multe detalii despre modul de functionare a sistemului gasiti in video-ul de mai jos.

Interviu cu eleva “manager” (partea 2): Cum a reusit Raluca sa implementeze un proiect de colectare selectiva la doar 13 ani

13 februarie 2015

Sursa foto: Adevarul

Saptamana trecuta publicam un scurt interviu cu Raluca Aftene, „eleva manager” care la doar 13 ani a implementat un proiect de colectare selectiva prin care a adunat aproximativ o tona si jumatate de maculatura.

Fiindca ne-a impresionat foarte mult gestul ei, am dorit sa aflam mai multe informatii despre modul in care a fost implementat proiectul. Revenim asadar, cu partea a doua a interviului, asa cum am promis!

Proiectul ei demonstreaza inca o data, ca poti sa colectezi selectiv si in Romania, daca esti creativ, determinat si mai ales, dispus sa gasesti solutii, atunci cand autoritatile nu ti le ofera!

Raluca ar fi putut sa se planga ca majoritatea romanilor, ca firma de salubrizare sau autoritatile nu asigura containere pentru colectarea selectiva. Insa, a ales sa gaseasca solutii pentru a implementa acest sistem fara sprijinul acestora!

O initiativa care ar trebui urmata de fiecare dintre noi!

Irina Daia, Asociatia Ecoteca: Cum vezi tu proiectul asta? Ca pe o incercare de a salva planeta, reducand deseurile, sau ca pe o provocare de a schimba mentalitatea celor din jur?

Raluca Aftene: Cele doua variante se imbina. Schimband mentalitati, salvam planeta . Par vorbe mari, dar si miza e mare. Visam la o lume cu oameni carora le pasa si la un mediu curat si sanatos.

Care a fost primul pas spre implementare si ne poti spune, pe scurt, care au fost etapele procesului de colectare si in ce a constat fiecare?

Primul pas a fost ideea. Dupa care ne-am gandit cum ii vom motiva pe elevi. Apoi am realizat niste biletele prin care ii anuntam pe elevi despre asa-zisul concurs. La termenul stabilit am cantarit si depozitat, pentru inceput, maculatura la magazia scolii. Am facut diplome pentru toti participantii. Am incarcat maculatura in masina unui centru de colectare, cu care vorbisem in prealabil. Ultima etapa a constat in desemnarea castigatorilor si premierea lor cu diplome si carti.

Cum i-ai motivat pe ceilalti si cat de greu a fost sa faci asta? Daca n-ar fi fost recompense materiale, ce crezi ca i-ar fi facut pe oameni sa ti se alature?

Nu au fost atat de greu de motivat. Scoala noastra e un colectiv unit si serios. Au inteles din prima ce au de facut si cat de important este acest proiect.

Ce te-a invatat experienta asta si ce sfaturi le-ai da celor care vor sa faca ceva asemanator?
Aceasta experienta m-a invatat ca atunci cand pornesti un proiect trebuie sa pui suflet si sa fii neobosit. Asa ii motivezi si pe ceilalti, De asemenea, a contribuit la dezvoltarea mea ca lider.

Sfaturi? Pai le-as putea spune sa aiba curaj atunci cand au o idee si sa nu se grabeasca atunci cand au de facut un proiect. Sa calculeze etapa cu etapa in cel mai mic detaliu!

Iti multumim Raluca pentru faptul ca ne-ai inspirat cu povestea ta!