Principiul Do no significant harm /DNSH („Nu provoca un rău semnificativ” – „Nu dăuna semnificativ mediului”) este un principiu european, pefect aliniat Taxonomiei europene privind investițiile sustenabile (mai multe detalii aici), la care companiile și finanțatorii se vor raporta din ce în ce mai des – probabil, de acum, întotdeauna – în toate deciziile de investiții, pentru simplul motiv că trebuie să respectăm în activitatea economică mediul înconjurător. Foarte simplist vorbind. În practică, este extrem de complicat, iar pentru România, țară în care mediul este reglementat, dar cu lacune în implementare, este și mai delicat subiectul. De ce?

Pentru ca DNSH se aplică pentru proiectele finanțate din fondurile europene, ceea ce presupune faptul că, în eventualitatea unui audit, dacă principiul nu este respectat, contribuția UE va fi restituită de către beneficiar. Subiectul este atât de important și complicat încât pentru domeniul agriculturii sunt așteptate norme suplimentare.

Câteva elemente cheie:

În primul rând, evident, avem un Regulament European în acest sens de la mijlocul anului trecut, (REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2021/2139 AL COMISIEI) care vine în completarea Regulamentului (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului prin stabilirea criteriilor tehnice de examinare a unei propuneri de proiect pentru a determina:

• condițiile în care o activitate economică se califică drept activitate care contribuie în mod substanțial la atenuarea schimbărilor climatice sau la adaptarea la schimbările climatice și
• pentru a stabili dacă activitatea economică respectivă aduce prejudicii semnificative vreunuia dintre celelalte obiective de mediu: consevarea biodiversității, combaterea poluării etc.

În forma sa inițială, Regulamentul (UE) 2020/852 instituie deja cadrul general pentru a determina dacă o activitate economică se califică drept durabilă din punctul de vedere al mediului și, în consecință, care sunt criteriile tehnice de examinare pentru a determina în ce condiții o activitate economică contribuie în mod substanțial la atenuarea schimbărilor climatice, evitarea producerii de emisii de gaze cu efect de seră, absorbția de gaze cu efect de seră și/sau stocarea pe termen lung a carbonului. Sintetizând, un investitor este încurajat să prioritizeze acele activități și sectoare economice care au cel mai mare potențial de a atinge aceste obiective.

Criteriile tehnice de examinare, așa cum sunt ele listate în cel de-al doilea Regulament (2021/2139) se referă la silvicultură, activitățile de protecție și refacere a mediului, industria prelucrătoare, energie, furnizarea apei, lucrările de canalizare, activitățile de gestionare a deșeurilor și de depoluare, transporturi, activități de construcție și activitățile imobiliare conexe, informarea și comunicarea, activitățile specializate, științifice și tehnice. Aceste criterii tehnice vor fi dezvoltate în cererile de finanțare și se vor referi la: adaptarea la schimbările climatice, utilizarea durabilă și protecția resurselor de apă și a celor marine, tranziția către economia circulară, prevenirea și controlul poluării, protecția și refacerea biodiversității și a ecosistemelor.

Din Regulament am extras două exemple practice:

1.criteriile tehnice privind utilizarea durabilă a resurselor de apă, pentru construcția de clădiri noi sau reabilitarea celor vechi, vor urmări ca principali indicatori:

• • robinetele pentru lavoare și robinetele de bucătărie au un debit total maxim de apă de 6 litri/min;
  • dușurile au un debit total maxim de apă de 8 litri/min;
  • WC-urile, inclusiv seturile WC, vasele și rezervoarele cu mecanism de tras apa, au un debit total al jetului de apă de maxim 6 litri și un debit mediu al jetului de apă de maxim 3,5 litri;
  • pisoarele utilizează maximum 2 litri/vas/oră. Pisoarele cu sistem de tras apa au un debit total al jetului de apă de maxim 1 litru.

