În ce stadiu sunt pregătirile pentru implementarea Sistemului Garanție – Returnare (SGR) – Va fi demarat la data de 1 octombrie 2022?

sgr

Sursa foto: istockphoto

În urmă cu 2 luni reluam discuția despre Sistemul Garanție – Returnare SGR și vă prezentam care sunt principalele provocări si ce măsuri sunt necesare pentru a deveni funcțional.

Ce măsuri au fost implementate până acum

Structura acționariatului este formată din 2 asociații ale producătorilor, Asociația Producătorilor de Bauturi Răcoritoare pentru Sustenabilitate, Asociația Berarilor României pentru Mediu și Asociația Retailerilor pentru Mediu. Toate aceste asociații au fost create special pentru a deveni acționari în companie.

Conform legii, în condițiile în care este o singură solicitare de desemnare, RetuRO avea la dispoziție 30 de zile pentru a coopta ca acționar Statul Român, prin autoritatea publică pentru protecția mediului, iar Ministerul Mediului are 60 de zile la dispoziție pentru a desemna viitorul operator al sistemului.

  • Deși statul trebuia să fie cooptat în sistem ca acționar până la data de 4 aprilie, procedura nu s-a finalizat în prezent (14 aprilie).

Ce urmează în perioada următoare:

„În momentul de față avem toate condițiile îndeplinite pentru a desemna oficial prin Hotărâre de Guvern Societatea pe acțiuni pentru organizarea sistemului SGR. Hotărârea de Guvern este în elaborare, va intra în circuitul de avizare interministerial și va intra în ședința de Guvern”. Va urma un pachet de acte normative care să vină în sprijinul acestui sistem și care va aduce completările necesare care nu au fost incluse în Hotărârea de Guvern de înființare a SGR, măsuri care vor sprijini Societatea RetuRO să demareze implementarea planului de afaceri.

  • Potrivit Ministrului Mediului, „Deși o mare parte a pieței de desfacere reprezentată în special prin micii comercianți nu face parte din Returo, poate fi cooptată ulterior, nu există o interdicție în acest sens, toate organizațiile au avut posibilitatea să adere la acest proces în perioada stabilită prin Hotărâre de Guvern.
  • Alice Nichita, Președinte al Asociației Producătorilor de Băuturi Răcoritoare pentru Sustenabilitate, cel de-al doilea acționar al RetuRO, a declarat în cadrul aceleiași conferințe: „Ne dorim ca sistemul să intre în vigoare în momentul în care avem operațională toată infrastructura necesară atât de colectare la nivelul comercianților cât și infrastructura de sortare, de numărare a ambalajelor și de transport către reciclare, pentru a închide cercul.

Urmează foarte multe etape după desemnarea administratorului, înregistrarea tuturor producătorilor și comercianților în sistem, ulterior semnare de contracte cu fiecare dintre aceștia (…) și multe alte operațiuni administrative care trebuie îndeplinite, pornind de la construcția centrelor de numărare, setarea infrastructurii logistice  și infrastructurii IT.”

 Ce mai e de făcut

  • Sunt necesare 2 tipuri de investiții după licențierea oficială a administratorului SGR:

o O investiție inițială (înainte de implementarea sistemului), estimată la 80 milioane EUR care va fi susținută prin contractarea unor credite bancare – aceasta va acoperi zona de infrastructură și logistică pentru colectarea, sortarea, numărarea și transportul ambalajelor incluse în sistem.

o O investiție pentru asigurarea costurilor de operare a sistemului (aceasta va fi susținută de tariful de gestionare, pe care administratorul SGR îl încasează de la producătorii de băuturi, proporțional cu numărul și tipul de ambalaje returnabile puse pe piață.

  • Nu mai puțin important, cel puțin în primele luni de funcționare, administratorul sistemului trebuie să constituie un fond de rulaj care să poată asigura returnarea „garanției ambalajelor” revendicată de consumatorii cărora li s-a perceput această garanție la cumpărarea băuturii în ambalaj returnabil.
  • Comercianții au obligația de a asigura punctele de colectare fie într-un sistem de colectare manual (în zona rurală și în spațiile comerciale mici) fie într-unul automat (prin intermediul echipamentelor de colectare ambalaje – Reverse Vending Machines –RVM- ) în magazinele mari iar tarifele pentru cele 2 tipuri de colectare vor fi plătite comercianților pentru a asigura acoperirea costurilor de manipulare a ambalajelor și de amortizare a investițiilor derulate pentru SGR.
  • Stabilirea tarifului final care să acopere costurile de gestionare a sistemului și a cuantumului plății unitare către comercianți, prin intermediul cărora sunt acoperite costurile acestora.
  • Stabilirea metodologiilor de raportare a SGR către producătorii individuali și către autorități.
  • Structurarea oficială a organismelor de direcție și de management ale societății administrator, inclusiv a structurilor interne anti-fraudă.

În cadrul aceleiași conferinte, Raul Pop, Manager Programe ECOTECA și Cofondator Coaliția pentru Economie Circulară a atras încă o dată atenția asupra a 2 provocări majore ale sistemului:

  • Importanța securizării investițiilor (de 80 milioane EURO) de către statul român, proporțional obligațiiilor care îi revin ca parte din Acționariat (cu procent de 20%)
  • Sunt estimate 80 000 de magazine care trebuie să fie incluse în sistemul SGR – trebuie găsite soluții rapide pentru a instrui corespunzător și a include și aceste magazine, preponderent de dimensiuni mici, în sistemul SGR.

 Mai avem 5 luni și jumătate până la demararea sistemului – Este acest termen realist?

Încă de la începutul anului reprezentanții producătorilor avertizau că un termen realist pentru implementarea sistemului de la data licențierii administratorului ar fi cel de 18 luni.

Aceștia ofereau exemple ca Slovacia sau Letonia care au avut un termen de 12 luni într-un stat mult mai mic decât România și în circumstanțe total diferite.

În condițiile în care nu avem licențierea administratorului stabilită oficial printr-o Hotărâre de Guvern până în acest moment, credeți că va putea fi setată întreaga infrastructură de colectare și IT astfel încât la 1 octombrie 2022 sistemul să fie complet funcțional?

 

Articol scris in colaborare ECOTECA – www.ExpertDeseuri.ro

 

Puteți citi și:

Sistemul Garanție – Returnare (SGR) – Ce măsuri sunt necesare pentru a deveni funcțional. Acum nu e.