2.criteriile tehnice privind de economia circulară pentru reabilitarea clădirilor existente, vor urmări ca cel puțin 70 % (în greutate) din deșeurile nepericuloase provenite din construcții și demolări (cu excepția materialelor geologice naturale) și generate pe șantierul de construcții să fie pregătite pentru reutilizare, reciclare și alte operațiuni de valorificare a materialelor, inclusiv operațiuni de rambleiaj care utilizează deșeuri pentru a înlocui alte materiale, în conformitate cu ierarhia deșeurilor și cu Protocolul UE de gestionare a deșeurilor din construcții și demolări.

Rămâne o întrebare deschisă modul în care investitorii vor implementa în România principiul DNSH. Chiar dacă aparent sumele disponibile pentru finanțări europene sunt semnificative, noile criterii care trebuie respectate și evaluate vor adăuga un plus de complexitate scrierii proiectelor de finanțare, începând cu MFF 2021-2027. Și da, chiar și investițiile finanțate prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) trebuie să respecte întocmai ambele Regulamente.

Iar apoi, după semnarea contractelor, vor trebui și implementate!

Articol scris in colaborare ECOTECA – www.ExpertDeseuri.ro

Puteți citi și:

Aluminiul, „ambalajul nobil”, reciclabil 100% – de ce se colectează atât de greu în România

Legea compostului – unde (nu) este aplicată la 2 ani de la publicare

Sistemul Garanție – Returnare (SGR) – Ce măsuri sunt necesare pentru a deveni funcțional. Acum nu e.

Scurtă analiză a programelor de finanțare lansate de AFM pentru anul 2022

OUG nr. 136/2021 – Modificari privind Fondul pentru Mediu pentru UAT-uri

Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) – Noi oportunități de finanțare în sectorul de mediu

Retrospectiva 2021 – noi reglementări privind gestionarea deșeurilor … au fost necesare sau nu?

Vizita Ecoteca – Cum functioneaza stația de epurare a apelor uzate a Municipiului Buzău

Pentru România, termenul de “infringement” s-a internalizat pentru simplul motiv că este extrem de des utilizat in relația managementul deșeurilor versus țintele UE. Pe 12 noiembrie 2021, un nou val de critici bine-meritate și prea-păsuite au luat forma noilor infringement-uri pentru țara noastră, publicate pe site-ul Comisiei și, evident, trimise Romaniei.

Comisia Europeană solicită României să aplice corect Directiva privind depozitele de deșeuri (Directiva 1999/31/CE) și Directiva-cadru privind deșeurile (Directiva 2008/98/CE). Directiva privind depozitele de deșeuri stabilește standarde pentru depozitele de deșeuri pentru a preveni efectele negative asupra sănătății umane, apei, solului și aerului. În temeiul prezentei directive, statele membre trebuie să ia măsuri pentru a se asigura că numai deșeurile care au fost supuse tratării sunt depozitate la gunoi. Pactul ecologic european și Planul de acțiune pentru poluare zero stabilesc o țintă de poluare zero pentru UE, care aduce beneficii sănătății publice, mediului și neutralității climatice.

În hotărârea sa din 15 octombrie 2014, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a hotărât că, înainte de depozitarea deșeurilor, deșeurile trebuie tratate în modul cel mai adecvat pentru a reduce, pe cât posibil, impactul negativ asupra mediului și asupra sănătății umane. În urma acestei hotărâri, în 2015, Comisia a lansat un studiu pentru a investiga depozitarea deșeurilor municipale solide nepericuloase netratate în statele membre.

Pentru România, studiul a scos la iveală neajunsuri în toate site-urile vizitate și că majoritatea deșeurilor sunt depozitate fără nicio tratare. Depozitele care fac obiectul investigației sunt lipsite de capacități de infrastructură, la fel și județele în care se află aceste gropi de gunoi. În plus, în cazul României, în urma unei alte investigații, Comisia a constatat că depozitele de deșeuri situate în București nu respectă cerințele legislației UE, deoarece acestea nici nu dețin autorizație în conformitate cu Directiva cadru privind Deșeurile și Directiva privind depozitele de deșeuri. Prin urmare, Comisia trimite scrisori de punere în întârziere statelor membre în cauză, care au la dispoziție două luni pentru a răspunde și a remedia deficiențele semnalate de Comisie. În caz contrar, Comisia poate decide să emită un aviz motivat.

Comisia a decis să trimită România înapoi la Curtea de Justiție a Uniunii Europene pentru nerespectarea integrală a hotărârii Curții din 18 octombrie 2018, care a constatat că România nu și-a îndeplinit obligațiile în temeiul Directivei privind depozitele de deșeuri (Directiva 1999/31/EC). Potrivit acestei hotărâri, până la 16 iulie 2009, România era obligată să închidă și să reabilitați toate gropile de gunoi care nu au obținut autorizație de funcționare. Curtea a constatat că România nu și-a respectat această obligație cu privire la 68 de gropi de gunoi. Directiva privind depozitele de deșeuri își propune să ofere măsuri, proceduri și îndrumări pentru prevenirea sau reducerea, pe cât posibil, a efectelor negative asupra mediului în urma depozitării deșeurilor.

La trei ani de la primirea verdictului, 42 de gropi de gunoi nu sunt încă închise. Pentru a se conforma hotărârii Curții, România este de așteptat să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că aceste gropi de gunoi sunt închise, sigilate și reabilitate cât mai curând posibil din cauza riscurilor pentru sănătate și mediu pe care le presupun. Aceasta este o a doua sesizare a Curții, care poate duce la penalități pentru timpul scurs de la prima hotărâre până la obținerea conformității.

Ministrul mediului, Tánczos Barna a declarat la primirea veștilor: ”Este o lecție dură pe care o primim astăzi de la Comisia Europeană, însă nicidecum una neașteptată. Privind în urmă la această procedură, începută în 2012, pot spune chiar că autoritățile europene au fost excesiv de îngăduitoare și ne-au acordat toate șansele posibile să ne îndeplinim obligațiile, asumate de țara noastră prin Tratatul de Aderare. Cetățenii României trebuie să știe că Guvernul și Ministerul Mediului nu vor permite ca aceste eventuale sancțiuni financiare să fie plătite de la Bugetul de Stat, adică din buzunarele lor. Aplicarea principiului ”poluatorul plătește” este singura soluție, așadar ne vom întoarce împotriva deținătorilor acestor depozite și îi vom trage la răspundere.

Vom face asta pentru că, din cele 48 de depozite neconforme rămase neînchise și care fac obiectul cauzei, proprietarii acestor depozite au reușit să închidă, în 10 ani, doar șase, dintre care 3 au fost închise abia anul acesta. Cea mai gravă situație este însă aceea a celor 25 de depozite industriale ai căror proprietari se află în procedură de insolvență sau faliment și pentru care demersurile de închidere sunt, practic inexistente. Pentru acestea am demarat deja procedurile în vederea exproprierii și finalizării obligației de închidere de către statul român.”

Autor: Alexandra C. Ghenea

Economia circulara a devenit in ultimii ani „un trend” in numeroase conferinte nationale/locale, intalniri intre ministere si actorii din domeniul protectiei mediului si in general, in majoritatea evenimentelor care au ca tematica gestionarea deseurilor.

Din pacate, tot acest „entuziasm” privind economia circulara nu este sustinut si de o baza legislativa.

Desi au trecut 3 ani de cand a fost adoptat de Comisia Europeană, Pachetul privind Economia Circulară nu a fost transpus în legislația din România. Trei din cele patru directive ale pachetului de economie circulară: directiva privind deșeurile (Waste Fremework Directive – Directive (EU) 2018/851, Directiva 851_2018_de modificare a Directivei 2008/98/CE privind deseurile ), directiva privind ambalajele (Packaging and Packaging Waste Directive – Directive (EU) 2018/852, Directiva UE 2018_852) și directiva referitoare la gropile de gunoi (Landfill Directive – Directive (EU) 2018/850, Directiva 850_2018_depozite deseuri), trebuiau transpuse în legislația națională până la 5 iulie 2020.

În  a doua parte a anului 2020, Ecoteca a scris un amplu raport,  No time to waste, la cererea Biroului European de Mediu care analizează acest subiect, oferind în același timp și bune practici legislative care să le ajute în acest proces.