Proiect de Ordin aflat în dezbatere publică pentru aprobarea Normelor metodologice privind controlul transferurilor de deşeuri

Guvernul a adoptat OUG 38/2022 care modifică Legea salubrizării și OUG 92/2021 – legea „cadru” a deșeurilor. Ce „actori” din domeniu sunt vizați de noile modificări

Pactul Verde și Noul pachet de economie circulară: cum vor deveni produsele sustenabile un standard și cum poate Europa să-și consolideze independența față de resurse

Situația deșeurilor textile în România: în ce stadiu suntem și ce mai e de făcut. Ce măsuri pot lua consumatorii.

Cum obligă principiul european „Do no significant harm”(DNSH) organizațiile să devină sustenabile

Aluminiul, „ambalajul nobil”, reciclabil 100% – de ce se colectează atât de greu în România

Legea compostului – unde (nu) este aplicată la 2 ani de la publicare

Scurtă analiză a programelor de finanțare lansate de AFM pentru anul 2022

OUG nr. 136/2021 – Modificari privind Fondul pentru Mediu pentru UAT-uri

Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) – Noi oportunități de finanțare în sectorul de mediu

Retrospectiva 2021 – noi reglementări privind gestionarea deșeurilor … au fost necesare sau nu?

Vizita Ecoteca – Cum functioneaza stația de epurare a apelor uzate a Municipiului Buzău

Aluminiul, „ambalajul nobil”, reciclabil 100% – de ce se colectează atât de greu în România

Aluminiul, „ambalajul nobil”, reciclabil 100% - de ce se colectează atât de greu în România

Sursa foto: Pixabay

În media, în majoritatea studiilor, în articole, în dezbaterile legate de ambalaje și deșeuri se pune accent mai ales pe pe ambalajele din plastic. În schimb, ambalaje mult mai sustenabile ca hârtia, sticla, aluminiul, ambalajele reutilizabile nu prezintă atât de mult interes sau cel puțin nu sunt atât de prezente în discuțiile publice

Este oarecum normal fiindcă ambalajele de plastic sunt cele mai răspândite, vizibile, se găsesc aruncate peste tot și sunt cunoscute deja efectele lor negative.

Deocamdată,  ambalajele de aluminiu, un material care se reciclează la infinit fără a-și pierde proprietățile, nu sunt promovate suficient ca alternativă mult mai sustenabilă la produsele din plastic.

Conform OUG 196/2005, ținta pentru reciclarea aluminiului pentru perioada 2019-2022 este de 20%, urmând ca din anul 2023 să fie de 30%. Link aici.

În 2018, potrivit Eurostat – România a raportat o rată de reciclare de 22,8 % a ambalajelor din  aluminiu.

Este greu de verificat cât de corecte sunt aceste date în condițiile în care la nivel național nu există un sistem generalizat  de colectare „din ușă în ușă” care să implice toată populația în colectarea deșeurilor iar datele sunt raportate în mare parte doar de producătorii de ambalaje și mai puțin de către unitățile administrativ – teritoriale (care sunt responsabile de colectarea deșeurilor la nivelul populației).

Doza de Aluminiu, un ambalaj sustenabil?

Pe lângă faptul că se reciclează la infinit fără a-și pierde proprietățile, aluminiul:

  • Este ușor de manevrat, transportat, depozitat
  • O doză de aluminiu confecționată din aluminiu reciclat 100% are o amprentă de carbon mai redusă cu 96% comparativ cu o doză confecționată din materie virgină
  • Este mai ușor de reciclat comparativ cu alte ambalaje (de exemplu – plastic)

Rolul Can Pack România în producerea și reciclarea dozelor de aluminiu

Can Pack Recycling si Can Pack România fac parte parte din Can Pack Group – unul dintre cei mai importanți producători de ambalaje de aluminiu din Europa.

Can Pack România produce de 20 de ani aproximativ 80% din dozele de aluminiu care se regăsesc în magazinele din România. Can Pack Recycling colectează ambalaje din aluminiu din România și le exportă în străinătate, primind ulterior tabla de aluminiu reciclată care este utilizată pentru producerea de noi doze.

Capacitatea de prelucrare a Can Pack România este de 3 ori mai mare față de cât reușește să producă în România.

Compania a realizat numeroase investiții pentru extinderea capacității de producție; se estimează că în acest an cele 2 linii de producție ale fabricii din București vor produce 2 miliarde de doze de aluminiu.

În ceea ce privește situația din România, Dragoș Doru, director general al Can Pack Recycling, cel mai important colector de doze de aluminiu din Romania și membru în consiliul de administrație al Coaliției pentru Economia Circulară a declarat în cadrul unui interviu RFI România că se fac eforturi în permanență pentru reducerea materiei prime folosite pentru confecționarea dozelor de aluminiu și producerea acestora într-o manieră cât mai sustenabilă.

Acum câțiva ani de zile folia de aluminiu folosită pentru confecționarea dozelor de aluminiu era de 0,3 milimetri, acum a ajuns la 0,24 mm, reducere de 20%, iar  o doză fabricată conține în proporție peste 45% aluminiu reciclat. La nivel european, proporția tinde spre 65-70%.

S-a redus, deci, cantitatea de materie primă folosită pentru confecționarea dozelor dar în același timp au fost luate măsurile necesare pentru păstrarea proprietăților ambalajelor – rezistență la presiune, la temperatură, la lovituri etc.

Prin colectarea directă din marile magazine, timpul de reîntoarcere al unei doze – colectată și reciclată- în magazin s-a redus de la 98 de zile la 60 de zile.

Principalele probleme privind colectarea și reciclarea dozelor de aluminiu

  • Lipsa predictibilității legislative – schimbările legislative și instabilitatea politică afectează companiile de reciclare, care nu-și pot construi strategii de dezvoltare pentru perioade mai mari de 1-2 ani
  • Lipsa unui sistem de colectare separată „din ușă în ușă” funcțional la nivel național
  • Întârzierea implementării sistemului de garanție-returnare, care ar suplini colectarea defectuoasă de la domiciliu, prin motivarea cetățenilor să aducă dozele goale la magazine.

Va îmbunătăți Sistemul Garanție – Depozit colectarea dozelor de aluminiu?

Într-un interviu acordat revistei ecologic, dl. Dragoș Doru a explicat: „noi suntem pentru introducerea unui sistem transparent, modern, astfel încât să colectăm cât mai mult din ambalajele puse pe piață. Dar trebuie spus că ambalajele acestea reprezintă aproximativ 10% din totalul deșeurilor municipale pe care le generează România: undeva pe la 600.000 tone față de peste 6 milioane tone anual. Iar dacă din cei 10% vom recupera în câțiva ani o țintă de 80-90%, vom rezolva doar o mică parte din problema deșeurilor, ceea ce pe termen lung nu ne ajută prea mult ca țară.

Când vorbim de SGR discutăm despre un efort uriaș, de un sistem care conține cam 6.000 de aparate în toată țara, dar numai în orașe, nu și în mediul rural. De asemenea, vorbim de aproximativ 8.000-9.000 de alte amplasamente unde se va face numărătoarea manuală a ambalajelor colectate. Va mai fi nevoie de o perioadă pentru alegerea administratorului, după care vor urma 60 de zile pentru semnarea a 15.000-16.000 de contracte cu retaileri, producători, cu centrele de numărare, cu prestatorii de servicii, totul în aceste 60 de zile, ceea ce mă face să cred că termenul este total nerealist. Nu mai vorbesc de nevoia armonizării unei sumedenii de legi, atât din domeniul mediului, cât și din cel fiscal. Eu cred că SGR va fi funcțional cu adevărat doar în câteva orașe, ceea ce nu înseamnă acoperire la nivel național.

Deşi CAN PACK susține introducerea SGR, este necesar un tratament echitabil pentru toate tipurile de ambalaje altfel riscăm să ne transformăm într-o țară a PET-urilor. Așa cum stau lucrurile acum, vom vedea la raft o taxă de 50 de bani pentru un ambalaj, indiferent de volum.”

Deci un PET de 2,5 litri va avea taxa de 50 de bani, la fel ca o sticlă sau o doză de aluminiu de 0,5 sau 0,33 litri. Evident că oamenii vor prefera să plătească acei 50 de bani pentru o cantitate mai mare de bere, apă sau suc decât 2,50 sau chiar 4 lei pentru aceeaşi cantitate de bere ambalată în doze de aluminiu, ceea ce va duce la o creștere a consumului de PET în România.

Iar această creștere nu este în conformitate cu politica de reducere a consumului de plastic la nivel european sau cu spiritul directivei privind plasticul de unică folosință.

Articol scris in colaborare ECOTECA – www.ExpertDeseuri.ro

Puteți citi și:

Legea compostului – unde (nu) este aplicată la 2 ani de la publicare

Sistemul Garanție – Returnare (SGR) – Ce măsuri sunt necesare pentru a deveni funcțional. Acum nu e.

Scurtă analiză a programelor de finanțare lansate de AFM pentru anul 2022

OUG nr. 136/2021 – Modificari privind Fondul pentru Mediu pentru UAT-uri

Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) – Noi oportunități de finanțare în sectorul de mediu

Retrospectiva 2021 – noi reglementări privind gestionarea deșeurilor … au fost necesare sau nu?

 

Sistemul Garanție – Returnare (SGR) – Ce măsuri sunt necesare pentru a deveni funcțional. Acum nu e.

MG 3288web

Sursa foto: ecologic

Începând cu data de 1 octombrie 2022 Sistemul de Garanție – Returnare ar trebui să fie demarat, adică fiecare dintre noi ar trebui să poată să returneze o sticlă sau o doză de aluminiu, pentru băuturi, la un magazin din apropiere.  În realitate, însă, data lansării e o fata morgana, pe cale să se amâne din nou, conform ultimelor afirmații ale ministrului mediului.

Temerea că pornim cu stângul este deja laimotivul subiectului. Chiar este programată, săptămâna viitoare, o conferință de damage control, numită sugestiv „Cum evităm eșecul SGR?”. Vă puteți înscrie aici, eveniment pe pagina Green Report.

Citește mai mult

Sistemul garanție depozit – statistici în cele 10 țări europene în care se aplică

201109 ECT Poza postare SGD

În prezent, sistemul de garanție-depozit (SGD) reglementat legal, sub diverse forme, operează în 10 țări europene: Croația, Danemarca, Estonia, Finlanda, Olanda, Islanda, Lituania, Germania, Norvegia și Suedia. Sistemul acoperă 133,1 milioane de persoane, ceea ce reprezintă 26% din populația Europei.

Să vedem în cifre cam cât returnează locuitorii din câteva dintre aceste țări:
În medie, fiecare finlandez returnează anual către Palpa – un consorțiu privat între industria băuturilor (50%) și industria de vânzare cu amănuntul (50%) – 234 de doze de aluminiu, 89 de sticle de plastic și 25 de sticle de sticlă. În total, 348 de ambalaje sunt returnate în sistem de fiecare locuitor din cei 5,51 de milioane.

Suedia, acum cu o populație de 10,23 de milioane, a implementat sistemul încă din 1984 și are o rată de reciclare de 84,9%. Fiecare persoană aduce înapoi în sistem 177 de ambalaje de doze de aluminiu și sticle de plastic, pe an.

Cei 1,3 milioane de locuitori au returnat în sistemul din Estonia, în perioada mai 2005 – ianuarie 2019, câte 201 ambalaje pe an, fiecare.

În sistemul depozit-garanție din Norvegia s-au întors, în 2017, 1,01 miliarde de ambalaje, fiecare locuitor contribuind cu câte 197 de ambalaje. Țara nordică cu 5,4 milioane de locuitori se laudă chiar că doar una din opt sticle găsite pe plajele sale chiar provine din Norvegia.

Lituania a introdus cel mai de curând sistemul de garanție, în anul 2016. În primii trei ani de funcționare, 1,5 miliarde de ambalaje de băuturi au fost recuperate, ceea ce înseamnă că fiecare locuitor a adus înapoi în sistem 185 de ambalaje pe an, deși cei 2,7 milioane de lituanieni abia se obișnuiau cu sistemul.

Peste 20 de miliarde de ambalaje de băuturi sunt vândute celor 80 de milioane de germani, în fiecare an, iar 96% dintre acestea revin în sistem. Astfel, fiecare locuitor contribuie cu 231 de ambalaje pe an.

Danemarca a atins un record în 2019: 92% din ambalajele de pe piață au fost colectate prin sistemul depozit-garanție, comparativ cu 89%, anul precedent. Fiecare danez din cei 5,8 milioane a ajutat cu 242 de ambalaje la acel procent.

Putem astfel concluziona că fiecare persoană din cele 111 milioane din țările analizate returnează în medie 230 de ambalaje pe an prin sistemul garanție-depozit, adică aproximativ 25 miliarde de ambalaje.

Astfel, ținând cont că, în 2020, populația totală a Uniunii Europene este de aproximativ 445 de milioane de persoane, 100 de miliarde de ambalaje s-ar întoarce în sistem pe an, dacă fiecare stat membru ar implementa SGD.

Într-un raționament similar, românii ar putea returna în jur de 3,5 miliarde de ambalaje pe an, în cazul în care ar avea la dispoziție un sistem logistic bine pus la punct, cu puncte de returnare uniform răspândite, aproape de cetățeni și ușor de accesat.