Cele 3 directive impun ținte noi și ambițioase pe deșeuri statelor membre; în mod evident, se pune accent pe piramida deseurilor – prevenire, reducere, reutilizare, apoi reciclare. Cum Romania nu are niciun plan de acțiune aplicat pentru prevenirea generării, reducerea și reutilizarea deșeurilor (nicio acțiune din planul de prevenire din PNGD nu a fost implementată), amintim țintele referitoare la reciclare:

	2025	2030	2035
Ø  Gradul de reciclare pentru deșeurile menajere	55%	60%	65%
Ø  Gradul de reciclare pentru toate ambalajele	65%	70%
Plastic	50%	55%
Lemn	25%	30%
Metale feroase	70%	80%
Aluminiu	50%	60%
Sticla	70%	75%
Hârtie si carton	75%	85%

În plus, din 2023 se introduce obligativitatea colectării separate pentru bio-deșeuri, din 2025 colectarea separată a textilelor, până în 2030 depozitarea la groapă trebuie menținută sub 10% din totalul deșeurilor generate. Alte ținte și obligații se referă și la schemele EPR – Răspunderea Extinsă a Producătorilor.

Conform raportării oficiale, România a emis un singur act normativ pentru transpunerea parțială a directivelor, Ordonanța de urgență nr. 74/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, a Legii nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu.  Țintele europene ambițioase impuse prin noul pachet legislativ nu și-au găsit un corespondent adecvat în legislația din țara noastră, fapt pentru care, luna trecută România a primit din partea Comisiei UE un nou avertisment.

Comisia UE a trimis României un aviz motivat pentru încălcarea legislației UE privind mediul, ca un avertisment final înainte de trimiterea către Curtea Europeană de Justiție pentru neactualizarea transpunerii Directivei revizuite privind depozitele de deșeuri, care impune acum restricții asupra deșeurilor care ar putea fi reciclate sau incinerate și limitează ponderea deșeurilor municipale care pot fi depozitate în depozite de deșeuri la 10% din total până în 2030. O altă problemă prezentată este că nu se stabilesc noi obiective în reciclarea deșeurilor municipale, conform cerințelor Directivei-cadru revizuite privind deșeurile iar Directiva privind ambalajele și deșeurile de ambalaje nu a fost transpusa integral.

Cea de-a patra Directivă a pachetului de Economie Circulară, privind reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului – SUPD (Single-Use Plastics Directive – Directive (EU) 2019/904 on the reduction of the impact of certain plastic products on the environment, Directiva UE 2019_904_plastic_unică_folosință) a avut termen de transpunere 3 iulie 2021. Directiva stabilește ca obiective prevenirea și reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului, în special asupra mediului acvatic, și asupra sănătății umane, precum și promovarea tranziției la o economie circulară cu modele de afaceri, produse și materiale inovatoare și durabile, contribuind astfel la funcționarea eficientă a pieței interne.

Produsele din plastic de unică folosință care fac obiectul directivei sunt echipamentele de pescuit și primele cele mai întâlnite articole din plastic de unică folosință: filtre comercializate pentru a fi utilizate în combinație cu produse din tutun („mucuri de țigară”), sticlele pentru băuturi și capacele de sticle; bețișoarele pentru urechi, pachetele de chipsuri, șervețele umede, șervețele igienice, tacâmurile, paiele, bețișoarele pentru amestecat băuturi, paharele pentru băut, recipientele pentru alimente.  Pentru produsele care intră sub incidența Directivei 904/2019, sunt prevăzute măsuri adecvate, care privesc: reducerea consumului, restricții la introducerea pe piață, cerințe legate de produs, cerințe de marcare,  răspunderea extinsă a producătorilor, colectare separată și cerințe legate de produs, măsuri de sensibilizare și nu în ultimul rând, reducerea consumului.