Foto: ATLAS Reverse Vending Machines

Sistemul garanție depozit – cine gestionează acest sistem în țările europene?

201021 ECT Poza postare SGD
În demersul nostru de a ne uita la cum funcționează sistemele garanție – depozit din alte țări, pentru a găsi inspirație pentru cel din România, este important să vedem și cine gestionează aceste sisteme. Așadar:
Suedia a implementat sistemul încă din 1984 și are o rată de reciclare de 84,9% din totalul ambalajelor puse pe piață anual. Sistemul garanție-depozit este coordonat de Asociația Berarilor (50%), în parteneriat cu cele două asociații pentru comerțul cu produse alimentare – Asociația suedeză de comerț cu produse alimentare (25%) și Asociația magazinelor de produse alimentare (25%).
În Finlanda, sistemul depozit-garanție a fost introdus prima dată în 1952, cu ocazia Jocurilor Olimpice de vară, când Coca Cola a adus băutura în sticle de sticle. Țara are, în prezent, o rată de recuperare de 92%. Sistemul este administrat de Suomen Palautuspakkaus Oy/PALPA, un consorțiu privat între industria băuturilor (50%) și industria de vânzare cu amănuntul (50%).
Germania și-a câștigat reputația de campion mondial al reciclării, cu o cotă de colectare a ambalajelor din plastic pentru băuturi între 97-99% și 99% pentru dozele de aluminiu. Sistemul este descentralizat, operat de industrie și retaileri (50%- 50%).
Norvegia a început să aplice regulile privind returnarea ambalajelor din 1999 și a ajuns la o rată de recuperare de 97% la ambalajele din plastic. Responsabil pentru administrarea sistemului este Infinitum AS, un ONG fondat tot în 1999, de către companiile și organizațiile din industriile de băuturi și de comerț cu alimente.
Sistemul din Danemarca, implementat în 2002 și actualizat în anul 2007 – sub autoritatea Ministerului Mediului – reprimea 90% din ambalaje. Sistemul depozit-garanție este centralizat, gestionat de Dansk Return System – ONG privat, deținut de producători și importatori, cu drept exclusiv de a-l gestiona.
Estonia a introdus o garanție pentru ambalajele returnabile în 2005 și reușește să recupereze 87% dintre acestea. Sistemul este operat de Eesti Pandipakend OÜ, care este o organizație care implementează obligațiile privind răspunderea extinsă a producătorului (O.I.R.E.P.), care reprezintă Asociația Estoniană a Berarilor, Asociația Producătorilor de Băuturi Răcoritoare, Asociația Importatorilor de Băuturi Răcoritoare și Bere și Asociația Estoniană a Retailerilor.
Sistemul din Croația este administrat de o autoritate guvernamentală: Fondul de protecție a mediului și eficiență. În 2015, sistemul reprimea aproximativ 90% din ambalaje – target-ul este de 95% rată de colectare.
Lituania a introdus cel mai de curând sistemul de garanție, în anul 2016, operat sub autoritatea Ministerului Mediului. Operatorul este Užstato Sistemos Administratorius (USAD), autoritate guvernamentală. Încă din primul an de funcționare, sistemul reprimea 74% din ambalaje.
Indiferent dacă sistemul este în proprietatea statului, privat sau mixt, el își dovedește eficiența în recuperarea din piață a ambalajelor returnabile. Succesul său, măsurat în procentul de ambalaje returnate, este asigurat de implicarea cetățenilor și, de aceea, calitatea interacțiunii cu cetățeanul este factorul cheie.

Sistemul garanție depozit – Croația și Norvegia

201013 ECT Poza postare SGD

Sistemul de garanție depozit din Croația este puțin diferit de cele despre care am scris deja (Olanda, Germania, Lituania, Estonia) – clienților nu le este percepută o garanție atunci când cumpără băuturi, însă primesc o recompensă atunci când returnează ambalajele goale. Pentru sticlele din sticlă, plastic sau PET de apă, băuturi răcoritoare, sucuri și nectaruri, bere, vinuri, lichioruri și lapte (sub 200 ml), consumatorii primesc o recompensă de 0,066 euro (30 de bani).

Înființat în 2006 și îmbunătățit în mai multe rânduri (2015, 2020), sistemul este centralizat – operatorul și administratorul sistemului este Fondul de Protecția și Eficiența Mediului, autoritate a Guvernului.

Producătorul sau importatorul suportă o serie de taxe atunci când plasează un ambalaj pe piață: o taxă pentru eliminarea deșeului, o taxă pentru returnare și una stimulativă. Garanțiile nerăscumpărate rămân la Fondul Guvernamental de Reciclare.

Colectarea este în cea mai mare parte manuală. Comercianții mai mari de 200 mp sunt obligați să primească înapoi ambalajele și să le sorteze după tipul de material (50 flacoane PET în pungi galbene; 100 din aluminiu și/sau oțel cutii în pungi de gri; 40 flacoane din sticlă în saci verzi). Dacă distribuitorul utilizează RVM (reverse vending machines), atunci pot fi folosiți saci mari pentru sticle PET (200) și cutii de conserve (800). Sistemul reprimea aproximativ 90% din ambalaje în anul 2015, iar targetul este de 95% rată de colectare.

Norvegia are o istorie îndelungată legată de returnarea ambalajelor: primele garanții au apărut în 1902, pentru sticlele de bere, și erau echivalentul a 30 de eurocenți. Apoi, în anii 1970 au început să fie utilizate aparatele pentru returnarea sticlelor (RVM) – dozele de aluminiu și metal au avut o garanție de 50 de eurocenți până la sfârșitul secolului XX. În 1999 a fost adoptată legislația pentru sistemul de depozit-garanție și a fost fondat un ONG – de către companiile și organizațiile din industria de băuturi și alimente – care este responsabil pentru sticlele de plastic de unică folosință și de doze.

Sistemul norvegian funcționează în așa fel încât acciza scade odată cu creșterea rentabilității, ceea ce înseamnă, de exemplu, că recuperarea, de către producător, a 90% din doze se traduce printr-o reducere de 90% la acciză. Acest lucru permite prețuri mai mici pentru băuturile acelui producător.

Norvegienii plătesc, în prezent, o garanție de 0,18 euro (87 de bani) pentru ambalajele din metal și plastic de cel mult 0,5 litri; 0,27 euro (1,31 lei) pentru cele mai mari de 0,50 de litri. Din septembrie 2018, garanția pentru ambalajele din sticlă a fost eliminată. În 2019, în Norvegia existau aproximativ 3.700 de aparate pentru recuperarea ambalajelor și 11.000 de puncte de colectare, în cadrul magazinelor mai mici.

Țara a ajuns la o rată de recuperare de 97% la ambalajele din plastic, iar 92% dintre acestea sunt de o calitate atât de bună, încât pot fi refolosite ca sticle pentru băuturi. În unele cazuri, sistemul a folosit aceleași materiale chiar și de 50 de ori.

În timp ce multe țări au mai avut contact cu sisteme de depozit garanție în trecut (și noi ne amintim foarte bine de garanția la sticle de pe vremea lui Nicolae Ceaușescu), cazul Norvegiei ne arată ce rol important joacă neîntreruperea acestui obicei. Însă Croația vine totuși să sublinieze că sistemul funcționează chiar și fără o istorie îndelungată, iar rezultatele sunt unele remarcabile.

Sistemul Garanție Depozit: două exemple de succes

200910 ECT Poza postare SGD

Estonia are o istorie destul de lungă legată de sistemul garanție-depozit: a fost adoptat în 2004 și implementat anul următor, sub autoritatea Ministerului Mediului. Sistemul este centralizat, operatorul și administratorul fiind Eesti Pandipakend OU, organizație pentru responsabilizarea producătorilor.Cu o garanție de 10 cenți, sistemul primește ambalaje de PET, aluminiu și sticlă, reutilizabile și de unică folosință. În 2006, colectarea se făcea preponderent manual: 80%. Din 2015, 94% din colectare se face automatizat (prin reverse vending machines) și doar 6% manual.

Comercianții care vând băuturi ambalate sunt obligați să preia ambalajele în incinta magazinelor. În cazul în care zona de vânzare cu amănuntul este de peste 200 de metri pătrați, preluarea ambalajelor este o necesitate. Însă, dacă suprafața este cuprinsă între 20-200 m2, comerciantul poate solicita eliberarea de obligația respectivă, care este analizată și decisă de către municipalitatea locală. Furnizorii sub 20 m2 nu sunt obligați să preia containerele pentru depozit.

În 2014, sistemul reprimea 82,5% din ambalaje, iar în 2018 erau colectate 85,6% din ambalajele de PET, 97,4% din aluminiu și 92,2% de sticlă. În total, de când a fost implementat sistemul în Estonia și până în februarie 2020, 4 miliarde de ambalaje au fost colectate și reciclate sau reutilizate.

În Lituania, aproape-vecina Estoniei, funcționa de mulți ani un sistem voluntar prin care comercianții cumpărau de la clienți sticlele de bere, ținând cont că 80% dintre sticlele de sticlă pentru bere erau reutilizabile. Astfel încât, atunci când au început discuțiile, în 2004, despre un sistem obligatoriu de garanție-depozit privind sticlele de sticlă, pentru bere, lituanienii erau deja obișnuiți cu conceptul.

Sistemul a fost implementat abia la sfârșitul lui 2006, din cauza lungilor negocieri privind taxa de manipulare. În 2014, parlamentul lituanian a adoptat o lege prin care a introdus și sistemul depozit-garanție pentru ambalajele de unică folosință pentru băuturi. Tot atunci a fost fondat un ONG – administratorul sistemului, format din industriile direct implicate: Asociația Berarilor Lituaniei, Asociația comercianților cu amănuntul lituanieni, Asociația lituaniană a producătorilor de apă minerală naturală.

La 1 februarie 2016, cele două sisteme garanție-depozit (pentru sticlele reutilizabile și pentru ambalajele de unică folosință) au devenit operaționale. Funcționează de atunci împreună, cu aceeași garanție, de 10 cenți. Încă din primul an, sistemul reprimea 74% din ambalaje. În 2018, cele aproape 1.000 de puncte automate de colectare și cele peste 1.700 de puncte manuale de colectare, plus 500 de puncte din HoReCa, au recuperat 91,5% din ambalajele de PET și 94% din ambalajele de aluminiu.

Într-un sondaj din 2018, 95% dintre consumatori au declarat că, de când a fost introdus sistemul depozit-garanție pentru ambalajele de unică folosință, cantitatea de gunoaie din parcuri, din lacuri și din alte locuri din natură, vizitate de oameni, a scăzut considerabil. În plus, 93% dintre consumatori au recunoscut că sistemul i-a încurajat să sorteze mai conștiincios și cu mai multă responsabilitate deșeurile.

Sistemul de garanție depozit – cea mai eficientă metodă de recuperare ambalaje

200819 ECT Poza postare SGD

Sistemul de garanție-depozit (SGD) se dovedește a fi cea mai eficientă metodă pentru recuperarea ambalajelor de plastic (și nu numai) de pe piață și a împiedica astfel poluarea mediului. În acest moment, sistemul funcționează în 10 țări, toate cu rezultate remarcabile, chiar la scurt timp după aplicarea noilor reglementări.

Suedia a implementat sistemul încă din 1984 și are o rată de reciclare de 84,9% – 10% se pierde prin comerțul transfrontalier (Suedia/Norvegia), iar 3% este preluat prin alte sisteme de colectare plastic/metal.

Islanda a apelat la acest sistem pentru recuperarea ambalajelor încă din 1989 și reușește să trimită înapoi în circuit 87% dintre acestea.

În 1996, și Finlanda pune în aplicare sistemul de depozit-garanție și are, în prezent, o rată de recuperare de 92%.

Norvegia a început să aplice regulile privind returnarea ambalajelor din 1999 și a ajuns la o rată de recuperare de 97% la ambalajele din plastic. 92% dintre acestea sunt de o calitate atât de bună, încât pot fi refolosite ca sticle pentru băuturi. În unele cazuri, sistemul a folosit aceleași materiale chiar și de 50 de ori.

Sistemul din Danemarca, implementat în 2002 și actualizat în anul 2007 – sub autoritatea Ministerului Mediului – reprimea 90% din ambalaje și vizează 95% în anul 2020.

Germania și-a câștigat reputația de campion mondial al reciclării, după ce a început să aplice această lege în 2003, atingând o cotă de colectare a ambalajelor din plastic pentru băuturi între 97 și 99% și 99% pentru dozele de aluminiu.

Estonia a introdus o garanție pentru ambalajele returnabile în 2005 și reușește să recupereze 87% dintre acestea. În același an, implementa și Olanda SGD și a atins, în prezent, o rată de colectare de 95% a ambalajelor PET și unele de sticlă.

Un an mai târziu intra și Croația în rândul țărilor care au implementat sistemul de depozit-garanție. În 2015, sistemul reprimea aproximativ 90% din ambalaje – targetul este de 95% rată de colectare.