Directiva  interzice introducerea pe piață a următoarelor produse din plastic de unică folosință:

• bețișoare de urechi, cu excepția cazului în care intră în domeniul de aplicare al Directivei 90/385/CEE a Consiliului sau al Directivei 93/42/CEE a Consiliului;
• tacâmuri (furculițe, cuțite, linguri, bețișoare chinezești), farfurii, paie și agitatoare pentru băuturi, bețe care se atașează baloanelor sau care sprijină baloanele
• recipiente pentru alimente, fabricate din polistiren expandat, cum ar fi cutiile cu sau fără capac, utilizate pentru a conține produse alimentare, recipiente pentru băuturi/pahare.

România nu a luat măsurile necesare pentru a finaliza procesul în timp util, o altă țintă pentru transpunerea pachetului de economie circulară a fost ratată, deși Ministrul Mediului a anunțat in luna martie ca va lansa un calendar în baza căruia va adopta Directiva SUP în timp util.

Este important sa menționam faptul că Ministerul Mediului trebuie să adapteze Planul Național de Prevenire și Management al Deșeurilor la cerințele celor 4 Directive pentru a putea beneficia de noua rundă de finanțare din partea UE – al treilea acord de parteneriat cu UE, aflat în prezent în pregătire. Așa cum a fost și în cazul Programului Operațional Infrastructură Mare, elaborarea și aprobarea Planului National de Prevenire și Management al Deșeurilor din 2017 a reprezentat o conditionalitate ex-ante impusa de Comisie. Din pacate, conditionalitatea nu implică deocamdată și implementarea/atingerea țintelor din plan, așa cum nici aplicarea legislației în domeniu nu este vizată, ci doar transpunerea directivelor.

Din păcate, în domeniul protectiei mediului si nu numai, România acționează mereu reactiv, după ce Comisia anunță o procedură de infringement, termenele sunt mereu depășite. Și vorbim aici doar de adoptarea legislației, nu de aplicarea ei, unde este o alta mare problemă.

Pachetul economiei circulare oferă toate premisele ca orice stat membru să poată atinge performanțe, să inceapă tranzitia pentru o dezvoltare sustenabila. Desi in mediul privat se fac eforturi pentru aceasta tranzitie atata timp cat ele nu vor fi sustinute de o legislatie corespunzatoare si de sprijinul autoritatilor publice nu vom vedea prea curand o performanta nationala in aceasta directie.

Autor: Alexandra C. Ghenea

În 2018, doar 30% și 17% din deșeurile menajere din UE au fost reciclate și, respectiv, compostate, în timp ce 28% au fost incinerate și 24% depozitate.

Într-un efort de a îmbunătăți cadrul de reglementare și de a crea stimulente pentru a face economia Europei mai circulară, UE a adoptat un pachet legislativ în mai 2018. Acesta a constat din patru directive separate care conțin măsuri pentru refolosirea și reciclarea fluxurilor cheie de deșeuri, pentru consolidarea  sistemelor de responsabilitate extinsă a producătorului, reducerea depozitelor de deșeuri și promovarea adoptării stimulentelor economice care să conducă la punerea în aplicare a ierarhiei deșeurilor, inclusiv taxe de incinerare și depozitare.

No time to waste

În acest context Ecoteca a realizat impreuna cu Biroul European de Mediu (EEB) și avocații de la Client Earth raportul No time to waste, care analizează transpunerea directivelor europene referitoare la managementul deșeurilor în legislația națională a statelor membre, oferind în același timp și bune practici legislative care să le ajute în acest proces.

3 directive: deșeuri (Waste Fremework Directive – Directive (EU) 2018/851), ambalaje (Packaging and Packaging Waste Directive – Directive (EU) 2018/852) și directiva referitoare la gropile de gunoi (Landfill Directive – Directive (EU) 2018/850) au avut ca temen de transpunere în legislația națională 5 iulie 2020. Cele 3 directive impun ținte noi și ambițioase pe deșeuri statelor membre, dintre care amintim referitor la reciclare:

	2025	2030	2035
Gradul de reciclare pentru deșeurile menajere	55%	60%	65%
Gradul de reciclare pentru toate ambalajele	65%	70%
Plastic	50%	55%
Lemn	25%	30%
Metale feroase	70%	80%
Aluminiu	50%	60%
Sticlă	70%	75%
§  Hârtie si carton	75%	85%

În plus, din 2023 se introduce colectarea separată pentru bio-deșeuri, din 2025 colectarea separtă a textilelor, până în 2030 depozitarea la groapă trebuie menținută sub 10% din totalul deșeurilor generate. Alte ținte și obligații se referă la Responsabilitatea Extinsă a Producătorului (EPR).