Lituania a introdus cel mai recent sistemul de garanție, în anul 2016, sub autoritatea Ministerului Mediului. Încă din primul an de funcționare, sistemul reprimea 74% din ambalaje, asumându-și un obiectiv de 90% până în 2025.

Graficul atașat ne arată că sistemul de garanție-depozit generează rate foarte bune de returnare a ambalajelor, încă din primii lui ani de funcționare.

În postările următoare de pe pagina Ecoteca vom vedea și alte exemple de cum funcționează sistemul garanție-depozit în țările europene (am scris deja despre Olanda și Germania), dar și care este valoarea garanției acolo unde a fost deja implementat sistemul.

Sistemul de garanție depozit – exemple din Europa

200808 ECT Poza postare SGD

Olanda este una dintre țările de la care România ar putea lua exemplu, după ce a atins o rată de colectare de 95% a ambalajelor PET și unele de sticlă. Sistemul depozit-garanție a fost implementat în Regatul Țărilor de Jos în 2005 și presupune oprirea unei garanții pentru ambalajele din PET pentru băuturi (doar apă și băuturi răcoritoare mai mari de un litru), dar și pentru sticle și navete de bere.

Sticlele de plastic au o garanție de 25 de cenți care apare și pe bonul fiscal al clientului, iar garanția pentru sticlele de bere este de 10 cenți (este trecută chiar pe eticheta produsului). Garanția pentru navetele de bere este cuprinsă între 1,95 de euro și 5 euro. Sistemul din Olanda este mare parte automatizat (89%) și doar 11% este manual.

În luna aprilie, secretarul de stat al Managementului Infrastructurii și Apelor a anunțat că și ambalajele din sticlă mai mici de un litru, pentru băuturi, vor avea o garanție de 15 cenți, începând cu 1 iulie 2021, și că ia în calcul implementarea unui sistem garanție-depozit și pentru dozele de aluminiu.

Germania și-a câștigat reputația de campion mondial al reciclării, atingând o cotă de colectare a ambalajelor din plastic pentru băuturi între 97 și 99% și 99% pentru dozele de aluminiu. Legea, care a fost introdusă în 2003, prevede o garanție de 25 de cenți pentru ambalajele de unică folosință, în timp ce pentru cele reutilizabile (în special din sticlă) este de obicei între 8 și 15 cenți.

Ideea din spatele acestor prețuri diferite a fost să motiveze clienții să returneze ambalajele de unică folosință (care altfel ar fi ajuns în mediul înconjurător), dar și să le facă pe acestea mai puțin atractive, prin prețul mai mare.

În Germania, sistemul de colectare este 80% automatizat și 20% manual. Aproape în toate supermarketurile există aparate care colectează ambalajele pentru băuturi („reverse vending machines”), scanează și cântăresc sticlele și le verifică într-o listă a retailerului respectiv. Dacă ambalajul nu este pe această listă, aparatul refuză sticla. Dacă este, clientul primește un bon valoric prin care îi este returnată garanția.

Deși sistemul din Germania este dat ca exemplu în toată lumea, grupurile de mediu de acolo atrag atenția că acesta nu reprezintă o prea mare presiune pentru producători, nu îi motivează să-și reducă amprenta de carbon în ce privește ambalajele.

Producătorii de băuturi, de fapt, obțin chiar un profit de 1-3% din sticlele nereturnate, pentru care comercianții au reținut garanția, dar nu au fost nevoiți să o ramburseze. Potrivit unor estimări, de la introducerea sistemului garanție-depozit, producătorii de băuturi au obținut în jur de trei miliarde de euro din sticlele care au ajuns probabil la gunoi și nu au fost returnate în sistem.

Mai mult, deși scopul sistemului a fost și să încurajeze utilizarea ambalajelor prietenoase cu mediul, sticlele reutilizabile sunt astăzi folosite mai puțin de către producători: de la 80%, în 2003, la sub 50% în prezent.

Foto: https://ryansrecycling.com/

Ce este sistemul de garanție și care este stadiul implementării lui în România

200721 ECT Poza postare SGD

Sistemul depozit (engl. „deposit refund system” – DRS) este o modalitate prin care diferitele părți angrenate în lanțul producător-consumator-reciclator organizează un sistem de returnare voluntară a ambalajelor – fie că sunt de de unică folosință, fie că sunt reutilizabile -, prin folosirea unui stimulent financiar (garanție).

Sistemul pornește de la producător, care trimite produsele sale ambalate către retailer. De acolo, produsele sunt preluate de consumator, reținându-i-se o garanție financiară pentru fiecare ambalaj; după folosirea conținutului, ambalajele goale sunt returnate, clientul recuperându-și garanția, către centrele de colectare (care pot fi în cadrul aceluiași magazin, la alt magazin sau la puncte de colectare independente). Mai departe, ambalajele sunt transportate de la centrul de colectare la centrele de numărare, de unde pleacă apoi la reciclator, care le va returna în piață sub formă de ambalaj nou, gata să fie umplut de către producător.

În România, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 74/2018, aprobată în data de 17 iulie 2018, prevede că operatorii economici care comercializează cu amănuntul produse ambalate în ambalaje primare reutilizabile sunt obligați să informeze consumatorii asupra valorii garanției bănești și asupra sistemului de preluare a ambalajelor respective, să primească la schimb ambalajele reutilizabile ale produselor comercializate care sunt într-o stare corespunzătoare pentru a fi reutilizate, să returneze, la solicitarea consumatorului, în baza bonului fiscal, valoarea garanției bănești în cazul ambalajelor reutilizabile ale produselor comercializate care sunt într-o stare corespunzătoare pentru a fi reutilizate.

Astfel, teoretic, începând cu 1 aprilie 2019, pe nota de plată a unui produs ambalat într-un recipient returnabil din sticlă este inclusă și o garanție de 50 de bani, care va putea fi recuperată la returnarea ambalajului.

În acest moment au loc dezbateri deschise între reprezentanți ai Ministerului Mediului și actori implicați în acest sistem privind modalitățile de implementare a sistemului de garanție-depozit. De la 1 ianuarie 2021 ar trebui să existe o legislație clară legată de sistemul de garanție în România, iar din martie 2022 ar trebui să înceapă implementarea propriu-zisă.

”Până la data de 1 ianuarie 2021, în baza evaluării eficienței economice, sociale și de mediu, precum și a impactului asupra întreprinderilor mici și mijlocii, prin hotărâre a Guvernului, se stabilește un sistem de garanție-returnare care să se aplice pentru ambalaje primare nereutilizabile din sticlă, plastic sau metal, cu volume cuprinse între 0,1 l și 3 l inclusiv, utilizate pentru a face disponibile pe piața națională bere, mixuri de bere, mixuri de băuturi alcoolice, cidru, alte băuturi fermentate, sucuri, nectaruri, băuturi răcoritoare, ape minerale și ape de băut de orice fel”, se arată în OUG 74/2018.