Pentru redactarea raportului, s-au transmis scrisori  tuturor țărilor member prin care s-au cerut informații referitoare la stadiul transpunerii directivelor referitoare la deșeuri, inclusiv adaptarea Planurilor Naționale de Prevenire și Management al Deșeurilor. Din cele 16 răspunsuri primite, nicio țară membră nu a respectat termenul de transpunere, deși toate au făcut pași concreți spre adaptarea legislației.

Evident, așa cum este și cazul României, adoptarea noii legislații nu reprezintă și implementarea măsurilor concrete, așa cum a fost cazul pentu legea risipei alimentare din ultimii 5 ani sau adoptarea sistemului depozit, care se lasă încă așteptate.

Motivele întârzierii pentru adoptarea legislației sunt nejustificate, majoritatea invocând Pandemia provocată de COVID-19, deși tările membre au avut destul timp până în această primăvară pentru a lua măsurile necesare.

Există totuși și bune practici, așa cum este cazul Irlandei care la începutul lunii septembrie a finalizat procesul transpunerii si a publicat noul plan național de prevenire si cel de management al deșeurilor, cu măsuri care le depășesc pe cele impuse de UE. Noul guvern de la Dublin a adoptat priorități clare în domeniul protecției mediului care pot fi replicate de orice stat membru, dacă există vointă politică.

A doua parte a raportului pune în evidență aspecte esențiale care afectează buna transpunere a legislației, cu informații si exemple care pornesc de la concentrarea pe prevenire a generării deșeurilor, la colectarea separată și până la schemele de responsabilitate extinsă a producătorilor în diferite domenii.

Printre exemplele de bune practici, recomandăm pe cele din

• UK referitoare la zero waste și risipa alimentară,
• strategia de economie circulară a Franței și legea anti-deșeuri din 2020,
• Planul de Prevenire a deșeurilor din Irlanda și monitorizarea implementării lui cu rapoarte anuale,
• sistemul depozit (DRS) din Lituania.

Raportul poate fi văzut ca o imagine de ansamblu a legislației țărilor europene și a UE în ceea ce privește problematica deșeurilor, cu bune și cu rele, dar poate fi și folosit de țările care doresc să își imbunătățească legislația și să se folosească de experiențele altor țări europene.

………………………………………………………………………………………………………………………………….

Biroul European de Mediu (EEB) este cea mai mare rețea de organizații cetățenești de mediu din Europa. În prezent, este alcătuit din peste 160 de organizații membre din peste 35 de țări (toate statele membre ale UE plus unele țări în curs de aderare și țările învecinate), inclusiv un număr tot mai mare de rețele europene și care reprezintă aproximativ 30 de milioane de membri și susținători individuali.

EEB abordează cele mai presante probleme de mediu ale Europei prin stabilirea agendei, monitorizarea, consilierea și influențarea modului în care UE tratează aceste probleme.

Acestea includ probleme precum schimbările climatice, biodiversitatea, economia circulară, aerul, apa, solul, poluarea chimică, precum și politicile privind industria, energia, agricultura, proiectarea produselor și prevenirea deșeurilor, printre altele. Sunt, de asemenea, activi în probleme globale, cum ar fi dezvoltarea durabilă, buna guvernare, democrația participativă și statul de drept în Europa și nu numai.

Ecoteca este membru EEB din anul 2017.

ClientEarth este o organizație caritabilă de drept de mediu, cu sedii în Londra, Bruxelles, Varșovia, Berlin și Beijing. A fost fondată în 2008 de James Thornton. În calitate de avocați și experți în mediu, ei folosesc legea pentru a cere guvernelor și companiilor „să dea socoteală” cu privire la schimbărilor climatice, pierderea naturii și poluării.