Potrivit legislației în vigoare, adaptată la prevederile Directivelor europene, România trebuie să colecteze, până cel târziu pe 31 decembrie 2020, minimum 65% din greutatea tuturor deșeurilor de ambalaje și să recicleze minimum 70% din greutatea lor, dar și să recicleze peste 50% din materialele specifice conținute în deșeurile de ambalaje, cum ar fi, de exemplu, plastic sau aluminiu, dar peste 70% din tot ce înseamnă sticlă.

Până în 2025, România trebuie să asigure colectarea separată, în vederea reciclării, a unei cantități de produse din plastic de unică folosință egală cu 77% din greutatea produselor de plastic de unică folosință introduse pe piață într-un an, iar până în 2029 – până la 90%. Ambalajele din plastic pentru bunuri de larg consum trebuie să conțină material reciclat, până în 2025, în proporție de cel puțin 25%.

Potrivit unui studiu recent realizat de Academia de Studii Economice, sistemul de garanție ar asigura o rată de returnare de minim 80% din volumele de ambalaje puse pe piață de către producătorii care sunt parte a acestui sistem și ar crește procentul de reciclare a ambalajelor de plastic, metal și sticlă puse pe piață în România de la 55,91% (2015, conform ANPM – Raport privind starea mediului în România în 2017) la peste 70%.

Sistemul de garanție-depozit pentru ambalaje reciclabile

200716 ECT Poza postare SGD

România trebuie să implementeze, până la 1 ianuarie 2021, un sistem de garanție-depozit (SGD) pentru ambalajele din sticlă, plastic și metal, cu volume cuprinse între 0,1 l și 3 l inclusiv. Prin urmare, în această perioadă au loc mai multe discuții despre cum ar trebui să arate un astfel de sistem, iar Guvernul a anunțat că are în lucru un act normativ privind această modificare.

Pe 6 iulie, Allen Coliban, președintele Comisiei pentru Mediu din Senat și Cristian Ghinea, eurodeputat Renew Europe, au prezentat public, din Senatul României, un raport detaliat de politici publice al unui sistem național eficient de garanție-depozit pentru ambalaje. Raportul propune soluții precum un parteneriat real între producători-distribuitori, cetățeni și stat, cu responsabilități clar definite, un singur nivel al garanției pentru cele trei tipuri de ambalaje (PET, metal, sticlă) și finanțarea din fonduri europene.

„După responsabilități trebuie să punem la punct sistemul logistic, adică cine, când și cât de frecvent ridică aceste ambalaje, pentru că el trebuie să funcționeze extrem de bine și în timp aproape real. Nu există nicio situație în care magazinele au spațiu excedentar pe care de-abia așteaptă să-l umple cu deșeuri. Ele vor trebui introduse foarte repede în circuitul de reciclare și asta trebuie să funcționeze la nivel național, pe model de ceas elvețian. Altfel riscăm cu totul alte probleme și un sistem de garanție-depozit care funcționează mediocru este mai rău decât lipsa lui cu totul pentru că subminează însăși ideea de sistem” a declarat în timpul evenimentului Raul Pop, manager de programe al Asociației ECOTECA și unul dintre coautorii raportului.

Pentru că organizațiile non-guvernamentale de mediu sunt, de asemenea, actori importanți în dezbaterile pe tema sistemului de garanție-depozit, Coaliția pentru Economie Circulară a organizat, la jumătatea lunii iunie, o întâlnire cu reprezentanții câtorva ONG-uri. Pe durata evenimentului au fost prezentate rezultatele unui studiu de evaluare a sistemului depozit garanție, ca instrument de stimulare a colectării separate a deșeurilor, realizat de Academia de Studii Economice.

Un sistem de garanție-depozit bine implementat poate asigura o rată de colectare de peste 90% a ambalajelor. Două astfel de sisteme au fost prezentate la mijlocul lui iunie, în cadrul unui eveniment online internațional organizat de Reloop Europe. Lituania, una dintre țările invitate, a ajuns de la o rată de colectare a sticlelor PET de 33%, în 2015, la una de 90% în 2019, grație acestui sistem. Iar Scoția, care a adoptat în luna mai legislația în ce privește sistemul, colectează aproape jumătate din ambalajele de băuturi, cu scopul de a ajunge la o rată de colectare de 90% în al treilea an de program.

Prin toate cazurile prezentate, precum și din analizele comparative între țări, se vede că sistemul de garanție-depozit pentru ambalajele returnabile este capabil, prin cointeresarea cetățenilor, să atingă performanțe excelente de recuperare a ambalajelor, mult superioare sistemelor de colectare separată la domiciliu existente – cel puțin teoretic – și in România la ora actuală.

Rămân, însă, multe categorii de ambalaje pentru care sistemul garanție-depozit nu se pretează și care vor trebui, așadar, administrate în continuare – dar mai bine! – prin colectare directă de la gospodarii: ambalajele de carton, ambalajele de plastic nereturnabile (folii și pungi, containere atipice sau care nu sunt încă incluse in SGD), borcane, recipiente peste 3 litri, lădițe, caserole și casolete etc.

Raportul privind sistemul de garanție-depozit poate fi consultat .

Piața reciclării este blocată din cauza OUG 74/2018 (L. 31/2019)

Aceasta este concluzia la care au ajuns cei mai importanti reprezentanti din industria deseurilor ieri, in cadrul unei conferinte organizate de Coalitia pentru Economia Circulară.

1

Am participat si noi la conferinta „Mecanisme de raportari si decontari – OUG 74/2018 (L31/2019) … am asistat si de aceasta data la strigatul disperat al reprezentantilor industriei de reciclare si ca de fiecare data, am ascultat raspunsurile evazive ale reprezentanților autoritatilor de mediu.

Dupa toate criticile aduse Ordonantei de Urgenta 74/2018 (aprobata pe data de 17 iulie 2018), in data de 10 ianuarie 2019 a fost adoptata Legea 31/2019 care aproba toate modificarile OUG 74/2018 cu „mici” completari.

Legea vine ca o „binecuvantare” după recentul cadou de Crăciun acordat de Ministerul Mediului Organizațiilor de Transfer de Responsabilitate.(Ordinul 1362/2018 privind aprobarea Procedurii de autorizare, avizare anuală şi de retragere a dreptului de operare a organizaţiilor care implementează obligaţiile privind răspunderea extinsă a producătorului adoptat pe 28 decembrie 2018, care a intrat in vigoare la 15 ianuarie 2018).

Legea 31/2019 a intrat in vigoare oficial pe 17 ianuarie si a creat haos in toata industria de reciclare. In momentul de fata gradul de colectare a deșeurilor a scazut, sunt numeroși colectori care au in stocuri tone de deseuri și nu stiu cum sa procedeze cu ele, organizatiile de transfer de responsabilitate se pregatesc sa se reautorizeze dar nu se stie sigur cand va fi posibil acest lucru, asta in timp ce multe UAT-uri si ADI-uri nu cunosc inca noile prevederi legislative si nu au inceput nici o formalitate …

Stim cu totii ca in ultimii ani industria reciclarii a functionat in mare parte datorita eforturilor organizatiilor private (generatori, producatori, organizatii de transfer de responsabilitate a producatorilor – OTR, colectori, firme de reciclare, cateva firme de salubrizare).

In timp ce majoritatea tintelor impuse producatorilor pentru deseurile de ambalaje au fost atinse in ultimii ani, autoritatile publice locale au preferat, cu mici exceptii, „sa stea de-o parte” si sa trimita deseurile municipale, generate de populatie, direct la groapa.

Desi au contractat in exercitiul bugetar 2007-2013 al Uniunii Europene proiectele pentru realizarea celor 32 de Sisteme de Management Integrat al Deseurilor, doar cateva sunt functionale in prezent.

Reprezentantii industriei sunt de acord ca nu avem cum sa atingem tintele de reciclare din 2020 fara cresterea gradului de colectare separata a deseurilor municipale generate de populatie (administrate de primarii prin delegarea firmelor de salubrizare) insa modalitatile propuse de legiuitor in OUG 74/2018,  L. 31/20 si OM 1362/2018 sunt considerate incorecte.

Ele  duc la o nationalizare a pietii deseurilor, oferind un monopol nejustificat autoritatilor publice locale  – Unitatilor Administrativ Teritoriale -UAT si Asociatiilor de Dezvoltare Intercomunitară, in detrimentul celorlalti actori de pe piata (care au demonstrat competenta in acest sector).

Amintim ca Asociațiile de Dezvoltare Intercomunitară (ADI) sunt forme de asociere pe care localitățile și județele au fost obligate să le construiască, aceasta fiind în lipsa regionalizării o condiție esențială pentru accesarea fondurilor de mediu de la Uniunea Europeană. Pe baza acestei organizări s-au finanțat cele 32 de Sisteme de Management Integrat al Deșeurilor-SMID.

In conditiile in care mare parte din ADI-uri nu au dovedit pana acum ca pot administra corespunzator SMID-urile ce garantie pot oferi pentru administrarea corespunzatoare a deseurilor de acum incolo?!

In mod cert UAT-urile si ADI-urile au nevoie de sprijinul operatorilor privati pentru a deveni performante dar sunt necesare conditii echitabile pentru ambele parti ….

Care sunt principalele probleme ridicate de reprezentantii industriei

OTR-urile:

  • vor trece printr-o procedură de reautorizare care impune o serie de condiții greu de îndeplinit pentru unele, ceea ce va duce în mod inevitabil la scăderea numărului acestora
  • pentru a fi autorizate, organizațiile vor fi obligate să constituie o garanție de două milioane lei în favoarea Administrației Fondului pentru Mediu sub forma unui depozit în numerar sau a unei scrisori de garanție bancară sau a altui instrument de garantare emis de o societate bancară, valabil pentru întreaga perioadă de autorizare.

OTR-urile nu stiu insa ce se intampla in cazul in care eventualele penalitati primite depasesc garantia de 2 milioane lei … A cui este raspunderea in acest caz?

  • Ordinul 1362 anuleaza dreptul OTR-urilor de a oferi bonificatii colectorilor care colecteaza deseuri de la persoane fizice (drept existent in OUG 74/2018)
  • OTR-urile sunt obligate sa aiba acelasi tarif pentru toti producatorii
  • Asociatiile de Dezvoltare Intercomunitară si Primariile vor avea dreptul sa solicite si sa incaseze de la organizatiile colective care indeplinesc obligatiile privind raspunderea extinsa a producatorului (OTR) sumele reprezentand costurile de gestionare pentru deseurile municipale care fac obiectul raspunderii extinse a producatorului; astfel, producatorii de deseuri avertizeaza ca vor ajunge prin sumele acordate OTR-urilor sa finanteze doua sisteme, cel tip „depozit” si pe cel municipal.

Colectorii:

  • In conditiile in care preturile ambalajelor au scazut foarte mult iar procesul de colectare este destul de costisitor (infrastructura, transport, sortare), colectorii afirma ca reuseau sa supravietuiasca datorita bonificatiilor primite de la OTR-uri; in lipsa acestor bonificatii activitatea lor este in pericol
  • In aceasi situatie sunt si unii reciclatori care nu vor sa mai primeasca deseuri in lipsa bonificatiilor

Pe scurt, reprezentantii industriei afirma ca ADI-urile si UAT-urile vor fi sprijinite de producatori, OTR-uri si colectori in vederea implementarii sistemului de colectare separata la „sursa” (populatie) si cresterii gradului de reciclare a deseurilor municipale, insa doar primele 2 entitati vor avea beneficii economice in acest „parteneriat”.

Ce asigurari au dat reprezentantii autoritatilor publice in cadrul Conferintei

  • Penalitatile catre AFM pentru tintele neindeplinite din noua lege se vor aplica din 2020; astfel in 2019 se vor plati penalitatile din vechea OUG 196/2005.
  • Din iunie 2019 va fi obligatoriu sa se raporteze cantitatile de deseuri in softul AFM
  • Saptamana viitoare va fi publicat Ordinul pentru infiintarea Comisiei de Supraveghere a OTR-urilor

Ce se va intampla in perioada urmatoare

Reprezentantii Coalitiei pentru Economia Circulara au invitat toti reprezentantii industriei, participanti in cadrul intalnirii, sa se alature in formularea unei pozitii comune cu privire la neregulile prezentei legi si sa solicite amendamentele necesare prin toate mijloacele posibile, astfel incat noile modificari legislative sa aduca solutii echitabile pentru toti actorii din industria deseurilor.

Puteti urmari inregistrarea conferintei aici.

 

Puteti citi si:

Deseuri: plateste pentru cat arunci (Pay-As-You-Throw)

Asigurarea unui sistem de colectare selectiva a deseurilor municipale generate de populatie Ce, cum, unde?

Deseuri – Schimbari majore privind gestionarea deseurilor municipale de catre primarii